Andrei-Mihai VLAD
Licențiat în Istorie al Facultății de Istorie din cadrul
Universității București
Masterand al Facultății de Istorie din cadrul
Universității București
Alături de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului- Noua Romă și Patriarh Ecumenic
(01 august 2020)
A scrie despre întrevederea mea din zilele de 1-2 august 2020 cu Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului- Noua Romă și Patriarh Ecumenic reprezintă o intensă răscolire interioară, o profundă emoție izvorâtă din dorința de mulțumire și recunoștință față de Sanctitatea Sa.
Cu toate acestea voi încerca să transpun în cuvinte acele două zile de întrevedere tocmai pentru aceste două cuvinte (recunoștință și mulțumire). Consider că titlul acestui articol putea să fie frumos intitulat și „Mulțumire în timp de pandemie”.
Ziua de 1 august 2020 va rămâne cu siguranță în inima mea pentru totdeauna, fiind o icoană de mare preț.
În această zi la orele 12:30 am intrat în biroul Sanctității Sale Bartolomeu, în biroul care a găzduit Șefi de State, Patriarhi, Suverani Pontifi și multe alte personalități marcante ale lumii religioase și politice de ieri și de astăzi.
Și în sfârșit l-am revăzut pe Sanctitatea Sa, pe blândul patriarh ecumenic Bartolomeu.
Ospitalitatea Sanctității Sale nu se poate descrie în cuvinte, întrucât întrece orice limite, fiind compusă din simplitate și omenie (iubire) față de mine, față de un tânăr student care este la începutul formării sale intelectuale.
Discuțiile cu Sanctitatea Sa le-am purtat în limbile italiană și engleză. În timpul acestor discuții am simțit că vorbesc cu o mare personalitate, cu un intelectual desăvârșit, cu un mare profesor, dar și cu un coleg … cu un prieten pe care nu l-am revăzut de ceva vreme. Am purtat discuții despre anii studenției Sanctității Sale, dar și despre anii mei de formare, despre o viitoare carieră profesională a mea în țară (România) sau în străinătate, despre Papa Emerit Benedict al XVI-lea. L-am amintit pe Papa Francisc, „fratele lui”, dar și pe Patriarhul Teoctist al României. La auzul ultimului nume, Sanctitatea Sa s-a emoționat, și-a amintit de „prietenul lui cu mulți ani în urmă”.
După aceea am trecut în alt registru, Sanctitatea Sa întrebându-mă și îngrijindu-se despre modul în care am călătorit, despre restricțiile aeriene din aceste vremuri de pandemie, despre ce am vizitat în Istanbul.
În cursul discuțiilor noastre am atras atenția Sanctității Sale, întrucât am spus cu multă profunzime că situația lumii actuale este una dificilă. L-a auzul acestor cuvinte Sanctitatea Sa a suspinat și mi-a spus cu multă emoție că situația lumii actuale „este foarte dificilă”.
Nu voi uita niciodată aceste cuvinte spuse de însăși Sanctitatea Sa Bartolomeu, Liderul a 320 milioane de creștini ortodocși.
De asemenea am purtat discuții despre Insula Halki, locul unde Sanctitatea Sa și-a început formarea intelectuală. Mi-a spus că a reușit să redeschidă mănăstirea de acolo, însă seminarul este încă închis.
Trebuie să remarc că Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului- Noua Romă și Patriarh Ecumenic nu așteaptă să fie servit de ceilalți, ci el servește pe ceilalți.
La finalul întrevederi noastre din data de 1 august i-am oferit Sanctității Sale o carte în care am publicat un mic articol. Pe prima pagină a cărții am scris câteva gânduri de mulțumire și recunoștință Sanctității Sale. Le-a citit cu mult interes.
Sanctitatea Sa mi-a oferit și el mici cadouri, însă despre aceste nu voiesc să amintesc aici, fiindcă vreau să urmez modelul de modestie al Sanctității Sale.
Seara l-am revăzut din nou pe Sanctitatea Sa, am avut bucuria și privilegiul de a ne ruga împreună în Catedrala Patriarhală Sfântul Gheorghe a Patriarhiei Ecumenice din Fanar.
Atât la intrarea în Catedrală, cât și la ieșirea din aceasta, Sanctitatea Sa m-a observat, m-a salutat, și-a adus aminte de mine, de un simplu student.
A doua zi, pe 2 august, spre seară am participat din nou la slujba Vecerniei alături de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului- Noua Romă și Patriarh Ecumenic în Catedrala Patriarhiei Ecumenice. Din nou am fost impresionat de modestia Sanctității Sale, din nou am fost salutat de acest Lider mondial al lumii.
În timpul serviciilor religioase, Sanctitatea Sa cântă cu o voce deosebită, am simțit că este un mare rugător, fiindcă îți oferă o stare de liniște interioară, dar și exterioară. La un moment dat, în timpul Vecerniei un diacon al Sanctității sale îmi spune în limba engleză că „Sanctitatea Sa vă invită după serviciul religios în reședința Sa”. Mare mi-a fost bucuria, dar și mirarea. Deși obosit de ani și de un program foarte aglomerat, totuși Sanctitatea Sa a vrut să-și i-a rămas bun de la mine.
La finalul serviciului religios am ieșit din Catedrala Patriarhiei Ecumenice alături de Sanctitatea Sa.
Intrat în Reședința Patriarhiei Ecumenice am fost invitat să urc la etajul unde Sanctitatea Sa își are biroul, însă să aștept în fața Paraclisului. După câteva momente de așteptare (foarte puține), Sanctitatea Sa vine ținând în mână câteva daruri, dintre acestea amintind doar Crucea Patriarhiei Ecumenice. Acolo, în fața Paraclisului am primit din însăși mâna Sa această importantă Cruce.
Sigur că mai sunt și alte de povestit, însă mă voi limita doar la atât, fiindcă revederea cu Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului- Noua Romă și Patriarh Ecumenic, cu prietenul meu rămâne o taină a inimii mele.
Crucea Patriarhiei Ecumenice primită de la însăși Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului- Noua Romă și Patriarh Ecumenic la data de 2 august 2020
