sâmbătă, septembrie 25, 2021
the big logo

JURNAL SĂPTĂMÂNAL NAȚIONAL INDEPENDENT | ANUL 2 | NUMĂRUL 59 |20 - 26 SEPTEMBRIE 2021

Trianon. După 100 de ani. „O recunoaștere internațională”!

Must Read

Lituania anunță că telefoanele chinezești ar cenzura anumiti termeni.

Telefoanele emblematice vândute în Europa de gigantul chinez de smartphone-uri Xiaomi Corp au o capacitate încorporată de a detecta...

Premiile Medicinei Militare din România – 190 de ani de excelenţă:

La Sala de marmură a Cercului Militar Naţional a avut loc ceremonia oficială de deschidere a lucrărilor Conferinţei Naţionale...

Un nou început în istorie pe care toată lumea ar trebui să o citească. Astfel, Asociația Contemporanul, în parteneriat cu Academia Română, Institutul Cultural Român și Muzeul Municipiului București, a orgasnizat o serie de conferințe, prelegeri și lecturi publice cu genericul Trianon. După 100 de ani.

Ce semnificație are Tratatul de la Trianon? Cum arată acest eveniment major, așezat în contextul istoric al primelor decenii ale secolului al XX-lea? Cum e perceput evenimentul desfășurat la Palatul Marele Trianon de la Versailles în ziua de vineri, 4 iunie 1920 – un eveniment de anvergură, la care au participat reprezentanți ai 22 state?

Semnarea Tratatului

„Pentru România semnarea Tratatului de la Trianon (1920) a însemnat recunoașterea internațională a fruntariilor postbelice, în cea mai mare parte o consecință a aplicării principiului autodeterminării naționale, cel care a fost considerat principalul pilon al Doctrinei Păcii, la sfârșitul Primului Război Mondial. Dar un Tratat de pace conținea și alte aranjamente între părțile semnatare, care intenționau să așeze evoluțiile viitoare pe o cale juridico‑politică, economică, financiară, socială, culturală etc.

Titulescu despre ”starea de pace”

Starea de pace era doar deschisă de momentul semnării Tratatului de pace, «dinamica păcii» – cum o numea Nicolae Titulescu – depinzând de modul în care părțile adoptau o atitudine constructivă sau distructivă. Aceasta este o concluzie evidentă a raportării părților la sistemul Tratatelor de la Versailles (1919‑1920), inclusiv Tratatul de la Trianon”. Trianon! Trianon! Au apărut mai multe cărți și articole printre care ”Un secol de mitologie politică revizionistă”, coordonatori: Vasile Pușcaș, Ionel N. Sava. Prefaţă și postfaţă de Vasile Pușcaș. Proiect editorial dedicat Centenarului Marii Uniri, apărut sub egida Institutului de Istorie „George Bariţiu” al Academiei Române și a Fundației Transilvania Leaders, Editura Școala Ardeleană, 2020)

Grădina secretă

Prima mea întâlnire cu România a avut loc la începutul anilor ‘90. Aveam vreo nouă sau zece ani și am găsit din întâmplare în vechea bibliotecă de acasă – grădina mea secretă, plină de cărți prăfuite – un volum al unui autor, al cărui nume mi s-a părut ciudat, îndepărtat, aproape oracular. Era o carte intitulată Sacrul și profanul, într-o ediție albastră, din 1979, a Editurii spaniole Guadarrama. Nu știam dacă autorul era bărbat sau femeie, dar am început să citesc, vrăjit de fiecare pagină. Mircea Eliade se născuse la București, spunea reversul coperții cărții și dădea nume unor lucruri cu care am conviețuit, pe care le-am experimentat, dar care până atunci mi s-au părut de nenumit sau cel puțin imposibil de numit. Bucureștiul, România și Eliade îmi păreau realități ancestrale și misterioase precum constelația Scorpionului.

O confluență magică

De atunci, această țară s-a stabilit în universul meu simbolic ca o emblemă a îndepărtatului și a misticului, a ceea ce era în mod misterios îndepărtat, dar, totodată, suficient de aproape pentru a-l simți parte din același întreg. (…)România este, până la urmă, o confluență magică între trei regiuni: Europa Centrală, Europa de Est și Peninsula Balcanică, însă – și acesta este cel mai important lucru – fără a putea fi inclusă pe deplin în niciuna dintre ele, deoarece propria-i personalitate culturală și istorică depășește oricare dintre aceste părți. Sculpturile lui Brâncuși, poezia lui Nichita Stănescu, operele lui Ionescu, Eliade, Blaga, Tzara sau Cioran, muzica nemuritoare a lui Enescu, bisericile fortificate din Transilvania, mânăstirile din nordul Moldovei, cu magnificele lor fresce, bisericile de lemn din Maramureș, sunt exemple unice prin combinarea stilului gotic cu tradiționala construcție de lemn, Mânăstirea Horezu, cetatea Sighișoara sau cetățile dacice din munții Orăștie, totul constituie o moștenire culturală, artistică și umană unică.

Datorez totul României

În 2014, această moștenire, și apoi întâlnirea mea intimă cu esența ei, mi-au schimbat în mod profund viața, atât viața artistică, cât și în celelalte aspecte. Datorez totul României și tocmai de aceea voi dedica o bună parte din munca mea pentru a promova profunzimea și bogăția istoriei, a artelor și a culturii sale.

Articolul precedentCum este să fii Român?
Articolul următorȘcolile rămân în stand-by!
- Advertisement -

LASA UN RASPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisement -

Latest News

Lituania anunță că telefoanele chinezești ar cenzura anumiti termeni.

Telefoanele emblematice vândute în Europa de gigantul chinez de smartphone-uri Xiaomi Corp au o capacitate încorporată de a detecta și cenzura termeni precum „Tibet...

Premiile Medicinei Militare din România – 190 de ani de excelenţă:

La Sala de marmură a Cercului Militar Naţional a avut loc ceremonia oficială de deschidere a lucrărilor Conferinţei Naţionale a Spitalului Militar Central şi...

Euroşatra

Bibliografie - Nesedentarii https://patriaromana.com/2021/09/14/nesedentarii/ - Blestemul pâmântului francez https://patriaromana.com/2021/09/06/blestemul-pamantului-francez/ – Corespondență din Franța: Rromii noștri, membri vulnerabili ai Diasporei Române (Partea I -„Nesedentarii”,...

Școlile și liceele se redeschid doar pentru băieți, în Afganistan

Un început 100% masculin: doar elevilor afgani de sex masculin li s-a permis să se întoarcă la școlile primare și licee sâmbătă, măsură criticată...
- Advertisement -

More Articles Like This

- Advertisement -