Atunci când vorbim de anumite instituții trebuie să ne amintim măcar din când în când și de oamenii care au fost cu ideea fondării lor. Așa se face că atunci când vorbim de Ateneul Român, de fondarea Societății Literare, trebuie să-l amintim și pe Generalul Ioan Emanoil Florescu, omul care a contribuit la o parte din cultura noastră românească.
Ioan Emanoil Florescu s-a născut la 7 august 1819 în județul Râmnicu Vâlcea, în aceea perioadă acest oraș fiind componentă a Țării Românești.
Tatăl lui Ioan Emanoil Florescu a fost marele vornic Manolache Florescu (1790-1893).
În prima parte a formării sale studiază la București, iar în cea de a după aceea la Paris. După revenirea în țară devine aghiotant al domnitorului Gheorghe Bibescu, căsătorindu-se în cele din urmă cu fiica domnitorului, doamna Catinca (căsătoria a avut loc în anul 1845).
Temeinica sa pregătire îl face pe vodă Gheorghe Bibescu să-i încredințeze responsabilitatea de a organiza miliția națională. Întrucât Ioan Emanoil Florescu dorea să aibă oameni bine pregătiți și în armată, hotărăște în anul 1847 să pună bazele primei școli militare de iuncări (tineri nobili militari) din Țara Românească. În cadrul acestei școli a predat cursul de strategie și tactică militară. Pentru a avea succes în predarea acestui curs a întocmit regulamente și hărți specifice care să-i ajute pe tinerii militari.
În timpul revoluției de la 1848, Ioan Emanoil Florescu demisionează din armată și îl însoțește pe Gheorghe Bibescu în exilul lui la Paris. Acest fapt nu trebuie să fie o critică la adresa lui Ioan Emanoil Florescu, ci trebuie înțeles întrucât era căsătorit cu fiica lui Gheorghe Bibescu.
Revenirea de la Paris are loc în timpul domniei lui Barbu Știrbei, fiind tot aghiotant domnesc.
La un an după unirea Moldovei cu Țara Românească (1859), adică în anul 1860, domnitorul Ioan Alexandru Cuza îi conferă lui Ioan Emanoil Florescu titlul de General de brigadă, devenind și ministru. De asemenea trebuie menționat că a primit această funcție și în timpul principelui Carol I.
Pe lângă această funcție a fost deputat și senator.
Un merit semnificativ îl are și opera teoretică redactată de Ioan Emanoil Florescu. Dintre lucrările sale trebuie să enumerăm „Teoria dării la semn“, „Studii și pregătiri militare“, „Fortificațiunile“.
Cu doi ani înainte de a muri (1891), a prezidat câteva luni guvernul României.
Pleacă din această lume la 22 mai 1893 la 74 de ani.
Autor: Andrei-Mihai VLAD
Licențiat în Istorie al Facultății de Istorie din
cadrul Universității București
Masterand al Facultății de Istorie din cadrul
Universității București
