marți, iulie 27, 2021
the big logo

JURNAL SĂPTĂMÂNAL NAȚIONAL INDEPENDENT | ANUL 1 | NUMĂRUL 50 | 19 - 25 IULIE 2021

Cultura europeană în România

Must Read

Eutanasia o veritabilă afacere cu Moartea

Bibliografie - Dignitas (Swiss non-profit organisation) https://en.wikipedia.org/wiki/Dignitas_(Swiss_non-profit_organisation) - Eutanasia, o veritabilă afacere cu Moartea! (Mondo Police – Thomas CSINTA, Corespondentă...

Regal Literar a împlinit un an de existență! Horia-Nestorescu-Bălcești și Radu Theodoru, distinși cu Premiul de Excelență!

  Împlinind un de existență, Revista Regal Literar, fondată la 15 iulie 2020, a continuat decernarea premiilor. Printre laureați se...

Sursa Foto: uzp.org.ro

Așa cum se mai întâlnește prejudecata că există unele popoare „cu istorie” și altele „fără istorie”, tot așa, unii cred că există culturi superioare și culturi inferioare. Se mai afirmă uneori că este bine ca popoarele mici să rămână ancorate în modestia lor și să nu încerce să se compare cu „uriașii”. Erorile acestea nu sunt de aparență, ci de esență, nu sunt de formă, ci de fond. Evident, receptarea externă a unei culturi depinde nu numai de valorile sale, ci și de felul în care acestea sunt prezentate.

Valorile României reprezentate de personalități sunt indubitabile, dar în exterior sunt cunoscute doar o parte mică. Pe teritoriul de astăzi al României s-au născut Constantin Brâncuși (1876-1957), George Enescu (1881-1955), Eugen Ionescu (1909-1994), Emil Cioran (1911-1995), Mircea Eliade (1907-1986), Paul Celan (1920-1970), dar și Nikolaus Lenau (1802-1850), Janos Bolyai (1802-1860), Endre Ady (1877-1919) sau Hermann Oberth (1894-1989), ceea ce înseamnă că, cel puțin pentru perioadele istorice mai recente, locurile culturale cu rezonanță europeană sunt destul de numeroase.

De exemplu, Brâncuși a lăsat țării sale de origine și culturii universale – pe lângă opere răspândite în toată lumea, de la Paris la Philadelphia și de la New York la Veneția – cel mai important complex sculptural în era liber, la Târgu-Jiu, format din Coloana Infinitului, Poarta Sărutului și Masa Tăcerii. Un alt exemplu: Hermann Oberth, unul dintre părinții fondatori ai rachetei și ai aeronauticii, a lăsat urme ale trecerii sale la Mediaș (unde există o casă memorială cu numele său), la Cluj (la Universitatea „Babeș-Bolyai”, unde a studiat și și-a luat doctoratul) sau la Sibiu (unde s-a născut) – oraș devenit capitală europeană a culturii în 2007.

Locurile culturale europene pe teritoriul Românei sunt însă de o vechime considerabilă, unele datând de milenii. Așa sunt peșterile pictate din neolitic, monumentele grecilor colonizați pe malul Mării Negre, cetățile daco-geților din Carpații Meridionali, castrele romane, diplomele militare, tăblițele cerate, statuile, ceramica, inscripțiile în limba latină etc., prezente peste tot, cele mai multe în muzee. La Drobeta (azi Drobeta-Turnu Severin) se văd urmele podului ridicat de Apolodor din Damasc, la ordinul împăratului Traian (terminat în anul 105), la Potaissa (azi Turda) urmele castrului legiunii a V-a Macedonica, la Apulum (azi Alba-Iulia) urmele a două colonii și ale încartiruirii legiunii a XII-a Gemina, la Alburnus Maior (azi Roșia Montană) și la Ampelum (azi Zlatna) mărturiile exploatării aurului. Locuri privilegiate sunt și Colonia Ulpia Traiana Sarmizegetusa (azi Sarmisegetuza, jud. Hunedoara), vechea capitală a provinciei Dacia), dar și termele de la Germisara (azi Geoagiu), mozaicul roman de la Tomis (azi Constanța), monumentul Tropaeum Traiani (azi Adamclisi) etc., vizibile și astăzi. Din secolele III-VII, s-au păstrat unele izvoare legate de trecerea și așezarea unor migratori, dar și de prezența unei populații latinofone, sedentare, creștine ori pe cale de creștinare.

Evul Mediu întărește ritmurile europene pe teritoriul României de mai târziu. În zona Dunării de Jos, se înmulțesc monumentele bizantine și, treptat, înflorește stilul arhitectonic bizantin, cu notabile inflexiuni locale și cu influențe deopotrivă occidentale și orientale. Dintre monumentele românești păstrate din secolele XIII-XIV, se remarcă cele de la Curtea de Argeș, Câmpulung, Vodița, Tismana, Cozia, Târgoviște.

În Transilvania, loc privilegiat, de interferențe, românii, confruntați cu catolicismul unui stat cu „misiune apostolică”, și-au construit mai ales biserici de lemn, puține păstrate până astăzi. Cele mai numerose se găsesc în Maramureș și pot fi încadrate într-un stil „gotic românesc”, cu turnuri înalte, care parcă străpung cerul. Biserici de piatră românești se găsesc mai ales în sudul Transilvaniei, unde a supraviețuit o nobilime românească adaptată regulilor din Regatul Ungariei. Reprezentative sunt monumentele de piatră și de zid de la Streisângeorgiu (din secolul XII, precedată de o biserică de lemn din secolul al XI-lea), Densuș, Strei, Sântămărie Orlea, Râu de Mori, Peșteana, Leșnic, Gurasada, Crișcior, Ribița, Lupșa, Șcheii Brașovului etc. Cele mai multe au pictură de inspirație bizantină, alcătuită în maniera întâlnită la sud și est de Carpați, dar cu influențe occidentale.

Arta și arhitectura din Occident au ajuns însă în Transilvania prin mijlocirea ordinelor călugărești catolice (benedictini, cistercieni, teutoni, franciscani) și a coloniștilor germani (sași), stabiliți (ca hospites) în această țară în secolele XII-XIII. Așa s-au ridicat în Transilvania construcții romanice sau cu elemente romanice, cum sunt catedrala catolică din Alba-Iulia, bisericile din Viscri, Cisnădioara, Vurpăr, Cricău, Ocna Sibiului, Cisnădie, Gușterița, Noul Săsesc, Herina, Homorod etc. Este un stil romanic târziu (contaminat de varii influențe), cu ziduri masive, abside semicirculare, cu elemente de sculptură și pictură. Locul romanicului este luat repede de gotic, care pătrunde în Transilvania prin secolele XIII-XIV și se prelungește până dincolo de 1500. Cel mai vechi monument gotic păstrat este mănăstirea Cârța, construită pe la 1200, ca operă a unui șantier cistercian, pe o terra exempta de Blaccis („pământ smuls de la români”). Mănăstirea nu și-a putut îndeplini rolul „misionar”, dar a creat o adevărată școală arhitectonică prin iradierea goticului, la Bartolomeu-Brașov, Hălmeag, Prejmer, Drăușeni, Bistrița etc. Monumente gotice reprezentative se găsesc în aproape toată regiunea de colonizare săsească din Transilvania – la Sibiu, Sighișoara, Mediaș, Sebeș, Dej, Turda, Moșna, Biertan etc. – dar cele mai impresionante sunt Biserica Neagră (Fecioara Maria) din Brașov și Biserica Sf. Mihail din Cluj, ridicate în secolele XIV-XV. Influențe gotice se văd și la biserica episcopală românească de la Feleac sau la castelele din Bran (secolul al XIV-lea) – ridicat sub Ludovic I de Anjou al Ungariei – și Hunedoara (secolul al XV-lea), ridicat sub Corvinești. Aici se înscrie și Castelul reconstruit (după cutremurul din 1443) de Iancu de Hunedoara la Timișoara.

Un fenomen interesant și inedit pe teritoriul României sunt bisericile fortificate ale germanilor. În esență, nu este vorba despre un aspect original – biserici fortificate au fost mai peste tot în Europa în Evul Mediu – dar cele din Transilvania sunt cele mai răsăritene, mai îndepărtate de occidentul Europei. În plus, sunt cel mai bine păstrate într-un complex unitar. Când în secolul al XV-lea timpuriu, invaziile otomane reprezentau un mare pericol, sătenii primejduiți au folosit aceste cetăți ca puncte de refugiu. Bisericile fortificate, construite în stil romanico-gotic sau numai gotic, sunt situate în sudul Transilvaniei, acolo unde atacurile otomane erau mai numeroase. O caracteristică a lor este prezența, pe partea interioară a zidurilor de incintă, a  spațiilor de locuit și de depozitat provizii alimentare, în timpul asediilor. În acest fel, viața celor asediați, putea să se desfășoare normal, în condițiile precare date. Aceste monumente impresionante sunt situate în Țara Bârsei (Hărman, Prejmer, în zona Rupea (Viscri, Homorod), pe Valea Târnavelor (Mediaș, Saschiz, Copșa Mare, Apold, Mălâncrav, Alma Vii, Valea Viilor, Moșna, Biertan, Axente Sever), în zonele Sibiu și Sebeș (Câlnic, Cisnădie, Cisnădioara și în alte locuri, precum Agnita, Dealu Frumos, Merghindeal, Cincșor.

Cam în aceeași perioadă a Evului Mediu târziu și a Renașterii (circa 1360-1600) –, într-o regiune a României de azi mai puțin expusă pericolului otoman, în nordul principatului Moldovei – se ridicau o serie de cetăți, curți și palate princiare, biserici și mănăstiri, mărturie a unor sisteme arhitectonice și artistice de mare forță și valoare. Principi precum Petru I Mușat, Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Petru Rareș, Alexandru Lăpușneanu au conferit strălucire acestei perioade, prin operele ctitorite de ei, de unii dintre boierii și mitropoliții lor. Șapte dintre mănăstirile din secolele al XV-lea și al XVI-lea fac parte din Catalogul UNESCO intitulat „Mari monumente ale lumii”, iar partea Moldovei cu cele mai importante astfel de monumente – regiunea numită Bucovina – a fost premiată în 1975 cu „Pomme d’Or” (Mărul de aur), al Federației Internaționale a Jurnaliștilor și Scriitorilor din Turism (FIJET). Bisericile și mănăstirile mai importante din această serie, mai toate situate în amintita regiune din nord-vestul Moldovei, sunt Pătrăuți, Probota, Suceava (Sf. Ioan cel Nou), Humor, Moldovița, Arbore, Voroneț, Putna, Râșca, Slatina, Sucevița, Dragomirna, Bogdana, Bălinești, Neamț, Pângărați, Bistrița. Aceste monumente, construite de meșteri pricepuți, locali și străini, poartă urme ale goticului, ale stilului bizantin, ale influențelor deopotrivă orientale și occidentale, dar îmbinate într-o sinteză originală, numită de către specialiști stil moldovenesc. Caracteristica lor deosebită este pictura (fresca) interioară și exterioară, cu programe iconografice de tip bizantin cu influențe occidentale, cu scene biblice și istorice de mare forță, între care „Judecata de Apoi”, „Asediul Constantinopolului”, „Fecioara cu Pruncul”, serii de sfinți etc. Pictura exterioară, cu culori obținute din materiale naturale, vegetale și minerale, în ciuda multelor secole trecute, și-a păstrat prospețimea, mai ales așa-numitul „albastru de Voroneț”. De altminteri, biserica de la Voroneț este supranumită „Capela Sixtină cu fața spre lume”, fiind creată cam în timpul în care Michelangelo cu ucenicii săi împodobeau la Roma adevărata Capelă Sixtină. Și unele dintre aceste monumente, ca și cele din Transilvania, sunt înconjurate cu incinte fortificate (Putna, Moldovița, Dragomirna, Neamț), destinate apărării de atacuri externe. Toate elementele de pictură, arhitectură și sculptură, icoanele, brâurile exterioare din plăci de ceramică, obiectele de cult, cărțile, broderiile, mormintele princiare fac din aceste lăcașuri de cult monumente unice în peisajul european. Ulterior, în Moldova s-au ridicat noi monumente de cult impresionante, ca mănăstirile Sihăstria și Agapia, Văratec și Durău, Galata, Golia și Cetățuia sau ca biserica „Trei Ierarhi” din Iași. Agapia (din secolul al XVII-lea) a fost pictată în interior, pe la 1861, de către Nicolae Grigorescu, unul dintre cei mai importanți pictori români, iar Durău (din secolul al XVII-la) a fost pictată de către Nicolae Tonitza (între 1936-1937), un alt artist de mare valoare. „Trei Ierarhi”, ctitorită de principele Vasile Lupu (1634-1653), este o sinteză a arhitecturii românești, având fațade sculptate integral, mai ales cu motive orientale.

Stilul Renașterii este și el prezent, cu precădere în Transilvania, de la Capela Lazo din Alba-Iulia până la Casa Matei din Cluj (construcție inițial gotică), în care s-a născut la 1443 Matia Corvin, fiul voievodului român Iancu de Hunedoara, ajuns apoi rege al Ungariei. Tot în Cluj se află și statuia regelui Matia Corvin, de Ioan Fadrusz, premiată la Paris în 1900 (azi sub protecția UNESCO), nu departe de statuia „Sf. Gheorghe ucigând balaurul” (copie din 1904). Originalul acesteia, făcut cu peste șase secole în urmă (în 1373), de către artiștii germani clujeni Martin și Gheorghe, se afla la Praga.

Elemente ale Renașterii și Barocului, pe fondul tradiției locale românești, au dat naștere stilului brâncovenesc, reprezentat la finele secolului al XVII-lea și la începutul celui de-al XVIII-lea secol, de palatele de la Potlogi și Mogoșoaia, de biserica de la Hurezi etc. Barocul propriu-zis a pătruns în Transilvania în secolul al XVIII-lea, mai ales în marile orașe, precum Cluj, Timișoara, Oradea, Brașov, Sibiu, dar și în târguri, ca Gherla, Lugoj, Caransebeș sau Dumbrăveni. Secolele al XIX-lea și al XX-lea au condus la construcții monumentale, de la teatrele din Cluj, Iași, Timișoara și Oradea, Castelul Peleș de la Sinaia și Palatul Culturii din Iași până la Hotelul ARO din Brașov, Muzeul Național de Istorie, Palatul CEC, Palatul Telefoanelor, Teatrul Național sau Palatul Parlamentului, toate din București.

România este o țară europeană demnă de a fi descoperită sau redescoperită. Turistul curios poate găsi urme interesante, de la Gânditorul de la Cernavodă cu soția lui (două statui aparținând culturii neolitice Hamangia, de-acum șapte mii de ani) până la mărturii despre faimosul principe Vlad Țepeș (secolul al XV-lea), devenit în Occident Dracula și metamorfozat ulterior în vampir. Locuri precum orașul Sighișoara, cetatea Poienari, castelul Bran, turnul Chindiei din Târgoviște, Curtea Veche din București sau mănăstirea Snagov amintesc cu prisosință despre viața și faptele de arme ale prințului Vlad, mare luptător antiotoman și apărător al Creștinătății, metamorfozat apoi de imaginația unor literați și artiști în „Contele Dracula”. Orașe întregi, precum Sighișoara, Sibiu, Brașov, Cluj, Timișoara, Bistrița, Oradea, Iași etc., sunt adevărate muzee în aer liber, cu impresionante construcții medievale și moderne, cu ziduri de incintă din secolele XV-XVI, cu turnuri, cu palate gotice, renascentiste, baroce, neoclasice sau Secession (Art Nouveau).

România este o Europă în miniatură, unde se regăsesc în forme originale, la întretăierea unor arii etno-lingvistice variate (romanice, slave, germanice, fino-ugrice etc.), toate marile teme și motive care au conferit personalitate distinctă vechiului continent.

Indiferent cine a făcut aceste monumente, ele sunt pe teritoriul României și vădesc o muncă fără preget și manifestarea unor talente excepționale. Oamenii din aceste locuri au viețuit, au conviețuit și, cel mai adesea, au supraviețuit. Și, totuși, au construit mereu. Capul mereu plecat și modestia exagerată nu ne vor ajuta să pătrundem cu o imagine realistă în lume. Pentru îndrăzneală, este nevoie, însă, de o educație culturală serioasă. Cultura nu se poate clădi din ignoranță, din spirit grobian, din comoditate și minimă rezistență. Cultura se cultivă în familie și în școală și se transmite prin valori, virtuți și încredere în forța spirituală a omului, a popoarelor. Cei care se așteaptă ca creațiile și instituțiile culturale să aducă mare profit material imediat, adică să fie lucrative, se înșală amarnic. Investițiile în cultură le fac statele și mecenații (azi se zice sponsori), iar roadele acestor investiții se văd la nivelul duratei lungi, în secole și milenii. Bunurile culturale nu se măsoară în bani, ci în grad de umanitate, în nivel de frumos artistic, în număr de suflete impresionate, alinate, încărcate cu har. Nu este bine nici să încercăm să interpretăm valorile culturale din trecut prin prisma corectitudinii politice de astăzi, fiindcă le vom boți, le vom blasfemia și le vom distruge. Fiecare epocă a avut propriile idei, propriile reguli, propriile percepții ale binelui, dar, dincolo de toate aceste particularități, rămân anumite constante etern valabile. Pe acestea trebuie să le vedem , să le prețuim, să le perpetuăm și să le facem cunoscute neștiutorilor.

Cultura noastră este viața noastră desprinsă de contingent, de palpabilul material și de profitul pecuniar. Dacă vom reuși să ne dezvelim sufletul prin marile noastre opere culturale, realizate timp de milenii pe acest pământ, vom fi cu siguranță prezenți în Europa și în lume și vom putea cânta cu deplină mulțumire, cu toții „Oda Bucuriei”.

Preşedintele Academiei Române Ioan-Aurel Pop
Articolul precedentElrond, la 3 miliarde de dolari capital
Articolul următorValoarea
- Advertisement -

LASA UN RASPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisement -

Latest News

Eutanasia o veritabilă afacere cu Moartea

Bibliografie - Dignitas (Swiss non-profit organisation) https://en.wikipedia.org/wiki/Dignitas_(Swiss_non-profit_organisation) - Eutanasia, o veritabilă afacere cu Moartea! (Mondo Police – Thomas CSINTA, Corespondentă...

Regal Literar a împlinit un an de existență! Horia-Nestorescu-Bălcești și Radu Theodoru, distinși cu Premiul de Excelență!

  Împlinind un de existență, Revista Regal Literar, fondată la 15 iulie 2020, a continuat decernarea premiilor. Printre laureați se numără unii dintre cei mai...

Dezechilibrele religioase și ideologice din Franța

Bibliografie - Dezechilibre religioase și ideologice. Atentate extremiste în numele religiei. Lumpen-teroristul, teroristul modern, contemporan (Subiect de teză de doctorat în MAss – Matematici Aplicate în...

Condamnații la moarte ai lui Giscard d’Estaing

Bibliografie - Condamnații la moarte sub președinția lui Giscard d’Estaing (In memoriam Christian Ranucci – Thomas CSINTA) https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/condamnatii-la-moarte-sub-presedintia-lui-giscard-destaing-memoriam-christian-ranucci-thomas-csinta/ - Revizuirea condamnărilor penale în cadrul Justiției franceze. Incursiune...
- Advertisement -

More Articles Like This

- Advertisement -