Preotul UOC în vârstă de 69 de ani din Uzhgorod, Dmitri Sidor, a primit ordin de mobilizare pe front. El este deja în arest la domiciliu. Anterior, presa a scris despre dosarul împotriva lui pentru incitare la ură religioasă.
Preotul Ortodox Dimitry Sidor este protoiereu și rectorul Catedralei Ortodoxe din Ujgorod, acea Biserică Ortodoxă care ține de Mitropolia Ortodoxă Ucraineană care a fost subordonată Patriarhiei Moscovei. Trebuie să faceam această precizare, întrucât în Ucraina de azi acest fapt poate fi pur și simplu un delict în sine. În calitatea de preot, în predicile sale de la amvon, părintele Dimitry a combinat învățătura sa despre Evanghelia lui Hristos cu militantismul pentru drepturile rutenilor din Ucraina, faptă pentru care a fost condamnat, în anul 2012, de către autoritățile de la Kiev, la 3 ani de închisoare.
Urmărirea penală a preotului Dimitry Sidor a durat patru ani, între 2008-2012. Începând cu data de 29 octombrie 2008, a fost anchetat mai întâi de SBU (Serviciul de Securitate al Ucrainei, fostul KGB sovietic), în stil stalinist, și abia la mai mult de o lună după aceea, la 5 decembrie același an, dosarul a fost transformat într-o cauză penală în Justiție , sub acuzația de încălcare a art. 110 al. 2 din Codul Penal al Ucrainei (atentat la integritatea teritorială a țării), fiind și în acest caz (ca și aiurea) evidentă cooperarea strânsă între „servicii” și „Justiție”. Urmărirea penală a fost declanșată după derularea, în iunie 2008, la Muncaci, a unui Congres European al Rusinilor din Carpați, la care s-a cerut un „statut special” pentru rutenii din Rusia Subcarpatică.
Procesul preotului Dimitry Sidor s-a judecat la Ujgorod timp de patru ani , interval în care au fost ascultați de către poliția politică și instanța de judecată un număr enorm, de peste 600 de martori , fără a se putea dovedi nimic. Este vorba deceva asemănător cu procesul lui Alexei Kabaliuk, desfășurat pe vremea Austro-Ungariei (1913-1914) la Sighet, când au fost audiate 821 de persoane. Chiar și dezbaterile din procesul intentat preotului Dimitry Sidor seamănă frapant cu cele din cazul lui Alexei Kabaliuyk, devenit ulterior, în Biserica Ortodoxă Ucraineană (PM), Sfântul Alexie Carpatinul. Citind Sentința penală dată în Dosarul lui Dimitry Sidor cu nr. 499 din 19 martie 2012, asemănarea este izbitoare. La ultima dezbatere, din 20 februarie 2012, în rechizitoriul său procurorul l-a acuzat pe inculpat de tentativă la infracțiunea de încălcare a integrității teritoriale a Ucrainei, prin faptul că s-ar fi pronunțat în public pentru autonomia Regiunii Rutene a Transcarpatiei.
Acuzația nu s-a putut dovedi nicidecum, iar atunci când preotul Sidor a negat că el s-ar fi declarat adeptul autonomiei Transcarpatiei, procurorul i-a replicat că, chiar dacă nu a spus acest lucru prin cuvinte, inculpatul s-a gândit totuși la autonomie, de unde rezultă că dovezile obținute prin „telepatie” în fabricarea dosarelor penale funcționează și în Ucraina, probabil la comanda acelorași „parteneri strategici”. Totodată, procurorul a ignorat pur și simplu procedura judecătorească, întrucât nu a prezentat nici un fel de probe reale în sensul susținerilor sale, dar a cerut pentru inculpat trei ani de închisoare, cu amânarea executării pedepsei. În schimb, apărarea avocatului preotului Sidor, ruteano-românul Vasile Mocanu a fost una strălucită, în care a demonstrat că depozițiile martorilor existente la dosar nu pot fi considerate probe de vinovăție în sens juridic, a menționat drepturile minorităților etnice în diferite țări europene și a încadrat mișcarea ruteană între acestea, pentru ca în final să numească acest proces o „persecuție politico-judiciară a unui preot lider al preoților ortodocși” și „o rușine pentru Ucraina”.
La ultimul cuvânt, inculpatul preot Dimitry Sidor a vorbit pe scurt, la fel ca și Alexei Kabaliuk, s-a ținut drept în fața instanței, a vorbit cu multă demnitate și fără a face apel la emoțiile celor prezenți. A numit acuzațiile la adresa sa ca fiind exaltate. A arătat că nu are de gând să se întoarcă de pe drumul pe care l-a ales, deoarece etica îi cere preotului să își apere poporul și, deci, el va continua să apere drepturile și libertățile minorității rutene . La final, ca la orice proces politic din Ucraina și de aiurea, judecătorul de primă instanță a amânat cu o lună de zile pronunțarea, după care a dat o sentință de condamnare în sensul celor cerute de către procuror, în ciuda evidentei lipse de probe din dosar .
Apoi, condamnatului i s-a refuzat dreptul la un recurs legitim, după sentința din prima instanță. După ce i s-a refuzat dreptul de a face recurs, verdictul a fost trimis la Curtea Supremă de la Kiev, ocolindu-se instanța de apel. Prin trimiterea cauzei direct la Curtea Supremă, care s-a întrunit de două ori și a confirmat condamnarea, condamnatul a fost lipsit de drepturile sale constituționale la recurs. La plângerea avocaților condamnatului, cazul a ajuns la CEDO. Dar Curtea Europeană pentru Drepturile Omului de la Strasbourg nu a reușit încă, din anul 2012, să ia nici o decizie până în prezent.
După afirmațiile liderului lor spiritual, preotul Dimitry Sidor, ei nu cer nici un fel de despăgubiri și nici recunoașterea internațională a unui genocid anti-rutean, ci numai dreptul lor legitim de a fi recunoscuți ca ruteni în cadrul Ucrainei. Mai ales că au în fața ochilor ca model exemplul României, țară în care rutenii sunt recunoscuți ca minoritate națională, având un deputat în Parlamentul României și primind susținere financiară din partea statului român, pentru dezvoltarea culturii proprii. De menționat că cetățenii ucrainieni / ruteni din Transcarpatia (Ucraina) au avut un referendum pe data de 1 decembrie 1991, la care în procent de 78% oamenii au votat pentru un statut autonom al regiunii în interiorul Ucrainei , la fel cum a fost statutul Rusiei Subcarpatice în perioada interbelică, atunci când această regiune a făcut parte din Cehoslovacia.
