Când vineri 29 ianuarie dimineața, am deschis televizorul, știrea înspăimântătoare a incendiului a fost ca o lovitură care iți oprește suflul. Imaginea minții mi-a furnizat ce văzusem deja în filme de science fiction, sau imagini reale pe câmpul de bătălie, cadavrele carbonizate.
Această imagine teribilă mi-a provocat și un coșmar noaptea, căci este lucrul cel mai incredibil și la care te aștepți cel mai puțin: să mergi la un spital pentru a fi vindecat și să mori carbonizat fară a putea să faci nimic. Închipuiți–vă că sunte-ți într-un pat de spital legat la diferite aparate, inconștient, sau și mai groaznic, conștient și să vedeți cu ochii îngroziți că un vapor de flăcări vă înconjoară, și ve-ți muri în chinuri fară a putea mișca. Această a doua tragedie care a fost bine înțeles urmată de avalanșa de declarații și de proclamații guvernamentale și a le autorităților publice, nu reprezintă decât , și cuvântul nu este foarte greu, o inimaginabilă mascaradă pentru a ascunde incapacitatea, prostia, corupția, neglijența, lăcomia, și reaua voință a celor care au guvernat țara 31 de ani și care într-o mai mică sau mai mare măsură, putem considera că sunt toți vinovați.
Căci ce putem constata acum în al 31-lea an de la căderea regimului comunist. Practic totalitatea spitalelor publice sau de stat, indiferent de forma care o au de gestionare, la fel de defectuoasă, Ministerul Sănătății, Municipalități sau Consilii Județene, sunt toate vechi și merită aproape în totalitate să fie rase. Vedeam în timp ce scriam acest articol cu un ochi la televiziune, că se anunță că 128 de spitale nu au autorizație de funcționare privind protecția contra incendilor. Vă închipuiți o secundă, că spitale și locuri în care sunt oameni care pot să fie în stare inconștientă, în comă indusă, operați etc, incapabili de a se deplasa, pot lua foc căci nu au masurile necesare de protecție a pacienților care sunt pe paturile de spital? ISU amendează sau interzice utilizarea localurilor publice, întreprinderi etc, dar nu interzice funcționarea spitalelor care ar trebui închise căci sunt un pericol pentru persoanele care sunt în interior.
Trebuie de asemeni constatat că totalitatea spitalelor publice de stat, sunt toate vechi datând dinainte de 89’ și în care , în marea majoritate a așa ziselor operații de renovare sau modernizare, au constat în cheltuieli importante care nu au făcut în fond decât să pună “ vopsea pe rugină”, a cheltui bani mulți pentru reparații și modernizări , căci renovările aduc întotdeauna mai multe spăgi decât a construi un spital nou. Suntem în plin declin societal în care toate guvernele, toate care s-au perindat s-au luptat numai pentru a-și plasa pionii în sistemul spitalicesc și a perpetua existența unor grupări transpartinice, corupte, avide de putere și de bani, care au jefuit și au împins și mai mult în mizerie sistemul spitalicesc din România. Notați că Spitalul Balș nava amiral în tratamentele bolilor infecțioase a fost construit în 1953 în regimul comunist.
Fară a jigni țările Africane, dar când privim în reportaje , filme din așa zise spitale de la Somalia până în Africa Centrală și când comparăm cozile interminabile de pacienți , lipiți de coridoare starea de dărăpănare, de neglijență, a spitalelor românești, nu suntem cu nimic mai prejos decât aceste țări Africane.
Urmarea clară a acestei distrugeri programate și executate a sistemului de sănătate din România, este exodul cadrelor medicale. În 2018, Ministrul Educației Naționale, Profesor Universitar Doctor, Ecaterina Andronescu, dădea cifra de 10.000 de medici care ar fi emigrat în Europa sau pe alte meleaguri a le lumii. Se estima la cel puțin 1 Miliard de Euro , cheltuielile legate de formarea și specializarea unui medic în Romania, sau aproximativ 100,000 euro de persoană. În realitate cifrele sunt mult mai mari, și ele variază intre 16.000 și 20.000 de medici care au părăsit Romania. Mii de cadre medicale medii, de la infirmiere până la surori, ca și tehnicieni medicali, de laborator, etc. au ales să părăsească România în căutarea unui trai mai bun, condiții salariale superioare, precum și un cadru de muncă diferit de sistemul arhaic al țării noastre.
Suntem deci la conjuncția pe de o parte a unui aparat: clădiri, echipament, dotări, complet depășit din punct de vedere tehnologic ( deși ici și colo, au fost aduse echipamente foarte adesea costisitoare, iar de multe ori neutilizate), și a unor condiții de muncă și salariale care nu mai permit personalului medico-sanitar să mai lucreze în condiții normale de muncă și de viață. Un alt revers al medaliei și este un lucru cunoscut , obiceiul peste tot (mai puțin în sistemul privat ) de “a plăti” la spital, de la brancadier până la profesor. Toate încercările de moralizare și toate înaltele principii enunțate , din păcate , au rămas fără răspuns și , să nu ne ascundem fața, este o practică generalizată în România.
În sistemele occidentale de sănătate publică și cu atât mai mult în cele private este practic necunoscută această “obligație” a bacșișului la 10 sau 20 lei plătiți pentru a schimba cearceaful la spital, de la brancadierul care altfel te lasă să aștepți pe culoar, până la medicul sau anestezistul din spital. Da, suntem și am rămas cu o concepție fanariotă în care practic ne naștem cu sistemul aproape ereditar, influență a Orientului Otoman care ne-a oprimat, de a da un “ bacșiș” în schimbul oricărui serviciu. Și această plagă, congenitală din nefericire, a poporului nostru, care bântuie nu numai în sistemul medical, dar și în celelalte sectoare ale vieții noastre, reprezintă un imens handicap și o piedică aproape de netrecut pentru o societate dezvoltată , umană , fraternă , în care omul poate să își găsească o soartă mai buna. Acum în fața acestei noi tragedii, în fața nenumăratelor discursuri, critici sau dări de sfaturi, o singură soluție dacă cei care ne guvernează vor avea tăria, voință de a o aplica, ceea ce ne îndoim foarte mult!!Ne tot “gargarisim” și anunțăm în mod triumfător că vom primi (???) 70-80 de miliarde de € la UE.
Trebuie hotărât fară întârziere, crearea unei Comisii Naționale speciale formată din specialiști din domeniul medicinii, reprezentanți ai societății civile și ai tuturor partidelor care să supravegheze și să conducă construirea în urgență absolută a 20 de spitale în România. Nu renovarea, vopsirea, și repararea și așa zisa modernizare a focarelor de infecții care există, ci construirea de noi spitale moderne ,Costurile spitalicești sunt deja cunoscute, pe plan internațional, standardizate și în funcție de natura fiecărui spital , sunt evaluate și pot fi servi pentru orice Proiect .Costul unui pat de spital care cuprinde de la temelie până la construcția finală, echipamentul, personalul medical etc. etc, poate începe de la 200-300.000 de euro, urcând până la 500-600.000 de euro, și poate ajunge până la spitalul cel mai specializat, cu cele mai înalte dotări la un cost de 1.000.000 euro pe patul de spital.
Luandu-se în cont suma pentru un spital modern, costul pentru un pat de spital de 500.000 de euro, se pot crea cu 20 de miliarde de euro, 20 de spitale noi cu 1000 de paturi ultra moderne în toată țara. sau 40 de spitale cu 500 de paturi Aceasta presupune o rigoare nemaiîntâlnită în conducerea unui proiect de natură Națională, un control la sânge care să implice inclusiv organele de securitate a le statului și o realizare într-un timp record pentru a scoate țara din situația dramatică în care ne găsim . Pandemia, mă scuzați de termen, blestemată, declanșată anul trecut și nu din întâmplare, a revelat ceea ce se știa deja: gravitatea problemei , nerezolvate, duce la distrugere sănătății romanilor .Dacă într–adevăr aceste 70-80 de miliarde există, trebuie considerat că există 3 priorități de care țin existența viitoare a națiunii române și următorii ani de viață socială.
1.Construirea de spitale noi.
2 Construirea de autostrăzi pentru a permite scoaterea țarii din situația de colonie africană.
3. Educația tineretului pentru a opri procesul de analfabeți care pune în primejdie însăși funcționarea normală a Societății Românești.
Vom vedea daca Președintele Țării și Guvernul vor rămâne la lozinci incantatorii, la promisiuni demagogice și la aceeași politică clientelistică promovată de la o guvernare la alta.
Autor: Directorul Jurnalului. General Bg. (r) Bartolomeu Constantin SĂVOIU
