Sursa foto: alternativaseconomicas.coop
Dezvoltarea economiei implică în centrul oricărei acţiuni omul, ideile şi respectul pentru îndeplinirea acestora. Dar educaţia pe care o capătă individul are amprenta familiei, a femeii care gestionează lucrurile şi activităţile într-o gospodărie, recunoscută ca entitate de raportare statistică în România.
De ce economie feminista?
În primul rând, datorită implicării active a femeii în viaţa socială, a interesului pe care îl manifestă pentru educarea fiinţei umane, a rolului pe care îl joacă în formarea de deprinderi şi comportamente în viaţa copiilor, încă din primele zile ale vieţii, a structurii psiho-afective catalizată pe sentimente, afecte, stări.
În al doilea rând, pentru că la nivel mondial există preocupări intense cu privire la includerea muncii femeii necomensurată în PIB (munca depuă în cadrul familiei, educarea copiilor, suportul familial în general) în cadrul altui indicator care apreciază calitatea vieţii şi se raportează la sănătate, starea de bine-wellbeing, progres, educaţie.
Problema economiei feministe nu constă doar în raportarea muncii femeii, ci în redarea importanţei acesteia în a gestiona probleme de natură socială, precum educaţia şi cultura, care se ştie, pornesc în principal din familie. În prezent, societatea este măcinată de probleme sociale grave, cum ar fi sărăcia extremă, riscul de excluziune socială ridicat, analfabetism, abandonul şcolar, migraţia forţei de muncă către zone cu putere de cumpărare şi nivel de trai mai ridicat, în detrimentul familiei, copiilor, de cele mai multe ori aflată în stare de cvasiabandon afectiv. Aceste stări creează mutaţii structurale la nivel societal în timp, ceea ce afectează starea de sănătate afectivă (lipsa motivaţiei, a încrederii, a stimei de sine) şi fizică a populaţiei.
Consider că principalul rol al economiei feministe este educarea întru încredere, moralitate şi spirit inovator.
În România, dintotdeauna, femaia este cea care organizează gospodăria, gestionează banii şi creanţele, alocă resurse pentru realizarea hranei zilnice, atât de ordin material, cât şi de timp, energie, empatie, îşi deduce din timpul personal, de odihnă şi refacere timp familiei şi evoluţiei acesteia. Astfel, se poate spune, fără zăbavă, că fiecare dintre noi suntem o extensie a femeii care ne-a modelat, instruit, întru devenirea noastră ca specii sociale. Din acest considerent, prin educaţia concludentă şi perpetuă, contribuim la dezvoltarea imaginii proiectate şi reflexive a femeii în societate.
Nu este nevoie de o reabilitare a rolului femeii în societate, de o repoziţionare sau de o corijare a acestuia, se simte nevoia unui sprijin pentru dezvoltare, atât de nivel material, în sensul dezvoltării infrastructurii educaţionale şi de asistenţă în creşterea şi gestionarea procesului educare, în toate stadiile acestuia, cât şi la nivel conceptual, prin înţelegerea de către societate că o femeie, cât vreme dă şi conferă viaţă, o va spijini şi dezvolta prin ceea ce este, de aceea starea ei existenţială, afectivă şi materială, necesită o atenţie distributivă, în diferite etape ale evoluţiei sale.
Analiza rolului femeii în societatea de consum porneşte de la înţelegerea nevoii de consum de bunuri pentru satisfacerea necesităţilor vieţii, dar şi de la deprinderea cu restricţii, limite generate din înţelegerea cumpătării, a rigorii, a răbdării, a aşteptării, procese cognitive pe care le învăţăm din familie, prin suportul educativ dat de către mamă, femeia.
Întru devenirea femeii ca pilon societal, generator de educaţie şi spirit antreprenorial (cum altfel căci în familie, prin joacă gestionăm procese gospodăreşti care implică inovaţie, re-creere de noi bunuri prin reconsiderarea celor vechi-reciclare) milităm pentru dezvoltarea unei societăţi incluzive, tolerante, corecte, empatice.
Considerăm că rolul femeii în societate este conferit de suportul grupului, al comunităţii din care provine, fiind evidenţiat sau estompat de o serie de acţiuni pe care femeia le exercită. Nu ne putem limita doar la funcţia sau rolul de educator la nivel de familie sau societate; femeia generează o sinergie la nivel de societate prin folosirea unor atribute specifice în anumite industrii precum moda, alimentaţia, relaţii publice, ospitalitate, îngrijire, administraţie publica etc. Cu toate acestea, este îngust să stabilim domenii prioritar ocupate de femei la nivelul economiei. Scopul lucrării este de a identifica o legătură între nivelul educaţiei primare ca efect al educaţiei femeii şi nivelul de dezvoltare economică la nivel de societate.
În vederea identificării unor relaţii statistice, vom prelua şi prelucra date comparabile din diferite ţări la nivelul economiei globale. Astfel, vom stabili efectul educaţiei femeii asupra comunităţii prin prisma incidenţie sau înclinaţiei la educaţie a copiilor, nu numai din familiile proprii, ci şi ca efect lărgit al educaţiei copiilor dintr-o comunitate.
Ne asumăm, ca prezumţie, ipoteza că actul educaţional se datorează în mare parte implicării femeii.
Totodată, considerăm că o societate devine echilibrată prin promovarea unor modele culturale şi de afaceri pe care le iniţiază femeile; rolul femeii fiind de antrenare şi motivare, ca efect sinergetic pentru societate.
