În tumultul curent al economiei pierdem din vedere ce anume constituie valoarea, atât timpului liber,al banilor, al relaţiilor interumane, a muncii. De fapt, ce reprezintă valoarea? De unde apare valoarea? Doctrinar, şcolile de gîndire economică au determinat valoarea prin raportare la muncă, la valoarea de întrebuinţare a bunurilor produse, la utilitatea bunurilor în ceea ce priveşte satisfacerea nevoilor omului. Dar în prezent, valoarea este fie un corolar al poziţiei sociale, ca semn al puterii, fie al acumulării de avuţie în scopul întreţinerii valorii societale. Pierdem din vedere munca, valoarea de utilitate a bunurilor economice obţinute din muncă.
Să ne întoarcem la valoare… cum ar fi valoarea banilor: dacă o economie nu este sustenabilă, inflaţia şi alte dezechilibre macroeconomice anulează valoarea banilor. Deci, munca nu poate fi corect apreciată căci produsele muncii pierd din valoare prin reducerea puterii de cumpărare. Aşa încât societatea actuală este în căutare de activităţi creatoare de valoare şi care să conserve valoarea în timp în scopul generării de bunăstare individului. Această perspectivă constituie un argument pentru dezvoltarea de activităţi economice sustenabile, în domeniul economiei verzi, al economiei albastre, şi pune în mişcare creativitatea şi spiritul antreprenorial pentru a produce astfel de activităţi suport. Totodată, noua abordare a valorii se pare că nu mai corespunde formei şi fondului monedei actuale, indiferent care este aceasta, fiind regândit concepul de monedă, atât în ceea ce priveşte universalitatea acesteia, cât şi garantarea funcţiei de economisire, ca formă de conservare sau perpetuare a avuţiei. În acest context, se proliferează criptomonedele, forme de economisire bazate exclusiv pe economia creativă, pe megadate, care fructifică algoritmi pe de o parte, şi elemente de matematici financiare, pieţe financiare secundare, pe de altă parte. În acest context, valoarea este legată intrinsec de ştiinţă, managementul riscului, persuasiune şi expunerea la mişcarea congrunetă şi convergentă a pieţelor financiare.
Ascensiunea criptomonedelor face ca economia să capete noi sensuri, graniţele sale, chiar dacă eliminate în urma globalizării, să devină insensibile în raport cu orice autoritate instituţională, ceea ce întăreşte caracterul liber al pieţelor. În acest context, singura limitare o va reprezenta ştiinţa şi riscul, elemente care constituie forma viitoare a valorii.
Unde ne situăm noi? În această ecuaţie, cu siguranţă, în condiţiile unei abordări riguroase a programelor educaţionale de educaţie financiară şi antreprenorială în rândul elevilor, dar şi printr-o formă continuă de specializare a forţei de muncă în consens cu dinamica şi evoluţia pieţei muncii, corelate cu avansul ştiinţelor comportamentale şi a progresului tehnic. România are nevoie de o mai bună coordonare instituţională pentru a elimina acele inerţii care încetinesc ritmul de dezvoltare, atât la nivelul economiei productive, cât şi la nivelul economiei inovaţiei.
