Iată că am trecut și peste un alt obstacol… ALEGERILE.
Observăm că în țara noastră, dar și în afară, oamenii de dreapta câștigă din ce în ce mai mult teren. Dacă este bine sau rău, încă nu mă pronunț, fiindcă nu sunt un specialist în politică.
Cu toate acestea consider că oamenii care se află în funcții de conducere trebuie să aibă modele demne din trecut, să privească de această dată la marii oameni politici ai secolului al XIX-lea, la cei care au luptat pentru unitatea națională.
Unul dintre aceștia este Grigore Grădișteanu, academician și om politic al secolului mai sus amintit.
Grigore Grădișteanu s-a născut la 14 septembrie 1816 la București, fiind fiul marelui vornic Scarlat Grădișteanu (1770-1841) și al doamnei Ruxandra Scarlat Ghica (despre care avem date că a murit în anul 1833).
Un om de o aleasă cultură a fost Grigore Grădișteanu, întrucât a studiat Dreptul la Paris.
Însă nu și-a uitat patria, întrucât după studii revine la București și participă activ la Revoluția de la 1848, fiind însă un om moderat care a știut să pună în practică ideile lui Ion Eliade Rădulescu. Datorită participării sale la această revoluție, Grigore Grădișteanu a rămas cu titlul de „omul de la 1848”.
De asemenea a fost și mare vornic și mare clucer (persoană care se ocupa cu aprovizionarea curții domnești, acest titlu fiind valabil atât în Țara Românească, cât și în Moldova).
În timpul guvernului provizoriu, Grigore Grădișteanu este ales director al Ministerului Trebilor din Lăuntru (astăzi Ministerul Afacerilor Interne).
Știm cu toții că oamenii de cultură nu sunt prea bine priviți mai ales când aceștia vor să facă și ceva concret pentru ceilalți.
Așa a fost și în cazul lui Grigore Grădișteanu… a fost exilat în Franța.
Dar omul de cultură este iertător cu toți și înțelege neputința omenească. Acest lucru l-a făcut și acest mare om, întrucât în 1858 revine pe pământul natal și militează pentru unirea Moldovei cu Țara Românească… și reușește!
Iată un adevărat om politic!
Cu toate acestea a întreprins și activități de traducător.
Pentru toate aceste activități, dar și pentru altele, în anul 1879 devine membru de onoare al Academiei Române.
Din „Catagrafia oficială” a anului 1829 aflăm că Grigore Grădișteanu a avut casele situate la întâlnirea Podului Mogoșoaiei cu actuala stradă Nicolae Iorga, la numărul 616, în apropierea case colonelui Grigore Lăcusteanu despre care am amintit într-un articol precedent apărut în acest ziar.
Grigore Grădișteanu pleacă din această lume de la București, la data de 28 februarie 1892. Avea doar 75 de ani.
Autor: Andrei-Mihai VLAD
Licențiat în Istorie al Facultății de Istorie din
cadrul Universității București
Masterand al Facultății de Istorie din cadrul
Universității București
Redactor la secțiunea ISTORIE a ziarului
PATRIA ROMÂNĂ
