Ciclu de poezii dedicate Eroilor Neamului Românesc, scrise de prof. Maria Bezer, director al gimnaziului „A.Donici” din satul Ciuciuleni, Hânceşti, Republica Moldova
Eroii neamului
Ostașii noștri au luptat cu inamicul
În zilele întunecate și au văzut sfârșitul,
Unii au murit dându-și a lor viață,
Alții, invalizi s-au întors acasă.
Adăpostiți prin șanțuri și ruine,
Împărțeau bucata cea de pâine…
Calea de luptă a fost una mare,
Dar inamicul stătea în căpturare.
Au plecat la luptă tineri și bătrâni,
Să apere poporul de dușmanii străini,
Eroii revoluției au fost ostași isteți,
Pentru faptele mărețe, îi prețuiesc Poeți.
A fost război…
A fost război…
Și Dumnezeu a fost cu noi,
Spunea tata, spunea tare,
Despre tragedia mare…
Corpul în răni, piciorul frânt,
Dar cu Dumnezeu în gând,
Așa a supravețuit…
După războiul cel cumplit.
După război s-a întors acasă,
În Moldova cea frumoasă
Și a ales și o mireasă,
Să fie stăpână în casă.
Pe toți cinci copii ei ne-au crescut
Și pe brațe ne-au ținut,
Ne-au oferit de toate în viață,
Să ascultăm a lor povață.
Tații parcă-s toți la fel,
Dar nu se compară cu el.
În război el a luptat,
Pe dușman l-a atacat.
Războiul i-a trezit fiori…
A fost vai de dânsul uneori,
Încrezut a mers mai departe,
A trecut și peste moarte.
El ne-a fost un tată sfânt,
Cu rost mare pe pământ,
Orice clipă lângă el,
Ne îmbărbăta să fim la fel.
Astăzi tata nu-i cu noi
Simt ecoul de război
Și durerea ce-o avea
Tatăl meu- Mândria mea.
Războiul groaznic
A început război cu lupte în toi,
Clipe ce ne-a înspăimântat pe noi,
Cea mai înfricoșată viață
Din noapte până-n dimineață.
Sate multe au părăsit
Tineri ce n-au revenit
Multă lume a suferit
Războiul groaznic i-a înghițit.
Nu pot fi nicicând uitați
Acei părinți, feciori și frați
Nu pot fi nicicând uitate,
Faptele adevărate.
În războiul groaznic, greu
A luptat și tatăl meu,
Cu bărbații au plecat,
Pentru biruință au luptat.
Au luptat cu arma-n mână,
Încărunțiți apoi să vină
El invalid a revenit
Și-n durere a trăit.
În spitalul unde a stat,
A suferit, dar a răbdat
Orice rană-i mărturie
A tatălui în bătălie.
A fost război, unul cumplit
Mulți creștini n-au revenit
Astăzi e memorie
Pentru file de istorie.
Bodnărescu- tânăr faur
Nu era născut poetul,
Mai târziu citind prin foi…
A înțeles el bine, totul,
Despre groaznicul război!
De cum a devenit poet,
Scrie, ne îndeamnă și pe noi,
Să ne rugăm și să-i slăvim,
Pe ai Neamului Eroi.
El descrie multe semne,
Cu mărturiile ce-au fost demne,
El duce o flacără în privire,
Ce e în a omului simțire.
Bodnărescu-tânăr faur,
Modelează chip de aur
Seamănă lumină și credință,
Schimbă lumea fără umilință.
Cu suflarea sa , pentru miile de vieți,
Va deschide ușa pentru toți!
Vei fi cu Creatorul, nu-i nimenea ca tine,
O dragoste măreață în veci ți se cuvine!
