Secretele faimoasei comori a lui Decebal a stârnit, de-a lungul timpului, mai multe controverse și multe dispute. Unde s-ar putea afla tezaurul uriaş râvnit de romani a fost mereu o cotroversă. Istoricii au căutat de-a lungul timpului indicii despre locul unde ar fi fost ascunsă fabuloasa comoară a regelui dac Decebal.
Secretul unui celebru artefact din Sarmizegetusa Regia: vasul cu inscrcripția
Prada de război a romanilor după cucerirea Daciei ar fi însumat peste 160 de tone de aur şi peste 300 de tone de argint, potrivit unor autori antici, însă o parte din comori nu a fost descoperită. Există numeroase relatări despre locuri care au fost ascunse comorile dacilor, dar şi despre cei care le-au descoperit. Cea mai mare comoară găsită după cucerirea Daciei de către romani a fost menţionată la mijlocul secolului al XVI-lea. Tezaurul preţios ar fi fost ascuns vreme de secole în apele râului Strei (Sargeţia) în apropiere de Ulpia Traiana Sarmizegetusa şi ar fi fost găsit, din întâmplare, de către localnici. Au existat mai multe versiuni despre locul unde s-ar fi aflat comoara şi împrejurările descoperirii acesteia. Istoricii susțin că Decebal ascunse supt albia Streiului, celei neaflate de împăratul Traian, zicând: o parte a vistieriei acestuia, mai înainte de opt ani. Lazie scrie în anul 1551, în numitul râul Sargeţiei, pe care romanii îl cheamă Streiu, s-au aflat prin întâmplare acestea: ”mergea nişte pescari români cu şeicile din Mureşu în Streiu şi, legându-şi luntrile cu un trunchiu, au zărit că sclipeşte ceva. Vrând să scoată din apă aceea ce stricase prin rădăcinile lemnului şi cercând mai de adinsul, au aflat şi mai mulţi galbeni, mai cu seamă de ai lui Lisimahu, craiul Traciei, cu inscripţie grecească. Cum am înţeles din oameni vrednici de credinţă, la 400.000 de galbeni şi mulţi sloi (n.r. piese) de aur au aflat. Ducându-i acasă şi împărţindu-i pescarii între sine, unii dintre dânşii au mers la Bălgradul Ardealului (n.r. Alba Iulia) şi întrebând pe argintari de cât preţ ar fi acela s-a vestit lucrul”.
Comoara de sub copac
Johannes Matheius, a scris în 1554 că tezaurul de monede de aur a fost descoperit sub o boltă de piatră peste care crescuse un copac. Arborele s-a prăbuşit şi a scos la iveală ascunzătoarea în care era aurul. Unii dintre cercetători au susţinut că a fost puţin probabil ca tezaurul să fi fost găsit în albia Streiului, ci mai degrabă în vecinătatea cetăţilor dacice. „Relatările lui Lazius nu coincid cu cele scrise de Centorio. Informaţia acestuia din urmă că tezaurul a fost descoperit „într-o fortăreaţă foarte veche, aproape de Deva, după ploi abundente”, ni se pare mai corespunzătoare cu realitatea
Mai multe variante
Un alt istoric al vremii, Johanes Troester, relata în 1666 că la mijlocul secolului al XVI-lea localnicii din Grădiştea (fie actuala Ulpia Traiana Sarmizegteusa, fie Grădiştea de Munte – locul unde se află Sarmizegetusa regia) au decoperit comoara de 40.000 de monede şi o mare cantitate de plăci neştanţate din aur într-o boltă veche.
Moneda Koson
Două posibilităţi de interpretare ale mărturiilor despre marea comoară a lui Decebal oferă arheologul Aurora Peţan, în volumul „Sarmizegetusa Regia. Redescoperirea cetăţii” (Dacica, 2018). „1. Tezaurul a fost găsit în apropiere de Grădiştea Muncelului, foarte probabil în preajma ruinelor cetăţii Sarmizegetusa Regia, fie pe un versant spălat de torent, fie în Valea Grădiştii sau Valea Godeanului. Cum acel mic sat de munte nu era cunoscut, iar ruinele de acolo nu erau de asemenea cunoscute lumii cultivate, asocierea Grădiştea – ruine a fost interpretată drept Grădiştea Haţegului – Colonia Ulpia Traiana”, scrie Aurora Peţan. Ruinele de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa erau mai bine cunoscute în acea vreme, iar ipoteza este plauzibilă căci un tezaur dacic de o asemenea importanţă este greu de imaginat că ar fi putut fi ascuns pe locul viitoarei capitale a Daciei romane, scrie Aurora Peţan. A doua ipoteză a cercetătoarei este că tezaurul a fost găsit într-un loc necunoscut, dar mărimea sa a dus imediat la analogii cu comoara lui Decebal, despre care a relatat istoricul Dio Cassius. „Cum izvorul antic susţine că tezaurul a fost îngropat în albia unui râu, care trecea pe lângă reşedinţa regelui, iar capitaa lui Decebal era imaginată, în secolul al XVI-lea, ca aflându-se în acelaşi loc cu cea romană, râul care trecea pe lângă capitală nu putea fi decât Streiul, cel mai important curs de apă din apropierea sitului roman. Probabil monedele au ieşit la iveală într-adevăr datorită apei, însă nu neapărat apelor unui râu, ci ploilor”, informează autoarea volumului „Sarmizegetusa Regia. Redescoperirea cetăţii”.
A deviat albia râului
Marea comoară a lui Decebal aflat în plin război cu romani, regele dac ar fi ascuns o parte a comorilor sale în albia râului Sargeţia, care curgea în apropierea capitalei Sarmizegetusa Regia, potrivit istoricului latin Dio Cassius. „Decebal abătuse râul cu ajutorul unor prizonieri şi săpase acolo o groapă. Pusese în ea o mulţime de argint şi de aur, precum şi alte lucruri foarte preţioase, aşezase peste ele pietre şi îngrămădise pământ, iar după aceea aduse râul din nou în albia lui. Tot cu oamenii aceia Decebal pusese în siguranţă, în nişte peşteri, veştminte şi alte lucruri la fel. După ce făcu toate acestea, îi măcelări, ca să nu dea nimic pe faţă”, relata Dio Cassius.
O parte a aurului a ajuns la Roma
Potrivit relatării istoricului, romanii au descoperit o parte din comori, după ce Biciclis, un get care ar fi ştiut locul ascunzătorilor, a fost luat prizonier şi a dat în vileag povestea. Comorile au ajuns în Roma, o dată cu alte prăzi care au totalizat peste 160 de tone de aur şi 300 de tone de argint. După cucerirea bogăţiilor Daciei, capturarea comorilor şi stăpânirea exploatărilor miniere, Traian devenise atât de bogat încât s-a arătat indulgent faţă de supuşii săi privind taxele pe care aceştia trebuiau să le plătească.
Traian, un imperator bogat și generos
A fost cuprins la scurt timp de febra construcţiilor grandioase care au schimbat înfăţişarea Romei, şi-a mărit numărul legiunilor şi şi-a răsplătit poporul cu generozitate. „El dădu spectacole timp de o 123 de zile, în cursul cărora au fost ucise cam unsprezece mii de animale sălbatice şi domestice. Au luptat zece mii de gladiatori. Astfel că, roamanii au primit ”pâine și circ” pe aurul dacilor.
Biblioteci și Columna lui Traian
De asemenea, în această vreme, ”Traian construieşte drumuri de piatră prin mlaştinile pomptiene, cu clădiri pe margini şi cu poduri măreţe. Topeşte toată moneda deteriorată. Întemeie biblioteci şi ridică în for o columnă foarte mare, atît spre a-i sluji ca mormânt, cât şi ca o dovadă de măreţie a lucrărilor din for. Căci tot locul acela fusese muntos, iar el îl săpă atât cât se înălţă columna, şi în felul acesta făcu o piaţă netedă”, relata autorul antic Dio Cassius.
