Prof. Univ. Dr. Șt. Econ. Cristina ARTIMON
În această perioadă a anului este vremea bilnaţului, atât la nivel personal, cât şi la nivel agregat. Analizăm progresul, urmărim stadiul realizărilor, raportate la aşteptările proprii, la efortul depus. În acest an, mai mult ca oricând, interesul fiecăruia se raportează la grup, la colectivitate, la binele personal în congruenţă cu binele comun, considerat ca generator de stabilitate pentru toţi. Ceea ce se întâmplă la nivel mondoeconomic, pandemia, a răpus orice speranţă cu privire la stabilitatea macroeconomică, respectiv la posibilitatea încadrării economiilor lumii în limitele teoretice privind deficitul bugetar, în capacitatea economiilor de a furniza scheme suport pentru acele activităţi afectate de criză, de evitarea unor crize alimentare care se preconizează în multe părţi ale lumii, inclusiv în SUA.
Escaladarea situaţiei economice negative conduce la mişcări sociale ample, la dezechilibre sociale, cum ar fi şomajul în masă, creşterea inflaţiei, a vulnerabilităţii şi insecurităţii la nivel de individ dar şi de comunităţi. Oricare forţă politică, în aceste condiţii, se confruntă cu situaţia unei guvernări dificile, care va deconta politic din punct de vedere al jocului de imagine iar costul de oportunitate pentru orice măsură nepopulară va fi creşterea economică sustenabilă pe termen mediu şi lung. Problema este că pe termen scurt acoperirea necesarului de resurse economice, financiare, va accentua nivelul datoriei publice, marea provocare fiind că în timp, acestă datorie să devină sustenabilă, respectiv să conducă la reluarea activităţii economice prin favorizarea investiţiilor. În România, procesul investiţional trebuie să fie maximizat, atât la nivelul investiţiilor publice, pentru dezvoltarea infrastructurii, cât şi la nivelul investiţiilor private, prin facilitarea dezvoltării competenţelor antreprenoriale în rândul tinerilor şi a accesului la surse de finanţare a afacerilor oportune pentru producţia mică şi mare, competitivă şi adaptată nevoilor populaţiei.
În contextul politicilor economice care vor fi adoptate pentru reducerea efectelor negative generate de pandemie, un rol central îl ocupă măsurile de susținere a bunăstării oamenilor dar nu exclusiv prin instrumente bugetare, ci prin orientarea pieței muncii către adoptarea de măsuri de creștere a competitivității bunurilor economice și de stimulare a acesteia prin creșterea gradului de inovare și creativitate atras și implicat în procesul de producție. Accentul este, de asemenea, pus pe capacitatea de reinventare a forței de muncă. Într-o vreme în care totul pare confuz, timpul sărbătorilor conferă răgazul unei primeniri a clasei politice în a gestiona trebuirile publice prin abordare competentă și oportună în consens cu timpul schimbării. Acest timp validează profunzimea gândirii și acțiunii, a adoptării de viziuni complete în care promiscuitatea și interesul personal trebuie să dispară. O economie care va rezista timpului trebuie să fie un pas înaintea vremurilor, prin concretețea planurilor de măsuri adaptate cerințelor în schimbare ale viitorului.
