Orice întreprindere economică se bazează pe un grad ridicat de predictibilitate, ceea ce înseamnă asumarea riscului de piață dar în condiții crescute de securitate. Iminența unui război, fie mediatic, sanitar, cibernetic, al resurselor, militar, afectează grav orice demers de valorificare a factorilor de producție în scopul obținerii de bunăstare pentru societate. Cu toate acestea, în condiții speciale, se acționează cu măsuri speciale. Creșterile de prețuri la bunurile economice de bază fac parte din războiul pe care îl trăim cu toții, nevăzut dar prezent, nespus dar resimțit, neasumat dar ubicuu, ceea ce afectează nivelul de trai și calitatea vieții, dar cel mai mult parcă, alimentează un sentiment de panica, frustrare, neputința, revolta, ceea ce duce, indubitabil la anarhie.
Cum anume s-a ajuns la această situație din punct de vedere economic? Ce alimentează această stare de nesiguranță? De ce se adâncește atât de mult groapa pauperizării omenirii? Acestor întrebări nu li se pot atribui răspunsuri de către economiști, dar cel puțin li se pot atribui cauze și uneori soluții. Iată: un deficit enorm de resurse cauzat în special de consumerism, aduce în prim plan o concentrare a ofertei care produce o creștere de prețuri, în condițiile unei extensii a cererii. Acest caz explică, din perspectivă logică și fără a face apel la speculații de orice natură, creșterea prețurilor. Apoi, o amploare a tehnicilor de manipulare a cererii, prin false nevoi, prin legarea utilității economice de bunuri economice care nu sunt absolut necesare dar care întrețin și amplifică starea de bine, accentuează cererea de bunuri și implict cererea de bani, cu repercusiuni asupra escaladării deficitelor economice pentru că producția, evident este concentrată în zonele cu resurse, deci puterea de producție este mică în comparație cu cererea, ceea ce evident, conduce la creșterea prețurilor. Această spirală a creșterilor nu generează decât abundența de partea deținătorilor ofertei și pauperizare, prin dependență de generatorii de bani, de partea cererii. Soluția ar fi, conștientizarea manipulării prin acces sporit la educație. Din fericire, educația este un bun liber prin accesul facil în zilele noastre dar negarea educației, tot prin manipulare, conduce, din ce în ce mai mult la întoarcerea unor situații de supunere chiar prin afiliere!
Situația actuală este generată într-o proporție covârșitoare de lipsa educației și a manifestării educației în domenii non-științifice, precum cel economic. Piața, din perspectiva capitalismului, este un izvor necesar de oportunități care se adresează cu deosebire celor care sunt înzestrați cu capacitatea de a intui oportunitatea și prevăd modalitatea prin care pot pun în aplicare o tehnică de valorificare a oportunității… își manifestă spiritul antreprenorial. Pentru ceilalți, oameni care sui generis nu dețin caracteristici specifice homo economicus, acționează din inerție, fiind primitori de preț, accentuează o stare de acceptare a condițiilor generale, ceea ce întărește capacitatea celor care dețin resursele și puterea, de a-și manifesta în continuare, și cu mai multă pricepere puterea.
În concluzie, trecerea prin starea de vulnerabilitate prin care societatea actuală o manifestă, constă în întoarcerea celor mulți la valori și principii, la cunoaștere, la încrederea în cunoaștere și prin aceasta, la imposibilitatea grupurilor de interese de a impune, prin forță sau prin putere economică, întotdeauna și continuu, a propriilor interese. Cunoașterea este facilă dar multi dintre homo economicus nu ii mai acordă însemnătate. Normalitatea va reveni atunci când puterea nu înseamnă doar bani, bogăție, deținere de resurse, ci empatie, curaj, demnitate și mult respect.
