Situată la o altitudine de 900 de metri, Colibiţa ( judeţul Bistriţa Năsăud) este poarta de intrare în Munţii Călimani. Lacul, munţii, pădurea, aerul, liniştea fac din aceasta localiate, aşezată pe valea Bistriţei, la poalele Muntelui Capul Pietricerii, un loc feeric, unde îţi găseşti liniştea.
Zona este renumită pentru aerul său curat, de mai bine de un secol. Potrivit legendei, în anul 1883, o fetiţă din Bistriţa, fiica unui sas înstărit, Hans Lewi, s-a vindecat de tuberculoză datorită aerului din această zonă, extrem de bogat în ozon. Cazul a făcut multă vâlvă la acea vreme, iar după puţin timp şi Erika Schuller, o arhitectă din Bistriţa, a scăpat de teribila boală a vremii şi a construit în zonă un sanatoriu cu 16 camere, unde erau trataţi bolnavii de tuberculoză. Sanatoriul a funcţionat până în 1944, când a fost distrus de un incendiu în timpul războiului.
Poveştile celor care s-au vindecat de tuberculoză datorită proprietăţilor curative ale aerului din zonă au fost confirmate printr-un studiu comandat de Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud, care a vrut să vadă dacă aerul de la Colibiţa este într-adevăr special.
Legendele locului mai povestesc cum că pe fundul lacului ar exista o parte din casele scufundate, inclusiv vechea biserică din Colibiţa – mai mult, se spune că atunci când scade nivelul apei, se poate vedea crucea de pe acoperişul bisericii. De aceea auzi sătenii povestind că lacul este blestemat şi că în fiecare an îşi cere tributul, plătit cu o viaţă omenească.
Cum ajungi la Colibiţa
Satul transformat într-o staţiune cu renume, Colibiţa, se bucura de o amplasare pitorească: pe Valea Bistriţei, între doi munti – Bârgău şi Călimani. Satul aparţine de una dintre “bargaiele” judeţului – Bistriţa Bârgăului, amplasată undeva în dreapta Prundului Bârgăului.
Ca să ajungi la Lacul Colibiţa trebuie să străbaţi drumul care şerpuieşte dincolo de Bistriţa Bârgăului şi care te conduce (preţ de vreo 7km) către o zonă sălbatică, dar frumoasă. În cale îţi apare la un moment dat barajul de acumulare şi, bineinţeles, Lacul Colibiţa. Priveliştea care ţi se derulează în faţa ochilor nu-i decât “o porţie” de frumuseţe; ca sa-l străbaţi de jur împrejur şi să-i devoalezi toată splendoarea, ai nevoie de vreo două ore cu masina. Merită efortul, pentru că peisajul oferit de lac şi de cei doi munţi care-l păzesc dintotdeauna, Strunioru şi Bistricioru, te lasă fără suflare.
Ce poţi să faci la Lacul Colibiţa
Pe lângă plaja şi baia în apa răcoroasă a lacului de care poţi să te bucuri în ştrandul amenajat, Colibiţa este o zonă excelenta pentru linişte şi relaxare. Cadrul natural îi asigură un farmec aparte, oferindu-le turiştilor spaţiul perfect pentru excursii şi drumeţii montane, pescuit, înot, caiac, ciclism.
Pensiunile din zonă au pregătit pentru turişti bucăţele de plajă care te duc cu gândul la un alt fel de litoral românesc, unul ascuns însă între munţi. În aceleaşi pensiuni turiştii pot găsi SPA-uri cu masaj, saună sau piscină, unde pot lenevi toată ziua. Cei câţiva kilometri buni care înconjoară lacul îţi permit să îţi faci plimbarea de dimineaţă sau de seară, iar vârfurile din apropiere te invită să le explorezi.
Dacă excursia la Colibiţa durează mai mult de un weekend şi eşti şi un iubitor al muntelui, trebuie neapărat să dedici o zi vârfului Bistricior, care se ridică la 1.990 de metri şi-ţi dezvăluie o privelişte de poveste. Traseul este unul destul de dificil, scurt dar care te solicit şi foarte bine semnalizat. Pentru a ajunge la 1.990 de metri avem nevoie de un trup odihnit, de haine groase, dar şi de câteva gustări care să ne energizeze. Pe traseu, Salvamontul a amenajat şi un refugiu, situat la doar o oră de vârf. După ce treci de refugiu Munţii Călimani încep să ţi se recompenseze eforturile cu imagini care-ţi taie răsuflarea. Pe bună dreptate cei care au parcurs traseul îl aseamănă cu paradisul. Vârful Bistriciorul ne arată frumuseţea lacului Colibiţa de la 1.990 de metri, dar şi Pasul Tihuţa, Vârful Pietrosul sau chiar perla Munţilor Bârgăului, Vârful Heniu.
Sursa: Nicolae Ghișan, www.gazetanord-vest.ro
