Oricât de mult am dori să abordăm situația economică pre ist, cu cât se adâncesc decalajele societale iar banii, fie că sunt scumpi sau ieftini, nu pot estompa nivelul scăzut de predictibilitate necesar funcționării normale a economiei oricărei țări.
În ultima perioadă, asistăm la creșteri de prețuri la o serie de bunuri economice de bază al căror efect, pe termen scurt și mediu, pot cauza distorsiuni la nivelul puterii de cumpărare, ceea ce influențează în primul rând scăderea cererii pentru acele tipuri de bunuri economice care plasează economia pe axa dezvoltării: servicii educaționale, de sănătate, interes pentru investiții generatoare de creștere economică sustenabilă. Oare cum ajungem să implicăm în actul economic populația, să o transformăm în catalizator de bunăstare, nu în consumator de resurse economice? Acest fapt ar fi rezultatul unei coerențe a politicilor guvernamentale care să încurajeze, prin instrumente ecoeficiente, piața, care ar atrage micii producători în acte antreprenoriale ce ar putea susține o bună parte din nevoia de consum, cu alte cuvinte, ar scădea presiunea asupra importurilor, și totodată, asupra decalajelor generate de deficitul balanței de plăți externe. Deci, ideea de bază a liberalismului, proslăvit de mai toate economiile de-a lungul istoriei moderne, este facilitarea accesului la piață a micului producător care, printr-o relație de piață ar câștiga mai multă bunăstare decât prin apelarea la schimbul direct, în scopul satisfacerii propriilor interese. Dar cum, în aceste vremuri, micul comerciant, nu își mai vede satisfăcute în bune condiții propriile interese, ce decurg din producție și vânzare, se vede nevoit să se retragă, să identifice oportunități de câștig care nu implică propri-zis producția, ci doar prezența pe piață și practicarea unor acte de comerț care nu au la bază atragerea și utilizarea resurselor locale.
Deci, micul comerciant nu mai este un propulsor al producției, nu mai conferă bunăstarea urbei prin propria sa bunăstare. Nu mai este un factor catalizator de creștere pentru comunitatea sa! Cum am putea redeveni, ca grup economic, concentrat pe sprijinirea ideilor liberale privind piața? Și cum am putea îndepărta această constantă a societății noastre, epoca risipei? Prin întoarcerea la profunzimea lucrurilor, la privirea lanțului productiv în integralitatea sa, prin luarea în considerare a resurselor locale și atragerea lor în producție pe baze corecte, echitabile și legale, astfel încât micul producător să abordeze cu raționalitate bunul economic iar consumatorul să aleagă bunurile necesare prin raportare la valoarea de utilitate a acestora.
Piața este deosebit de prezentă în această ipostază a societății aflate în pragul schimbărilor de paradigmă, de trecere de la supremația capitalului uman și a inovației, la inteligența artificială care poate extinde capacitatea de inovare și producție, raportat la un anumit algoritm de calcul, pe baza datelor existe și succeptibile de a fi produse și folosite. În acest context, puterea omului este tocmai validarea creativității și inovației, atît în materie de nevoi- susținerea dinamismului cererii, cât și în materie de producție, prin raționalitatea metodelor de producție care să evite risipa resurselor economice.
Ceea ce homo economicus dorește este evitarea capcanei întinsă de artizanii piețelor reglementate (oare este posibil în matricea liberalismului?) ca autoreglarea piețelor să se facă doar la niveluri maximale ale prețurilor, așa cum se întâmplă în prezent pe piața energiei.
Oare, o soluție sustenabilă și echitabilă totodată, nu ar fi atragerea în mecanismele de producție acele tehnologii verzi care să convertească reziduurile activității economice în energie verde? Întoarcerea la matricea evitării rispiei este tocmai reconversia oricărei posibile neutilizări a resurselor în scopul satisfacerii nevoilor prezente și viitoare.
