Schimbările inerente determinate de pandemie influențează omenirea, din punct de vedere economic, într-o măsură nemaiîntâlnită. Pe lângă redefinirea unor fluxuri economice careproduc modificări majore la nivelul piețelor, în special a muncii, (intensificarea șomajului în anumite industrii, creșterea cererii de muncă în alte domenii cu incidență ridicată la digitalizare și inovație), prefacerile în economie au loc în principal pe piața energiei, a resurselor naturale, în speță neregenerabile (petrolul, în special), a produselor agricole afectate în special de fenomene meteo extreme, accentuate în prezent, dar mult mai intens, în viitorul apropiat, de încălzirea globală.
În această perioadă s-au pus în mișcare concepte noi, precum digitalizarea și inovarea și s-a accentuat rolul acestora în creșterea nivelului general de competitivitate a unei țări. Aplicat la economia României, pandemia a deschis larg noi oportunități de dezvoltare dar a și pierdut locuri de muncă în industrii precum cea a ospitalității, ceea ce face ca această industrie să fie pusă în situația identificării de noi valențe de dezvoltare, care să conducă la practicarea de prețuri foarte mici, ceea ce înseamnă, din nou, o sincopă la nivelul sectorului.
România se confruntă cu o criză de identitate din punct de vedere economic, pe de o parte își pierde resursele, prin exploatare în timp, defectuoasă/ în cazul pieței resurselor energetice sau convergente acestei piețe, pe de altă parte, datoriile acumulate, convertite poate, pe termen mediu în câștiguri de bunăstare, produc o pierdere de bunăstare în prezent, oarecum, paradoxal. Acest fapt este determinat de producerea, încă, de produse puțin competitive, de creșterea cererii de bunuri de import, fără a fi urmată de un export de bunuri competitive. Ar trebui sa ne uităm cu considerație spre formarea forței de muncă și spre dezvoltarea sistemului agricol și energetic. Și, cum unul decurge din altul, educația și formarea forței de muncă din această zonă de interes pot transforma decalajul de dezvoltare, în timp, în factor de bunăstare.
Instrumentele de dezvoltare sunt contextuale, depind in cvasitotalitatea lor de factorii exogeni procesului economic intern, cum ar fi interesele marilor operatori economici, jocul de putere la nivelul regiunilor de dezvoltare privind plasarea de produse, cota de producție negociată și susținută de capacitatea de cumpărare, capacitatea economiei naționale de beneficia de susținere la nivelul piețelor, de natura facilitării intrării pe piețele oligopoliste.
Economia României nu beneficiază de un sprijin real de dezvoltare pentru produsele interne, realizate în special de producătorii interni, produse made by Romania. Suntem deschiși intrării de produse pe piețele din România, cărora li se creează piață, în special datorită unui cost de producție mai mic, grație economiilor de scară ale țărilor producătoare. România și-a erodat inutil și defectuos resursele naturale, ceea ce nu a putut face posibilă realizarea de economii de scară, ci de dezeconomii de scară. Sperăm ca revirimentul infrastructurii să confere capacitatea economiei de a produce și vinde bunuri economice care să producă bunăstare tuturor, nu doar celor 1% din populația României care au venituri mari și foarte mari!
