sâmbătă, octombrie 16, 2021
the big logo

JURNAL SĂPTĂMÂNAL NAȚIONAL INDEPENDENT | ANUL 2 | NUMĂRUL 62 |11 - 17 OCTOMBRIE 2021

Fapte, nu vorbe!

Must Read

Casa Oamenilor de Ştiinţă din Bucureşti (sau fosta Casă Assan)

Sursa foto: wikipedia.ro     Casa Assan a fost locuinţa primului explorator român ce a făcut ocolul Pământului şi a studiat zonele...

Vitalik Buterin fondatorul Ethereum la Bucureşti

Vitalik Buterin: "Sunt multe lucruri care pot fi făcute în spaţiul crypto. Trebuie doar să îţi găseşti locul" Co-fondatorul Ethereum,...

Articol realizat de: General de flotilă aeriană (rtg) Petre Bână, Cavaler al Ordinului Național ”Tudor Vladimirescu”(1966)

Sărbătorirea Zilei Armatei României, a Zilei Naţionale, Drapelului, Imnului, Independenţei de Stat, precum şi multe alte aniversări ale unor evenimente istorice de referinţă în istoria ţării, bravii veterani şi invalizi de război le trăiesc şi retrăiesc cu o profundă simţire. Pentru că le-au marcat puternic viaţa. A lor, a familiilor, ca şi a înaintaşilor – părinţi, bunici, străbunici.

Au lăsat urme adânci, în timp şi suflet, în conştiinţa generaţiilor care n-au pregetat să meargă până la sacrificiul suprem pentru a se pune în slujba înfăptuirii idealurilor sfinte, supreme, ale patriei şi poporului greu încercat.
Din păcate însă, recunoştinţa faţă de meritele lor n-a fost pe măsura abnegaţiei, dăruirii şi
devotamentului cu care ei şi-au făcut datoria sub Drapelele de luptă ale Oştirii Române.

Chiar de la instituirea titlului de veteran, act oficializat, pentru prima dată, prin Înaltul Decret Regal, semnat de regele Carol I, la 29 aprilie 1902 (zi ce avea să fie declarată, în noiembrie 2007, prin Hotărâre de Guvern, Ziua Veteranilor de Război). Consfinţirea acestui titlu nu a fost urmarea iniţiativei monarhului.
Nici a vreunui for al administraţiei de stat din acea vreme. Bătrânii supravieţuitori ai Războiului de Independenţă de la 1877-1878, ajunşi la capătul răbdărilor, au fost nevoiţi, din cauza sărăciei şi a mizeriei în care trăiau, să se adreseze direct regelui, pentru a li se împlini unele cereri îndreptăţite. Încercaseră, prin asociaţiile pe care le formaseră chiar după un an de la terminarea războiului, iar Adunarea Deputaţilor din 25 iunie 1879 luase în discuţie problema împroprietăririi lor, ca şi alte facilităţi.
Invocarea inexistenţei unui cadru legal a dus la amânarea, sine die, a iniţiativei. Cu toate că în Înaltul Decret amintit mai sus se stipula, la articolul 2, „ca fiecărui ostaş veteran să i se asigure liniştea şi ocupaţiunea pentru restul de viaţă, se va pune la dispoziţie cele necesare în acest scop, ca stimulent pentru generaţiile viitoare”, abia peste şase ani, prin Legea adoptată la 22 aprilie 1908, erau scutiţi de unele prestaţii şi datorii numai cei ce avuseseră grade inferioare. După alt an, un Ordin al Ministerului Învăţământului şi Lucrărilor Publice scutea copiii de veterani de toate taxele şcolare. Se pune, pe drept cuvânt, întrebarea: Câţi veterani, după 31 de ani de la terminarea războiului, mai aveau copii la şcoală? Mirare, uimire, cu atât mai relevante, având în vedere că în petiţiile adresate de asociaţiile de veterani ministerelor, Parlamentului, scriau: „Astăzi, cea mai
mare parte dintre noi am atins şi chiar am trecut de etatea de 80 de ani”.
Parcurgând documentele vremii, constatăm, cu stupoare, alte acţiuni, sfidătoare pur şi simplu.
După 25 de ani de la decretarea mobilizării pentru războiul balcanic şi cea pentru participarea la Primul Război Mondial –de la a cărei intrare a României am comemorat 100 de ani – s-au făcut, potrivit Convenţiei statelor europene din 1870, de la Geneva, demersuri pentru acordarea calităţii de veteran celor ce au luptat în aceste războaie. S-a întocmit şi un proiect de Lege, publicat în Monitorul Oficial din 13 august 1940, dar, în timpul elaborării documentelor, întrucât izbucnise cel de Al Doilea Război Mondial, s-a amânat până în 1945 un asemenea act.
Însă întorşi în cazărmi sau la casele lor, foarte puţini aveau să beneficieze de unele drepturi. La scurt timp, meritele de pe câmpurile de luptă au început să fie uitate. Foştii combatanţi au fost triaţi, drămuiţi şi apreciaţi după criterii şi culori politice, după fronturile pe care au participat – Est sau Vest –, după categoria socială, apoi marginalizaţi şi uitaţi, iar unii persecutaţi şi condamnaţi la ani grei de închisoare. A urmat apoi înfiinţarea, la 23 octombrie 1963, a Comitetului Naţional al Veteranilor din Războiul Antifascist (CNVRA), fără vreunele drepturi anume, iar în ianuarie 1980, i s-a alăturat şi Comitetul Foştilor Luptători
Antifascişti (CFLA), organisme care aveau mai mult un rol decorativ.
În condiţiile create de Revoluţia din Decembrie 1989, în ziua de 27 a aceleiaşi luni, a fost desfiinţată structura discriminatorie, devenită anacronică, şi creată Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război (ANVR), care a ales, în fruntea ei, pe Generalul Marin Dragnea (decedat între timp), fost ofițer în Detașamentul ”Tudor Vladimirescu” (194participant activ pe ambele fronturi, din Est şi din Vest, invalid de război, grav rănit în bătăliile de la Stalingrad şi Oradea, un cavaler al Ordinului Național ”Tudor Vladimirescu”(1966).

Abia de acum se poate vorbi, în România, de o recunoaştere cuviincioasă a calităţii de veteran şi invalid de război. În plus, şi de o reconsiderare a acelora de văduvă de război, de veteran, de orfani. O serie de legi şi alte acte normative, cum sunt, în special, 49/1991, 44/1994, 303/2007, au conferit unele drepturi modeste. Fără nicio discriminare. Foştii luptători beneficiau, pentru prima dată, de unele drepturi, în mai multe planuri – material, financiar, medical, al transportului, scutiri sau reduceri de taxe şi impozite etc. care îi ajutau să suporte mai uşor greutăţile vieţii, ale bătrâneţii.
Cu toate acestea, ameliorările situaţiei lor erau departe de ce le era oferit veteranilor şi invalizilor din alte ţări. De 20 de ori, indemnizaţia şi sporul pentru un an de stagiu pe front este mai mare pentru veteranii din statele membre NATO şi UE. Şi în plan moral, spiritual au avut loc unele reconsiderări ale statutului lor. Paradoxal însă, pe măsura reducerii efectivelor veteranilor şi invalizilor de război – la ora actuală, în toată ţara, numărul lor a scăzut dramatic, sub 15.000, – în multe localităţi nemaiexistând niciun veteran sau invalid, nu numai că prevederile actelor normative amintite nu au fost actualizate, în raport cu creşterea nevoilor şi a costurilor vieţii, ci au fost diminuate, unele anulate. În locul unor îmbunătăţiri, cum a cerut şi argumentat conducerea ANVR, paragrafe întregi din legile amintite au fost ştirbite, sărăcite, amputate prin diverse alte legi, ordonanţe de
urgenţă, ordine ministeriale şi alte dispoziţii. Asta în condiţiile în care, în Franţa, de pildă, pensia unui veteran de război este de 5.000 de euro, în Germania şi Italia de 4.000-8.000 de euro, în Polonia de 3.500 de euro, iar în Cehia, Croaţia, Slovacia de 3.000
de euro. Scutirile la plata impozitelor pe terenuri se aplică nu cum prevede legea, ci aşa cum hotărăsc organele locale. S-au redus alarmant drepturile la asistenţă medicală şi, mai ales, la acordarea gratuită a medicamentelor şi protezelor, în timp ce ei sunt tot
mai bătrâni – trecuţi de 90 de ani – bolnavi, cu afecţiuni cronice grave. Dacă până în urmă cu câţiva ani se aloca un număr de bilete de tratament gratuit în staţiunile balneoclimaterice, repartizate direct filialelor judeţene ale ANVR, care aveau o evidenţă
clară a situaţiei celor suferinzi, în ultimii ani aceştia trebuie să se adreseze Caselor de pensii, să stea la cozi interminabile, să fie „atenţi” la ghişee. Potrivit Legii 44/1994, art. 16, litera a., veteranii şi invalizii de război beneficiază de un număr de bilete gratuite la transportul pe calea ferată, majoritatea la clasa II-a, faţă de revoluţionarii, deţinuţii politici şi cei deportaţi care primesc numai de clasa I. Câtă discriminare! În defavoarea unor oameni de peste 90 de ani, care s-au aflat în faţa gloanţelor nu o zi, două, trei, ci ani de zile în tranşee, bătuţi de viscole şi ploi, mâncaţi de păduchi, departe de casă, de ţară, expuşi morţii în fiecare clipă. La transportul pe mijloace auto este şi mai grav. Din cauza decontării defectuoase de către Ministerul Transporturilor a biletelor, transportatorii refuză să-i lase să urce în autobuze sau microbuze. Deşi cele trei legi amintite şi memorandumurile emise prevăd cumpărarea apartamentelor în care locuiesc veteranii şi invalizii de război, unora dintre ei nu li se aplică acest drept, sunt refuzaţi de primării şi R.A.A.P.P.S., fiind obligaţi la plata unor chirii exorbitante. Deşi în urma intervenţiilor repetate la toate forurile superioare li s-a promis rezolvarea situaţiei, în aceste cazuri semnalate în material, ca şi a altora, soluţionarea problemelor deosebit de acute pentru ei trenează. Rămân mereu pe aliniamentele aşteptării.

Veteranii şi invalizii de război, cei care şi-au închinat anii tinereţii, alţii întreaga viaţă, slujirii
Ţării sub Tricolor, au repetat mereu că nu vor privilegii mari, nu vor milă, nu cerşesc, nu ies în stradă să protesteze, ci, în virtutea respectului şi recunoştinţei ce se afirmă, demagogic, în repetate rânduri doresc să le fie respectate ad litteram drepturile legale, să le fie aliniate facilităţile materiale la dinamica economică a societăţii şi, măcar, apropierea, cât de cât, la modul în care sunt trataţi şi respectaţi veteranii de război din alte ţări. Din nefericire însă, după cum am încercat să dovedim, istoria, în cazul lor, ca şi al înaintaşilor, se repetă. Prina vorbe, nu prin fapte.
(Interviu realizat de M.Cdt.Mihael ANDREI, ofițer Cancelar al Ordinului Militar Creștin TUDOR VLADIMIRESCU 1821)

- Advertisement -

LASA UN RASPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisement -

Latest News

Casa Oamenilor de Ştiinţă din Bucureşti (sau fosta Casă Assan)

Sursa foto: wikipedia.ro     Casa Assan a fost locuinţa primului explorator român ce a făcut ocolul Pământului şi a studiat zonele polare, deasemenea a condus şi...

Vitalik Buterin fondatorul Ethereum la Bucureşti

Vitalik Buterin: "Sunt multe lucruri care pot fi făcute în spaţiul crypto. Trebuie doar să îţi găseşti locul" Co-fondatorul Ethereum, a doua criptomonedă ca și...

Elrond achiziționează compania Capital Financial Services

Elrond Network, unicornul romanesc care dezvolta tehnologie blockchain, anunță achiziția Capital Financial Services, companie licențiată de Banca Națională a României pentru a opera drept...

Tunelurile secrete care străbat tot orașul București

Bucureştiul este un oraş plin de mistere. Poveşti incredibile cu fantome, istorii demne de filme de Hollywood cu vampiri, persoane cu forţe supranaturale, comori...
- Advertisement -

More Articles Like This

- Advertisement -