Inițierea masonică este completă atunci când masonul, după ce a dobândit succesiv gradele de ucenic și de calfă, ajunge să fie maestru.
A fi inițiat însemnă a avea putereaputerea să spargi carcasa mentală, adicăsă scapi de limitările rațiunii pentru a păși dincolo, în transcedent; numai spărgând această carcasăse poate dobândi adevărata inițiere.
Toate simbolurile deschid porți cu condiția de a nu le mărgini la accepțiunile morale, cum se întâmplă cel mai adesea.
Sunt mulți aceia care, declarându-se „raționaliști”, îi categorisesc în mod peiorativ drept „simboliști” ori „mistici” pe cei care au învățat să prețuiascăși și afectiv valoarea iițiatică a masoneriei.
Ar trebui cercetate limitele impuse de termenul „raționalism”
Raționalismul (lat. Ratio, „rațiune, minte”) refuză să ia în considerare orice îi depășește ănțelegerea. Dar, astfel, cunoașterea și viziunea lui despre lume riscă să exprime doar anverguraproprie inteligențe și intuiții. Și tocmai această abordare exclusiv prin intelect se dovedește păguboasă. Și iată cum, paradoxal, o minte ageră și plină de cunoștințe generează acest fel de a fi mărginit al raționalismului. El nu poate decât sî se încreadă în cei care îi împărțesc credința – căci despre asta este vorba – și anume în cei care i se aseampnă, pe care este dispus să-i considere mai „savanși” decât el. Raționalismul nu poate decât să rămână fidel legilor cunoscute ale fizicii și ale psihologiei și să respingă ceea ce depășește aceste legi, ca fiind atins de eroare. Ce stranie îngustare a concepției despre Univers! Raționalismul se fălește că ar fi „om de știinșă”, dar nu este decât un „scienist”, el este de acord că „Știința” înfățișează lucrurile așa cum sunt, rezolvă toate problemele și este tot ce trebuie pentru a satisface toate aspirațiile minții omenești. Pentru a admite un fapt, știința cere ca el să fie reproductibil fără restricții și, totodată, să intre în cadrul ei teoretic. Deși nu îndeplinesc aceste condiții, există însă numeroase fenomene deloc subiective.
Însă, raționalismul rămâne neclintit în convingerile sale din care face o dogmă. El se comportă fanatic precum adepții unei religii sau ai unei bisericioarecare peentru care nu există altă mântuire decât aceea promisă în dogmele proprii.
Știința nu este decât o credință întemeiată pe ipoteze neâncetat revizuite; e iluzoiriu să i se ceară ceea ce nu poate da: Cunoașterea spirituală.
„Cunoașterea sau înțelegerea celor divine, spune Iamblichos (Demyteniis, II,II), nu este de-ajuns pentru a-i conttopi pe credincioși cu divinitatea cîci altfel, flisofii, prin speculațiile lor, ar fi și înfăptuit această contopire cu zeii. Adevărata înțelegere a celor divine ne este dată într-un fel superior înțelegerii, prrin executarea fără abatere a afcestor inefabile, prin forța de neexplicat a simbolurilor”.
Or, masoneria este tocmai o școală de inițiere șinu, cum se crede în general, o asociere frățească cu finalitate mai mult sau mai puțin politică.
Inițierea așa cum era înțeleasă de „socieetățile de mistere”ale Antichității și cum este practic și astăzi de comunitățile încă tradiționale din Africa neagră sau Asia misterioasă, „deschide porți” pe care candidatul format în „altă” lume, cea profană, nici măcar nu bănuise vreodată. Apoi, transsmiterea neântreruptă a „puterilor” îl integrează pe cel care primește inițierea în spiritul viu al comunității masonice, părtaș la egregoră,îl face să participe, independent de voința sa, la viațaarhieptipală, la esența însăși a simbolurilor.
Este vorba aici despre adevărata Inițiere. Una în timp, în spațiu, în toate riturile, deși moravurile și trăsăturile etnice îi diferențiazăpe cei care o primesc. Inițierea masonică face palpabilă această Unitate a cunoașterii absolute, dincolo de secte și rituri.
Poate fi însă dovedită cu fapte concrete transmiterea neîntreruptă de-a lungul veacurilor a inițierii maonice? S-ar putea oare susține că o asemenea filiație este o falsă problemă?
Rene Guenon este catolic: „În afară de compagnonnage și de masonerie nu mai există în lumea accidentalălte organizații inițiatice care să-și poată revendica a filiație tradițională autentică”. În sprijinul afirmației sale nu aduce, în afara speculațiilor, nici un alt argument.
Ca istoric erudit al farncmasonerieie, Albert Lantonine, spirit pozitiv, spune în legătură cu influența rosacrucienilor asupra masoneriei că „în loc să fi datorat unor întortocheate și bizare filiații, masoneria modemă a fost contribuția unor reformatori ( rosacrucienii- n.r.) interesați de reminiscențele inițiatice”.
Așa cum nu te poți mișca fără să faci pași, masoneria își întemeiază valoarea inițiatică pe sistemulde simboluri pe care îl utilizează, conservându-l.
Jules Boucher, a fost un mare scriitor Francmason, Ocultist si Filosof. El a fost initiat in 1943, in Franta, sub ocupatia Germana, intr-o loja clandestina, Arca Aliantei a Marii Loji a Frantei. Dupa razboi, fondeaza in 1948, Ordinul Martinist Rectificat. Va trece la Orientul Etern in 1951.
Cartea lui, Simbolurile Francmasoneriei, este o carte de capatai a orcarui Francmason. Ea explica intr-un limbaj clar si atragator, filosofia simbolurile, si semnificatia Ordinuui Milenar al Constructorilor Zidari-Francmasoni. Ea a aparut in 2006, tradusa in mod fidel de Erudita Poeta, Cristina SAVOIU de Editura RAO.
