Preotul Iustin PÂRVU, Marele Onorific al Ordinului Militar Creștin TUDOR VLADIMIRESCU 1821, a fost condamnat la 16 ani muncă silnică pentrucă naționalism
* Un articol de M.Cdt. Mihael ANDREI, ofițer Cancelar al Ordinului Militar Creștin TUDOR VLADIMIRESCU 1821
1948_ Iustin PÂRVU, seminarist, în beciurile Siguranței Statului
A fi naționalist înseamnă să fi atașat sufletește de țara nativă sau adoptivă, să fi fidel sau loial acestei națiuni și acestui teriotoriu. În nici un caz nu înseamnă să fi rasisit, fascist, antisemit și xenofob! Naționalistul nu are nimic comun ca trăire și manifestare cu aceste mizerii malefice, care țin de patologia rasei umane. Naționalismul ridicat la un nivel superior se traduce prin patriotism, care implică să-ți iubești necondiționat țara natală și să-ți dai și viața pentru ea de va fi cazul. Toți eroii cunoscuți și necunoscuți ai Neamului Românesc au fost patrioți. La fel sunt și militarii, singura profesie ce jură credință patriei până la ultima picătură de viață! Dar patriotismul nu este o profesie, oricine la locul său de muncă sau în viața de zi cu zi poate să dea dovezi de patriotism necondiționat. Numim asta COMPORTAMENT CIVIC, acesta fiind născut din omenie însoțită de fapte bune, fapte de caritate, atât față de oameni cât și față de celelalte vietăți care ne înconjoară, față de Natură în general. Iată rolul în societate al Ordinelor Creștine, fie ele Militare sau Profesionale.
Există oameni care au plătit cu sănătatea sau chiar cu viața lor picătura de naționalism ce le-a înnobilat tot timpul dragostea de țară și de oameni. Printre aceștia, la loc de cinste stă memoria istorică a celui ce a fost Părintele Duhovnic Iustin PÂRVU, fostul Arhimandrit al Mănăstiri Petru Vodă din județul Neamț, mănăstire al cărei fericit ctitor este.
Multe s-au mai scris despre Sfântul Mărturisitor de Dumnezeu, părintele Iustin Pârvu (1919-2013), Marele Onorific al Ordinului Militar Creștin TUDOR VLADIMIRESCU 1821 și Voievod al Ortodoxiei Românești… Ceea ce se cunoaşte mai puţin este trecutul său din vremea prigoanei comuniste. Cancelaria Ordinului nostru și-a propus să aducă mai multă lumină peste trecutul hidos și înnegurat al istoriei anilor 1949-1989, cu ajutorul documentelor din arhiva fostei Securităţi. Iustin a fost arestat în 1948 împreună cu mai mulți colegi seminariști sub acuzația de ”crime împotriva poporului” pe care le-ar fi comis în scurta perioadă cât a activat într-una din celulele studențești naționalist-legionare numită Organizația ”Fraților De Cruce” (FDC). Dovezi recente din arhivele deţinute de CNSAS scot la lumină un nou dosar penal, care conţine detalii legate de arestările din 1948 operate în oraşul Roman, județul Neamț, cu fotografia inedită a Părintelui făcută în beciul Siguranței Statului din Roman. Prin aplicarea la nivel naţional a Ordinului nr. 5 al Cabinetului ministrului Afacerilor Interne, toţi cei suspectaţi de activitate legionară au fost arestaţi. Numai în judeţul Roman au fost atunci reţinute 44 de persoane, suspectate că ar fi dus activitate legionară conspirativă. Dintre acestea au fost numeroşi studenţi, intelectuali (profesori, medici), preoţi şi chiar elevi din liceele romaşcane. Cei mai în vârstă, cu antecedente legionare consemnate până spre 1944, erau consideraţi continuatorii manifestării politice de acest tip, concretizată mai ales prin recrutarea tinerilor liceeni din şcolile din Roman. Documentele întocmite de Siguranţa comunistă încep cu anul 1947, în fapt fiind vorba de denunţuri ale unor informatori, multe confuze şi care nu se verificau în realitate. Dar ordinul politic al regimului procomunist era de a identifica şi lichida şi cea mai insignifiantă manifestare opozantă. Potrivit documentelor pe care le-am consultat, cazul legionarilor de la Roman este supradimensionat de Siguranţă, ca o adevărată conspiraţie menită să participe decisiv la răsturnarea regimului comunist. Numai simplele relaţii pe care părintele Iustin Pârvu le avea cu fostul membru al FDC din vremea guvernării legionare, fostul seminarist şi student Dumitru Bârjoveanu, pentru Siguranţă însemnau reactivarea organizaţiei FDC. La o astfel de secvenţă se adăugau delaţiuni relative la ascunderea unei biblioteci legionare în spaţiul Seminarului „Sfântul Gheorghe”, care de altfel nu a fost găsită la percheziţie, şi ţinerea unor şedinţe de cuib, în fond fiind vorba de întâlnirile colegiale, în care părintele Iustin, elev în ultimul an de studii, era recunoscut ca o autoritate duhovnicească. Astfel, pentru Siguranţa comunistă toate acestea reprezentau activitate legionară, aşa cum se suspecta şi în cazul altor şcoli romaşcane, precum liceele „Roman-Vodă”, Industrial, Agricol sau Comercial. Totuşi, care era miza acestor arestări? Ne aflăm în anul 1948, după instaurarea regimului așa-zis ”democrat și popular”, când comuniştii au trecut la instituirea unei alte Constituţii, cu principii preluate din modelul sovietic, prin care opţiunile politice nu existau sau manifestarea religioasă nu-şi avea locul. Se pregăteau mari reforme, precum cea a învăţământului care urma să creeze „omul de tip nou”. Or, astfel de înfăptuiri nu se puteau realiza dacă nu exista o motivaţie, anume compromiterea unor elevi cu presupuse activităţi politice. Prin această înscenare, părintele Iustin a primit o condamnare de 12 ani muncă silnică, pe care i-a executat la Suceava, apoi la Aiud şi Gherla. A prestat muncă obligatorie la Baia Sprie şi Cavnic, apoi la Periprava şi Culmea. Deoarece era considerat „legionar periculos”, la expirarea termenului de detenţie a fost trimis în lagăr de muncă pentru 72 de luni. Eliberarea părintelui a survenit la 6 mai 1964, după 16 ani de chin, întorcându-se în satul său natal. Nu i s-a permis să revină în mănăstirea de metanie, la Durău, muncind la exploatările forestiere din zonă. Era urmărit permanent de o Securitate obsedată de continua conspiraţie legionară. În schimb, părintele Iustin se ruga pentru revenirea în mănăstire. La puţin timp, dorinţa i s-a îndeplinit, autorităţile comuniste aprobându-i revenirea la viaţa căreia i se dedicase din tinereţe, viaţa monahală.
Și poate că nu e rău să memorați acest citat semnat Iustin PÂRVU, atât de actual:”Se vrea şi se încearcă o desființare a Sacrului Dacic prin relativizarea valorilor fundamentale, a adevărului de credință prin ecumenicitate, se vrea înregimentarea şi uniformizarea pe model ateist a copiilor noştri!” (Mănăstirea Petru Vodă, de Cuvioşii Mucenici ucişi în Sinai şi Raith)
