Majoritatea dintre noi spun ca avem o țară frumoasă dar prost guvernată, că avem oameni valoroși dar care nu se implică, că avem câmpuri dar nu are cine să le lucreze, că avem copii valoroși dar școlile nu sunt bune, la standarde europene, că avem orice își poate imagina cineva dar administrarea, buna voință, înțelegerea, sinceritatea, sârguința, curajul lasă loc mai mult indolenței, inacțiunii, dezorganizării.
Poate nu este chiar așa. Poate că lucrurile bune se văd mai puțin deoarece România este o țară a contrastelor, determinate de cauze naturale, sociale, economice, de cultură, mentalitate, rase, temperamente diferite. România este țara formată din oameni cu obiceiuri total diferite, cu înrădăcinări și dezrădăcinări succesive care au creat contraste, blocaje, sincope în dezvoltarea unitară și continuă. Nu putem aprecia prezentul fără a înțelege trecutul. Dar nu putem construi viitorul fără a lua măsuri eficiente și pertinente în prezent.
Cum caracterizăm prezentul? Căci trecutul parcă acum începe să se redescopere, suntem fie cei mai vașnici europene, leagănul civilizație, fie leneșii europeni, cei care cerșesc la marile case europene o urmă de bunăvoință pentru a fi acceptați în Schengen. Totodată, suntem cei care am ținut piept valurilor de cotropitori la porțile Europei, am facilitat dezvoltarea lor prin balcanizarea noastră, ne-am deprins cu ciubucul, bișnița mai ceva decât cu franțuzismele iar în prezent ne-am englezinat de-a pururi.
Și unde am ajuns? Să fim cei mai depreciați din Europa când vine vorba de respectarea principiilor democrației, a regulilor economiei de piață, a libertății de exprimare, a drepturilor minorităților, a conviețuirii pașnice în interiorul unei comunități multiculturale. Să fim considerați inadaptabili principiilor de funcționare a mecanismelor Uniunii Europene, cel puțin în ceea ce privește atragerea și implementarea fondurilor europene pentru construcția unor elemente de infrastructură modernă, compatibilă cu cea din UE. Să avem tineri care consideră că studierea în țări din UE este unica lor șansă de a pătrunde pe o piață competitivă a muncii.
Și ce putem face? Să începem reconstrucția viitorului de ieri. Cu mijloace proprii, cu folosirea la maximum a capacităților proprii, cu alegerea unor reprezentanți demni, curajoși, cunoscători de principii și norme etice, democratice, profesioniști, empatici cu membrii comunității lor. Să nu ne mai construim garduri, să privim dincolo de gard, să observăm pe cei care au nevoi și să încercăm să le creăm condiții pentru un nivel de trai decent. Nu putem eradica sărăcia dar putem contribui la reducerea pragului de sărăcie absolută prin eficacitatea politicilor publice în domeniul educației, sănătății, dezvoltării rurale. Putem aloca mai eficient fondurile publice, putem reduce nivelul de corupție prin conștientizarea fiecărui cetățean, prin schimbarea opticii ideii de naționalist dinspre dihotomia cetățean român- român adevărat către cetățean român-plătitor de taxe și impozite.
Vom începe incursiunea în tainele economiei României prin a analiza unele dintre sectoarele definitorii ale sale și a incidenței acestora în economia viitorului. În acest sens nu trebuie să avem tehnologie 5G dar trebuie să avem cărți, acces la baze de date și avansurile cercetării științifice în școli, profesori bine pregătiți și mai ales motivați și adaptați nevoilor elevilor, număr mai mic de elevi la un cadru didactic (prin respectarea legii), spitale fără bacterii ucigașe, drumuri sigure, acces la apă potabilă, siguranță pe stradă, apă caldă în case. Lucruri banale și cvasinormale pentru o țară dezvoltată.
Cum vom începe?
Cu domeniul administrației publice. Cu capacitatea mobilizatoare a instituțiilor publice pentru respectul legii, pentru ordinea de drept, pentru uniformizare în ceea ce privește tratamentul egal în funcții publice, pentru respectarea banului public și a accesului nediscriminatoriu la bunurile publice.
Vom continua cu domeniul sănătății. Cu facilitarea și garantarea vieții, urmare a educării populației pentru conviețuirea într-o societate modernă. Educația are un rol proactiv și formează deprinderi în toate sferele vieții sociale, în toate mediile, cu accent asupra nivelului de trai și calității vieții. Asigurarea unor premise favorabile stării de sănătate incumbă luarea de măsuri de prevenire și combatere a unor fenomene care pot apărea ca factori destructivi ai stării de sănătate. Dar, acest comportament exante presupune o anumită educație și un buget. De aici, legătura indisolubilă între starea de sănătate și nivelul de trai. Educația este cenușăreasa sistemului nostru de politici publice, cu un buget alocat din ce în ce mai mic, cu multe disfuncţionalităţi între nivelul de pregătire aşteptat de beneficiarii actului educaţional şi piaţa muncii. Produsele educaţionale nu sunt relevante pentru nevoile pieţei muncii, bayate pe know how, inovare şi creativitate. Cei mai mulţi dintre elevi sunt analfabeţi digitali, funcţionali, devin braţe de muncă şi aşteptărilor lor privind acoperirea bunăstării cu venituri din muncă sunt destul de scăzute. Elevii buni îşi caută debuşee pe pieţele educaţionale externe.
Şi totuşi… apariţia pandemiei ne face să ne gândim la România ca la un cumul de bunăstare potenţială petnru antreprenori şi cetăţeni. Că am putea clădi pe resturile societale un viitor strălucit, atât de strălucit cât ne permit timpurile şi vremurile prezente şi viitoate, în condiţiile valorificării cunoştineţelor antreprenoriale latente, a puterii de muncă care încă sălăşuieşte în corpurile măcinate de neputinţă ale celor mai mulţi români din cauze determinate de un mix de politici economice şi sociale neadecvat spiritului şi dorinţei de mai bine a românilor. Poporul nostru poate redobândi demnitatea în condiţiile unei clase politice demne şi oneste, care să creeze pârghii economice şi fiscale, trasee de investire pentru reconstrucţia fiecărei localităţi administrate de buni gospodari.
România se poate schimba prin forţa şi voinţa tuturora, deopotrivă!
