Ne îndepărtam uneori de Dumnezeu din cauza celor care ne ghidează. Religia însă nu trebuie să fie o cale care ni se impune, ci mai degrabă un stil de viață pe care eu îl accept cu plăcere. El îmi marchează gândirea și mă urmărește pentru ca să ajut oamenii fară deosebire. De multe ori în cadrul bisericilor sunt create turnuri de fildeș, oamenii cred că există o ierarhie și cu cât sunt mai aproape de lider, oricare iar fi numele, ei sunt mai bine poziționați. Aceasta este o auto-înșelăciune iar bisericile nu trebuie să fie aceasta și trebuie să caute să propage egalitatea printre oameni.
Din păcate acest lucru, nu se întâmplă în practică. O vedem de fiecare dată când cineva care este numit într-o funcție, el crede că este mai presus de ceilalți. DUMNEZEU nu ne-a creat că să fim slujiți, ci din potrivă că să slujim. Suntem toți oameni și suntem afectați când suntem tratați rău, ne doare când cineva care trebuie să fie alături de noi și să aibă grijă de noi, ne tratează ca pe un servitor sau cu dispreț. Reacția imediată este de a îl părăsi și de a nega acest om sau acel loc pentru că am fost răniți. Relația mea cu DUMNEZEU, nu se bazează numai pe biserică, pe congregație sau pe comunitate. Oricum am numio, dar se bazează pe cât de aproape vreau să fiu cu DUMNEZEU. Trebuie să ne raportăm la el ca și cum El ar fi pentru noi, Ființa cea mai iubită și să îl tratăm cu afecțiune și înțelegere fară a impune nimic.
Cum putem realiza acest lucru?
Prin RUGĂCIUNE care este un mod foarte personal de a ne apropria si de a avea o conversație intimă cu DUMNEZEU în care îi pot exprima sentimentele, dorințele și tristețea mea. Nu ar trebui să văd rugăciunea ca pe un rit pentru a nu merge în Iad ci mai degrabă o relaționare cu TATĂL MEU, în intimitatea sufletului meu. Rugăciunea este o conversație cu TATĂL, în același mod în care aș vorbi cu copii mei, sau orice membru al familiei, pentru a îmi exprima sentimentele către DUMNEZEU.
Dar nu mă cunoaște DUMNEZEU?
Da, DUMNEZEU mă cunoaște, dar așa cum îmi cunosc copii, frații sau părinții, uneori din respect pentru ei, desi stiu ce li se întâmplă, aștept să îmi spună daca trebuie să acționez. DUMNEZEU ne dă libertatea care se bazează pe RESPECTUL FAȚĂ DE NOI, chiar dacă nu este de acord cu toate deciziile noastre. El nu își impune voința, ci ne lasă liberi. Îmi amintesc o lecție pe care am primit-o odată la un doctorat în materia dogmă divină și în care profesorul mi-a spus că, creștinismul este adevărata religie, deoarece se bazează pe Pactul pe care Isus Hristos îl face cu noi și să ne amintim că pentru a face un pact, trebuie să fie sângele care să curgă și acesta a fost sângele lui Hristos, căci altfel ar fi numai un jurământ. Ei bine, daca creștinismul practică repectul pentru toți, îi ajută pe cei nevoiași, indiferent cine sunt, dacă se bazează într–adevăr pe o comunitate de credință, și nu invers, în care liderul folosește oamenii pentru propriul confort, atunci noi trebuie să ne dedicăm Credinței Noastre.
Dacă practici ceea ce predici, este foarte bine. Dar din păcate folosim uneori numai numele fară să înțelegem sensul profund al credinței noastre creștine. Voi toți care sunteți acuma, oriunde vă aflați, în carantină sau izolați, nu vă dați bătuți chiar dacă uneori este dificil să avem grijă unii de alții. Având grija de mine, pentru a fi sănătos, înseamnă că îmi pasa și mă ocup și de cei din jurul meu!
Să căutam să avem o relație sănătoasă cu DUMNEZEU, ca să creștem cu credință și ca persoane bune, și miloase față de ceilalți. Doamne Dumnezeule, noi iți cerem Harul Credinței pentru noi și pentru cei din jurul nostru și să căutam nu să fim slujiți ci să slujim! Aratandu-ți mila pentru noi, și pentru oamenii de care ne ocupam zilnic, dă-ne o inimă care tânjește doar să capete Harul Tău Divin. Amin.
Autor: Arhiepiscop Eric ESCALA
