Autobiografie Grid Modorcea („the great Mitică” – Dr. în arte, scriitor
și cineast, cel mai prolific autor român în viață, „the most complex”
and maybe „the biggest”, „cel mai valoros din toate timpurile”, un
Honoré de Balzac al românilor-considerat unul dintre cei mai mari
scriitori francezi în domeniul romanului realist, romanului psihologic
și al romanului fantastic)
* Sunt cel mai prolific autor în viață din România. Am 121 cărți
publicate, de toate genurile.
* Am realizat 47 de filme de lung metraj și seriale, genul docudrama
(sunt singurul autor de docudramă din România).
* Opera mea e ca un cosmos cu sute de fațete, nu poate fi cunoscută de
un muritor. Am atins toate substraturile românismului și am pus o pecetă
originală asupra țărilor în care am călătorit, adică am scris cărți
despre SUA (19 volume), Franța, Anglia, Spania, Italia, Israel, Turcia,
Grecia, Athos, etc.
* L-am bătut pe Sadoveanu, care a avut doar 117 cărți publicate. Numai
Iorga mă întrece, el este cotat cu 300 de cărți, dar majoritatea lor
sunt broșuri. Tatăl lui i-a lăsat moștenire o tipografie și orice
articol și-l edita într-o broșură. Nu are cărți de literatură
monumentale, cum am eu, multe de peste 500 pagini. El trebuie asimilat
cu cultura română ca istoric, nu ca scriitor. Ca scriitor nu poate fi
luat în seamă decât cu câteva cărți de memorialistică. A scris puțină
poezie, doar o piesă de teatru și proză mai deloc, poate cărțile lui de
istorie să fie considerate proză.
Dar e Iorga. Eu îl respect. Însă ca scriitor sunt înaintea lui. Și nu mă
refer aici la cantitate. Mai cunosc unii cu multe cărți. Dar sunt
veleitari, nu scriitori. Eu mă refer la calitate și diversitate. Am
scris cărți de toate genurile și foarte apreciate. Am o natură
experimentală, nu mă repet, mereu inovez și îmi place să stau numai cu
față spre viitor.
* Am note superlative de la peste 500 de nume, personalități literare și
artistice, de la patriarhi ca Șerban Cioculescu și D. I. Suchianu la mai
tineri ca George Pruteanu. Fiecare pas din carieră mea a avut, că să
spun așa, magna cum laude.
* Am publicat peste 5.000 de articole. Cred că nimeni în istoria presei
române nu a publicat atât, de peste 50 de ani.
* Sunt doctor în arte, fiindcă sunt stăpân pe următoarele domenii:
– istoria filosofiei
– istoria estetciii
– istoria artelor plastice
– istoria literaturii
– istoria muzicii
– istoria teatrului
– istoria filmului
* Sunt ceea ce se poate spune un renascentist, singură șansă în zilele
noastre să fii așa cum spui tu despre mine „cel mai”, „cel mai”, și cum
ai spus azi, dragul meu prieten Thomas Csinta, lângă Buturugă, „cel mai
valoros din toate timpurile”.
Și mă gândesc acum la America (SUA). Am trăit 18 ani în mediul select
american. Am fost prieten cu Oliver Scott, criticul number one de la
„The New York Times”, cu mulți artișți plastici de mare calibru, dar nu
m-am simțit niciodată complexat, dimpotrivă, după ce am publicat la ei
„Fine Arts in America” , am simțit că aș putea fi number one și acolo.
Așa spunea un mare regizor și artist plastic despre mine, Ion Truică,
iar unul dintre marii oameni de cultură americani, muzicianul Richard
Owen, dirijor, profesor și organist, fondatorul celebrei formațîi
simfonice „Camerata New York”, a scris: „„I was impressed by the
volumes History of „George Enescu” Festival and The critical esprit. În
them I came across many musicians, writers and American actors. I also
know the book „The American film”, but also his novels about America. I
do not know another foreign writer who has written so many pages, books
and articles about America like Grid Modorcea. I do not want to upset
anyone, but it’s possible that we show and remain în history aș he sees
us. And it’s good to follow his courses at the University of Enthusiasm
if we want to get to Civitas Innocentiae (M-au impresionat volumele
Istoria festivalului „George Enescu” și spiritul critic”. În ele am dat
peste mulți muzicieni, scriitori și actori americani. Știu și volumul
„Filmul American”, dar și romanele lui despre America. Nu cunosc un alt
scriitor străîn care să fi scris ca Grid Modorcea atâtea pagini, cărţi
şi articole, despre America. Nu vreau să supăr pe nimeni, dar e posibil
că noi să arătăm și să rămânem în istorie așa cum ne vede el. Și e bine
să-i urmăm cursurile de la Universitatea de Entuziasm, dacă vrem să
ajungem în Civitas Innocentiae”.
Cel mai mult îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu am ambiții deșarte, că nu
am fost avid după bani, că nu sunt megaloman și mitoman, dovadă că mă
bucur să trăiesc, cât oi mai avea de trăit, ca un eremit într-o chilie
și să am drept curte un parc. Îmi place să dăruiesc cărți. E gestul meu
de bunătate fără de lumea asta rea. Mă consider realizat și ca familist.
Nu cred că există om mai invidiat decât mine, mai blestemat, căruia să i
se dorească numai răul (și chiar moartea). Ceea ce mă întristează, este
faptul că fetele mele din America de la Indiggo Twins (Gabriela &
Mihaela Modorcea) sunt la fel de invidiate pentru realizăriule lor
(vezi pe YouTube) și că nu cunosc oameni de valoarea lor. Noi nu trebuie
să avem nici un complex față de americani sau occidentali, avem talente
și forță, uneori, mai mare decât a lor. Calitatea mea supremă este
umorul. Am un „umor atroce”, cum spune Horațiu Mălăele, simțul umorului
mă ridică deasupra marasmului existențial și mă face să accept lumea
strâmbă în care trăim. Sunt moral până în măduva oaselor, cinstit, curat
până la Dumnezeu, dovadă că am câștigat toate procesele care mi-au fost
intentate de ofticați ca Adrian Păunescu, Vadim, Daneliuc, Sanda Vișan
(directoare la TVR) și alții. Vezi „Teroriștii din Turn” și „Citația”.
Nu mă consider disident, deși o perioada din viață am fost persecutat
fiindcă nu eram membru de partid din cauză că eram nepot de preot
(unchiul meu, pr. Vasile Modorcea). Sunt de la natură neinregimentat, ca
și tine, dragul meu prieten Thomas Csinta, un rebel sui generis, un
incomod, care am refuzat mereu să mă inregimentez. Posed arma cea mai
puternică din lume: Spiritul Critic. Sunt religios, l-am inventat pe
Deus Disidentum, care m-a dus la Cetatea Inocenței și la Homo Novus. Da,
sunt Inocent, ca Iisus Hristos. Am înființat în America la un teatru de
pe Broadway-Universitatea de Entuziasm. Nu am avut tentația titlurilor
si premiilor, am refuzat întotdeauna premii mai ales când am mirosit că
sunt aranjate. Am ales Opera. Să am o operă, mi-am zis, decât să mă bat,
să-mi pierd timpul să am premii sau titluri. (Vezi în „Istoria
Literaturi neînregimentate” cazul Dumitru „Puși” Dinulescu, care îmi
spunea ce calvar este să obțină un premiu al USR. Îți pierzi ani de
zile. Premiile și titurile nu înseamna nimic. Opera rămâne, nu titlurile
sau premiile, care au numai o valoare personală, îți aduc beneficii doar
cât trăiești. Dar țin de partea efemeră, muritoare a vieții. De nemurire
ține numai opera, dacă există, dacă este valoroasă). Și mai spun și
secretul carierei mele ca scriitor neînregimentat: nu am scris niciodată
pentru bani! Să nu scrii niciodată pentru bani! Atunci inspirația ta va
fi liberă! Restul îl găsiți în cartea mea autobiografică, în care îmi
judec toate păcatele, Îngerul Rebel.
Bibliografie
Galeria Kulterra. „Un Moulin Rouge ca-n Tahiti”. Autobiografie – Grid
Modorcea („the great Mitică” – Dr. în arte, scriitor și cineast, cel mai
prolific autor român în viață, „the most complex” and maybe „the
biggest”, „cel mai valoros din toate timpurile”) membru permanent al
Staff al Jurnalului Bucureștiului
