Academia Română este, de mai mult un veac şi jumătate, gardianul unui tezaur pe cât de bogat, pe atât de spectaculos. Un tezaur de spirit care pare a fi organizat după regulile stranii ale unui univers labirintic, în care spaţiul şi timpul se amestecă după alte legi. Un univers aparte, populat de nişte locuitori cu totul deosebiţi: amprentele inefabile ale înţelepciunii. O înţelepciune multiseculară, adunate în zeci milioane de pagini, scrise ori tipărite, de-a lungul ultimelor câteva secole de istorie. Excepţionalul tezaur unde sunt adunate vechile icoane scrise ale înţelepciunii este găzduit de Biblioteca Academiei Române, un lăcaş de cultură care dispune, de câţiva ani încoace, de un sediu nou, construit după canoanele arhitecturii moderne. Un loc cu totul special care pare, mai curînd, un templu al culturii unde îşi găsesc găzduire peste 11 milioane de cărţi şi documente diverse. Relicve pe care trecerea timpului le preschimbă, rapid, în valori ale patrimoniului naţional. Iar partea cea mai spectaculoasă a acestui imens tezaur cultural este concentrată în zestrea „Serviciului de Manuscrise-Carte Rară” și numai.
Valori rare, inestimabile
Poporul român se poate mândri cu o istorie bogată, iar de cele mai multe ori, obiectele vechi sunt cele care reprezintă mărturia valorilor care ne fac cinste. Un astfel de artifact deosebit de important și cu o notabilă încărcătură istorică este Marea Camee a României, un obiect de artă de o extremă raritate, care se află, astăzi, în colecția Bibliotecii Academiei Române, grație donației admirabile a inginerului Constantin Orghidan, 1874 – 1944,un colecționar numismat de notorietate mondială.
O piesă de colceție
Cea mai spectaculoasă și cunoscută piesă din colecția donată este Marea Camee a României (posibil secolul IV d.Hr.), a treia ca mărime din lume, potrivit Bibliotecii Academiei Române, potrivit declarațiilor celor care lucrează cu aceste obiecte de colecție.
Acvilele de pe prețioasa Cameea
Cameea este realizată din sardonix policrom (are nuanțe de maro, brun-violet, verde-brun, alb și alb-roșcat) și reprezintă apoteoza unui cuplu imperial. Reprezentantul Bibliotecii Academiei Române opinează că, la origini, piesa a fost pictată, așa cum sunt și alte mari camee din lume. Dimensiunile spectaculoasei piese sunt rar întâlnite în cazul artifactelor similare – 17,5 cm x 13,6 cm x 13,6 cm și o greutate de 905 grame. Marea Camee a României înfățișează două acvile cu aripile desfăcute, ținând în gheare o ghirlandă de frunze și fructe. Aceste două păsări susțin busturile celor doi soți imperiali, cel mai probabil Iulian Apostatul (331 – 363 d.Hr.) și Flavia Elena, sora lui Constantius II. Cei doi s-au căsătorit în anul 355, când Iulian Apostatul (ultimul împărat roman păgân) a fost învestit ca Caesar. Faptul că împărăteasa este reprezentată în această piesă arată că a murit înaintea soțului său și că cel din urmă nu s-a recăsătorit.
Rarități în lume
Pe de altă parte, fondul de carte al Bibliotecii Academiei Române deţine şi un sector dedicat special cărţilor rare străine. Este vorba despre 11.000 de volume, cărţi vechi ieşite din teascurile unor celebre tipografii europene. Deosebit de spectaculoase, atât prin aspectul cât şi prin raritatea lor sunt „Hipnerotomachia Poliphili” , tipăritură din 1499 a lui Aldo Manuzio, cu gravuri realizate de celebrul Giovanni Bellini, dar şi „Cronica de la Nürnberg” de Hartmann Schedel, ilustrată cu gravuri realizate de de M. Wohlgemuth, maestul nu mai puţin celebrului Albrecht Dürer.
