Ne aflăm în situația de a face bilanțul asupra anului care se va încheia în curând, dar și asupra unor noi provocări determinate de adaptarea la situația creată de pandemie. (Din păcate, oamenii redescoperă literele alfabetului grecesc având semnificații deosebit de dureroase și costisitoare!)
Sfârșitul acestui an se găsește în fața unor noi începuturi, reprezentând alianțe, așteptări cu privire la atragerea și utilizarea, în condiții oneroase, cu eficiență și raționalitate, a banilor europeni, a unor noi perspective privind viitorul apropiat și relativ îndepărtat, care poate să însemne speranță, pentru unii sau confirmarea temerilor, pentru alții.
România trece printr-o perioadă dificilă, ca mai toate țările lumii, din cauza pandemiei și a prefigurării succesiunii de crize economice, alimentare, energetice. Poate una dintre crizele complexe este cea de identitate, individul trebuie să își croiască drum prin toate aceste amenințări, să găsească resorturile motivaționale pentru a rezista, să identifice cea mai bună cale de urmat pentru a-și acoperi traiul zilnic, să adopte o conduită care să-i permită supraviețuirea, cel puțin din perspectiva mentalului.
Avem în față provocări, avem și perspectiva atragerii și utilizării de fonduri europene, la un nivel istoric, chiar, pentru redresare și reziliență la schimbări ale mediului economic, social, politic, natural, care pot fi atrase sub formă de granturi sau împrumuturi. Astfel, perspectiva creșterii sustenabile a economiei noastre ar putea angrena echipe de specialiști care să identifice tipuri de nevoi societale care pot fi acoperite prin crearea de bunuri publice sau economice care să genereze premisa unei bunăstări economice viabile pentru România. Fondurile europene sunt investiții pe care le ”achiziționezi” din bani publici, atât ai românilor, prin contribuțiile la bugetul Uniunii Europene, cât și a celorlalte țări membre, prin același mecanism. În condițiile în care se contribuie la fondurile europene, prin prelevări obligatorii, factorii decidenți în arhitectura fondurilor europene în România trebuie să militeze pentru realizarea de proiecte viabile, în concordanță cu preocupările pentru conservarea mediului, a resurselor naturale, aliniate standardelor de calitate a vieții, fără să aducă atingere ecosistemelor. În felul în care autoritățile impun ca necesitate atragerea de fonduri europene pentru reducerea decalajelor de dezvoltare între regiunile României și celelalte regiuni din Uniunea Europeană, comunitatea va putea să utilizeze fondurile europene drept instrument de dezvoltare care să faciliteze accesul la o serie de bunuri publice (utilități și infrastructură, în general) și realizarea de bunuri economice prin accentuarea susținerii ideilor antreprenoriale, cu efect în absorbția ofertei de muncă adaptată nevoilor cererii de muncă.
Fondurile europene atrag sinergii de dezvoltare, atât prin idei antreprenoriale, cât și prin susținerea de idei de dezvoltare care să determine creșterea nivelului de bunăstare al economie noastre, în general. Problema recurentă a României este sărăcia având drept cauză principală, lipsa educației. Totodată, există și o serie de factori care sunt improprii dezvoltării sustenabile, cum ar fi impredictibilitatea fiscală, lipsa de asumare a unor programe de reformă instituțională, lipsa de continuitate a programelor asumate de vectori politici la nivel de instituții, cu efect în planul stabilității economice și sociale. Cele mai multe dintre proiectele care ar putea oferi șanse de dezvoltare României provin din valorificarea resurselor pe care le deținem (spre exemplu, cele agricole) în condiții de reforme structurale în educație și instituțiile publice, militând pentru impunerea de standarde de mediu care să fie respectate, în virtutea grijii față de generațiile care vin.
În contextul noilor provocări, ne propunem o aplecare spre consens, politic, care să determine șanse reale pentru economia noastră.
