Povestea lupului dacic care reprezintă steagul strămoșilor noștrii este fascinantă. Conform istoricilor și a celor care au consemnat faptele de vitejie ale celor din Dacia, Decebal, considerat cel mai puternic Rege care a câștigat două războaie cu imperiul Roman este fabuloasă. Steagul său reprezentând un cap de lup urmat de un trup de șarpe a fost scrisă în mai multe mărturii ale scribilor din acea vreme. Conform scrierilor din acea vreme, tânărul Rege Decebal, mergând singur prin munții Carpați a auzit la un moment dat o vietate care făcea un zgomot ciudat. Când s-a apropiat de locul respectiv Decebal a descoperit un pui de lup care căzuse într-o râpă și avea un picior fracturat. Puiul de lup, pentru a nu cădea ”sclavul” lui Decebal, deși era rănit, a avut o atitudine de lupă. Tânărul Rege a stat câteva ore lângă puiul de lup și i-a vorbit, i-a dat apă și pâine.Când animalul a înțeles că nu I se va întâmpla nimic rău l-a lăsat pe Decebal să-l atingă și să-l ridice din râpă. Regele l-a luat, l-a îngrijit iar lupul s-a făcut mare. Se spune că Decebal râdea mereu câd lupul devenit matur ”șuiera” într-un anume fel după familia lui.Astfel că, acesta a devenit numele lupului. Scrimibi de atunci povestesc că într-o zi Decebal aflat într-o pădure a fost atacat de o haită de lupi. ”Șuier” sau ”Draco” s-a luptat cu haita de lupi, frații lui și i-a învins. Doar că rănile i-a adus moartea. Tarabostes Decebal l-a luat și i-a poruncit unui fierar să îi pună capul cu gura deschisă într-un par și să facă un steag care să șuiere. Acest steag, cu cap de lup și corp de dragon, a devenit simbolul dacilor. Cele mai multe înfăţişări ale simbolului dacilor se află pe Columna lui Traian. Balaurul cu cap de lup şi trup de şarpe, stindardul de luptă al dacilor, a stârnit fascinaţia cercetătorilor şi a pasionaţilor de istorie. O serie de istorici au încercat să explice de ce dacii au folosit acest simbol ca steag de război.
Faptele de arme ale dacilor
Istoricii susţin că în vâltoarea luptelor flamura confecţionată din material textil şi din bronz sau argint isca un zgomot asemănător ureltului lupilor, menit să-i înfioare pe duşmani. Lupul a fost un animal sacrul al dacilor.
Simbolul mistic
Lupul, simbolul mistic al dacilor potrivit istoricului Ion Horaţiu Crişan, lupul, întruchipat în stindardul de luptă al dacilor, este cel mai des întâlnit animal în arta geto-dacică, fiind reprezentat nu doar ca steag, dar şi pe numeroase obiecte descoperite în urma cercetărilor arheologice. Potrivit lui Mircea Eliade, chiar numele dacilor derivă de la lup şi este asociat unei confrerii de războinici. „Dacii înşişi s-ar fi numit mai de mult lupi sau „cei care sunt asemeni lupilor”, ipoteză sprijinită pe textul lui Strabon şi pe numeroase exemple de popoare sau triburi indo-europene cu nume de lup. Derivarea numelui unui popor de la un animal are o semnificaţie religioasă, reflectând o concepţie arhaică”, scrie Ion Horaţiu Crişan, în volumul „Spiritualitatea geto-dacilor”.
Cei mai viteji și mai drepți dintre traci
La fel de misterioasă pare şi prezenţa corpului de şarpe de pe stindardul dacilor. Istoricul Vasile Pârvan îl asocia cu zmeul, personajul mitologic care străbate văzduhul, stăpânind furtunile şi salvându-i de la pieire pe oameni. Istoricii susțin că există zeci de mărturii istorice despre strămoşii noştri daci: erau barbari, se credeau nemuritori. Herodot i-a numit pe daco-geţi „cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci.
