Sursa foto: artistul fotograf Ovi D. Pop/www.presasm.ro
Situata lângă Carei, fiind un loc fabulos, cu o poveste uimitoare: biserica din jurul unui fost sat, care ar fi dispărut fără urmă și despre care se crede că s-ar deschide singură o dată pe an, fără să fie nevoie de chei sau de vreo intervenție umană. Sunt puține informații istorice, dar legenda din jurul bisericii este cunoscută de multă lume din zonă, fiind unul dintre locurile de pelerinaj, care aduna acum 60 de ani mii de oameni
Locatia se afla intre orașul Carei și comuna Petrești, Satu-Mare: la 615 km de București, la 171 km de Cluj, la 278 km de Timișoara
Biserica se află în nord-vestul țării, lângă Carei, la câteva sute de metri față de drumul european care duce spre Oradea. Din orice unghi l-ai privi, locul te impresionează, iar biserica așezată pe o limbă de pământ, în mijlocul pustietății, te lasă fără cuvinte. Este o biserică simplă, în fața căreia au rămas și azi 2 butuci de viță de vie și o cruce.
In fiecare an, de sărbătoarea Sfintei Marii, oamenii veneau aici, în pelerinaj. Lăsau aici bilețele cu rugăciuni. Era considerată o biserică făcătoare de minuni, pentru că, în fiecare an, de Sfântă Mărie, la miezul nopții, ușa bisericii s-ar fi deschis singură, fără chei sau intervenția cuiva. După 24 de ore, tot singură s-ar fi închis. Iar miracolul era pentru oameni cu atât mai mare cu cât biserica este în mijlocul unui câmp și nu într-un sat locuit.
Ani la rândul, oamenii au venit să se roage aici, dar în anii ’80, fenomenul s-a stins brusc (probabil, din cauza presiunilor regimului comunist). Din ce am putut să aflăm, acum, o singura persoană s-ar mai ocupa de întreținerea bisericii.
Din punct de vedere istoric, am găsit puține date. Oficial, satul a fost pustiit după războiale turco-tătaro-austro-ungare și după revoluția lui Rakoczi. Oamenii s-au mutat în Carei, unde au devenit haiducii orașului, un fel de poliție locală, la începutul secolului al 18-lea. Toamna și primăvara, se pot vedea cel mai bine urmele locuințelor.
Sursa:www.presasm.ro
