„Suntem toți Profesori chiar fără a ști“
Silvina INDELICATO
Înainte de a începe discuția despre această temă, trebuie să definim ce este gândirea religioasă.
Este credința susținută prin dovezi; “trebuie nu doar să crezi, ci să fii sigur că ceea ce spun eu este adevărat“
„Credința [este] asigurarea lucrurilor nădăjduite, convingerea este a lucrurilor nevăzute” (Evrei 11:1).
Aceasta se bazează pe fundamentul credinței pe rațiune, moștenirea Patristicii.
“Philosophia nititur evangelio domini nostri iesu christi ab apostolis usque in hodiernum diem.”
Filosofia se bazează pe Evanghelia Domnului nostru Iisus CRISTOS transmisă de la Apostoli până în zilele noastre.
Părinții Bisericii oferă temelia creștinismului nou-născut; De remarcat că la începuturile sale , ea a fost o Credință persecutată, oamenii credeau că , credincioșii creștini mănâncă copiii și de aceea aceștiau trebuiau să se ascundă în catacombe pentru a supraviețui.. Mai mult , Împărații Romani îi considerau periculoși pentru Ordinea Stabilită și erau condamnați , oprimați , uciși .
A fost de multe ori apărată și adorată “ o πρώτη φιλοσοφία, μητέρα της επιστήμης” ( filozofia întâi, mama științei) care nu este altceva decât căutarea Adevărului prin Rațiune
Adevărul este că “toți suntem filozofi “ și cu atât mai mult în epoca rețelelor sociale în care gândirea noastră ajunge la toți oamenii.
Diferența dintre “gândirea mea “ și “ a lor “ este că nu am împărtășit-o cu ceilalți, nu am descris cum văd eu lumea și în cele din urmă nu am avut aprobarea comunității intelectuale, altfel deja filosofa fără interes !
De exemplu , gândirea religioasă Persană este în comuniune, acea unire comună între divin și uman, pe care o putem experimenta doar prin credință.
Este singura modalitate prin care putem explica și înțelege scripturile sacre ale oricărei confesiuni, iar dacă încercăm să dăm o explicație din punct de vedere uman, nu vom avea un răspuns satisfăcător.
De aceea, gânditori precum Rene DESCARTES în meditațiile sale metafizice ne spun că el nu poate explica existența lui DUMNEZEU , deci acest lucru este reall întrucât dacă s-ar putea explica acest lucru ar înceta să mai existe DUMNEZEU !
KANT încearcă de asemenea să-i dea o structură non-teologică și numește acest lucru “ Absolutul” pe scurt nu putem omite faptul că suntem ființe religioase care căutăm să ne raportăm la transcendent, și acesta este motorul nostru imobil la care se referă ARISTOTEL apoi este preluat de Sfântul TOMA până ajunge în zilele noastre.
Cât de importantă este gândirea religioasă în această epocă postmodernă?
Există în om nevoia de a se raporta la Dumnezeu, când acest lucru nu se realizează, se formează un vid foarte profund care distruge persoana, valorile îi sunt perturbate în așa măsură încât cinismul este forma lor de apărare, totul fiind la fel. .
Am intrat într-un moment din istorie în care relațiile interumane se leagă pe distanțe mari, oamenii se simt mai în siguranță cu cei care sunt departe decât cu cei din jur.
Liturghia și alte activități care au trebuit să se desfășoare virtual din motive de sănătate, au avut un element de confort, acest lucru a făcut ca oamenii să se simtă liniștiți cu o “credință virtuală “ și acum , se pare că le este greu să revină la prezent.
Ce ar trebui sa facem?
Ei bine, dacă aș fi enoriaș, să mă interiorizez mai mult cunoscând credința pe care o mărturisesc .
Sunt mulți oameni care au o religiozitate populară, nu știu de ce fac parte dintr-o biserică și nici nu o vizitează, iar această această “virtualitate “ le-a venit “ca o mănușă”
Dacă aș fi duhovnic sau cineva “angajat” în serviciul Bisericii pentru a îmi urma credința mi-aș face în continuare predica așa cum fiecare om la un moment dat simte nevoia să se apropie de Dumnezeu, lăsând deoparte poziția sa de spectator.
Să ne amintim că , credința este cea care ne mântuiește și spunând-o într-un anumit fel ca să nu jignim pe necredincioși, am putea spune și că este cea care ne apropie de Dumnezeu, și de aceea am credință când asist la Dumnezeiasca Liturghie care face parte dintr-un eveniment social.
Adevărul este că la un moment dat credința și filozofia sunt amestecate în viața noastră, deoarece acționăm în conformitate cu ambele.
În domeniile social, familial și profesional, acționăm conform gândirii noastre colective, abia când ajungem la un punct de maturizare intelectuală în care nu suntem afectați de ceea ce cred alții, nici de mode, nici de muzică, suntem liberi în gândirea noastră înseamnând că ne impunem filosofia.
La nivel religios se întâmplă același lucru, DUMNEZEU este cel care iese în întâmpinarea noastră (Luca 15:11-32) oricât de departe am fi de prezența Lui, iubirea Lui este mereu cu noi.
Nu contează că lumea sau ideologiile vor să-L îndepărteze pe DUMNEZEU care face parte din viața noastră, noi trebuie să rămânem puternici în credință, DUMNEZEU face parte din familia noastră, dacă nu ne asumăm acest lucru EL va fi mereu o entitate de care ne îndoim uneori și de care încercăm să ne agățăm numai la nevoie,
Dumnezeu să ne binecuvânteze și să ne însoțească, în orice moment, cu iubirea Sa milostivă în fiecare dintre inimile noastre, astăzi și întotdeauna.
Amin
Dr. Eric ESCALA
Arhiepiscop Anglican de
BUENOS AIRES – ARGENTINA
