Totul începe de la o plimbare de mână, alături de tată. Universul copilăriei este locul în care mereu vei fi binevenit. Toţi copiii te vor aştepta oferindu-ţi simpatie necondiţionată iar părinţii se vor bucura să le treci pragul casei oricând. Dacă ai nevoie de un prieten sau doar de o încurajare, insula copilăriei este locul în care mereu vei fi binevenit şi apreciat sincer. După scurta excursie care este viaţa efemeră, mâna tatălui pământean se va uni cu a Creatorului, luându-te înapoi acasă…
Poezia “Mâna Ta” a fost scrisă de poetul romantic goth Cristian Bodnărescu într-un vechi cimitir din Reggio Emilia, la început de an. L-a inspirit povestea bunicăi Aurica Pârvu, care se plimba de mână cu tatăl Vasile Pârvu (cei din poză).
A consemnat Constantin Cernat
Mâna Ta
de Cristian Bodnărescu
Lumină din lumină
Astfel a început,
Îi impleteai cunună
Precum te-ai priceput.
În anii ce-au urmat
De mână fata-ţi luai,
Visul tu îl vedeai
Erai îngândurat.
În parcul din poveste
Adesea te plimbai,
Fiica îţi era zestre
În drumul spre serai.
“Lumea noastră e aici
Fără de timp şi spaţiu,”
Poveşti tainice îi zici
Despre un alt solstiţiu.
În cercul vieţii strâmt
În seara cea frenetică,
Cinau la ceasul sfânt
Un tată lângă fiică.
Şi mâna-ţi de părinte
Mereu o ocrotea,
Erau doar juăminte
Că nimeni n-o va lua.
Dar anii vieţii au trecut
În lumea asta mare,
Fiica te-a petrecut
La ultima strigare.
La crucea-ţi stă acum
O doamnă, e bătrână
Venea de pe acelaşi drum,
Pe mormânt a pus cunună.
În vise eraţi frumoşi
Eterni tineri, vorbeaţi,
În parc zâmbeaţi duioşi
La moarte nu vă gândeaţi.
Dar vremea nu se amână
Bătrâna fată vine,
Lumină din lumină
Ea a pornit spre tine.
Că nimeni n-o va lua
Erau doar juăminte,
Mereu o ocrotea
Doar mâna-ţi de Părinte.
16 ianuarie 2021
