Sursa foto: ro.wikipedia.org
Cu flori galbene, în formă de umbreluţe, ciuboţica-cucului se distinge între florile primăverii, chiar dacă nu are un parfum puternic. Această plantă delicată se transformă într-un remediu adjuvant eficient când vine vorba despre combaterea tusei convulsive, bronşitei, insomniei.
Ciuboţica-cucului înfloreşte în aprilie şi mai, adică în perioada imediat următoare. Profită de planta proaspăt culeasă ori caută preparate din ciuboţica-cucului în magazinele cu profil naturist. Este bine să le ai în casă când dau târcoale infecţiile respiratorii.
De la ciuboţica-cucului se pot folosi în scop terapeutic florile, frunzele şi rãdãcinile.
Compoziţie
Rãdãcinile şi rizomii de ciuboţica-cucului conţin saponozide triterpenice de tipul primulinei, acid primulinic, precum şi amidon, zaharuri, ulei volatil. Florile conţin saponozide şi flavonoizi. În frunze s-a gãsit o cantitate mare de vitamina C şi carotenoizi.
Acţiune
Are acţiune antispastică, emolientă, fluidifiant al secreţiilor bronşice, secretolitică, diaforetică, calmantă, sedativă, cicatrizantă, sudorifică.
Indicaţii terapeutice
Este recomandat în caz de bronşite, pneumonie, astm bronşic, tuse, gripă, disfuncţii gastro-intestinale, cefalee, migrene, nevralgii, tulburări nervoase, insomnie, boli cardiace, combate nevrozele cardiace, previne formarea calculilor vezicali.
În uz extern: echimoze, contuzii, ulceratii ale pielii.
Administrare:
Infuzia se prepară cu o linguriţă cu vârf de plantă la o cană de apă clocotită, se lasă la infuzat 1-2 minute, apoi se bea cu inghiţituri mici; se consumă 1 litru de ceai pe zi; eficient în afecţiuni bronho-pulmonare.
Decoctul din rădăcină de ciubotica cucului poate să ajute la eliminarea pietrelor la vezică; se obţine prin fierberea a 4 gr de radacină marunţită la o ceaşcă de apă.
Precauţii şi contraindicaţii:
Uleiul de ciuboţica-cucului nu trebuie folosit de persoanele care suferă de orice formă de epilepsie.
Este contraindicat în sarcină şi alăptare.
Sursă: csid.ro; clicksanatate.ro; adevarul.ro
