Autor & spectator: K. Medvedev
Vestea nr. 1.
În acest an, grupurile de colindători nu au mai plecat în alai pe străzile orașului de la Biserica Ortodoxă Ucranieană din Centru, unde este și sediul Vicariatului Ucrainean, ci de la bisericuța Greco-catolică Ucraineană de pe str. Popa Lupu, de la marginea orașului. De ce? O explicație ar fi că Vicariatul Ortodox Ucrainean din România se află în componența Patriarhiei Române, care nu recunoaște Mitropolia de la Kiev numită impropriu „autocefală”, pentru că nu are o autocefalie reală, ci este un fel de prăvălie a patriarhului Bartolomeu & Epifanie și asociații. De aceea, probabil ca să facă pe placul Kievului și a guvernului nevertrebrat de la București, Familia Petrețchi care conduce „democratic” UUR de mai multe mandate fără alegeri, s-a gândit să se dea pseudo-catolici, că așa e mai cool, să fii de acord cu căsătoria homalăilor și cu consumul de gândaci. Preoții din familia Lauruc de la Biserica Ortodoxă Ucraineană din Sighet, tatăl și fiul, sunt oameni serioși, care își respectă demnitatea de preot și nu sunt de acord cu așa „valori” europene. Probabil, când vor aveea nevoie de voturi, Asociația Familială Petrețchi va veni și la Biserica Ortodoxă.
Vestea nr. 2.
În fruntea coloanei de grupuri de colindători și viflaime se aflau niște „oficialități” care, deși nu erau costumați în moși sau în draci și nici nu aveau fețele mascate, puteau fi recunoscuți cu ușurință ca jucând roluri de fățarnici în Viflaimul politic. Astfel, de la stânga la dreapta, părintele UUR-lui, unul slab cu părul creț, putea fi recunoscut cu ușurință ca jucând în Viflaimul politic rolul de om cinstit. Apoi unul tânăr, un fel de copil cu barbă, cu capul mare dar gol pe dinăuntru juca în Viflaimul politic rolul de parlamentar. În mijloc vicesa, îmbrăcată cum îi stă bine în piei de capră, ca primă greco-catolică a orașului. Iar mai spre dreapta, unul care avea doar părul vopsit dar năravul ba, juca în Viflaimul politic rolul de urmaș al eroilor ucrainieni din al Doilea Război Mondial.
