Istoria modernă a Orientului Mijlociu este marcată de o serie de evenimente dramatice care au schimbat echilibrul geopolitic al lumii. Puține dintre ele au avut însă consecințe atât de profunde precum Revoluția Islamică din Iran din 1979.
În acel moment, una dintre cele mai vechi civilizații ale umanității, Persia, a fost aruncată într-un experiment teocratic radical care continuă să modeleze politica regională și mondială până în prezent.
Astăzi, Iranul a intrat în al patruzeci și șaptelea an de dominație a regimului instaurat de ayatollahii revoluției islamice. În aceste aproape cinci decenii, regimul clerical instalat la Teheran a construit o structură politică rigidă, în care puterea religioasă și cea politică sunt concentrate într-un sistem dominat de liderul suprem, de Consiliul Gardienilor și de Gardienii Revoluției Islamice. Rezultatul a fost instaurarea unui regim autoritar care a combinat teologia radicală cu instrumentele moderne ale represiunii de stat.
Pentru a înțelege această realitate, trebuie să ne întoarcem la sfârșitul anilor 1970.
⸻
Ultimele zile ale Imperiului
În memoria multora a rămas imaginea simbolică a unui moment aproape teatral al istoriei.
31 decembrie 1978.
La un Dineu elegant se află câțiva dintre cei mai influenți lideri ai lumii occidentale: cancelarul german Helmut Schmidt, președintele francez Valéry Giscard d’Estaing, președintele american Jimmy Carter și liderul britanic Margaret Thatcher. Invitatul lor era Șahinșahul Iranului, Mohammad Reza Pahlavi, conducătorul unei monarhii care fusese timp de decenii unul dintre cei mai importanți aliați ai Occidentului în Orientul Mijlociu.
Pentru cei prezenți la acea masă, întâlnirea avea un aer festiv – se sărbătorea Anul Nou. Dar realitatea politică era cu totul alta. În culisele diplomației, decizia fusese deja luată: monarhia iraniană urma să fie abandonată.
Câteva zile mai târziu, Shahinșahul Mohammad Reza PAHLAVI avea să părăsească Iranul, în exil, lăsând în urmă o țară aflată în pragul unei revoluții radicale.
Un episod dramatic relatat de martori ai epocii ilustrează tragedia acelui moment.
În fața revoltelor care cuprinseseră Teheranul, împăratul l-a întrebat pe comandantul Gărzii Imperiale:
„General, cum putem opri manifestațiile și revolta care a cuprins capitala?”
Răspunsul Ofițerului a fost direct:
„Dați-ne ordin să tragem în mulțime.. Putem stăpâni apoi Revolta .
„Câți morți ar fi necesari pentru a opri mișcarea?” a întrebat șahul.
„Aproximativ zece mii.”
Se spune că monarhul ar fi răspuns atunci:
„Nu. Nu pot accepta asta. Prefer să abdic.”
În acel moment s-a încheiat practic istoria monarhiei iraniene.
Șahinșahul și-a luat rămas bun de la Garda Imperială, în timp ce soldații, mulți dintre ei în lacrimi, îl salutau pentru ultima oară
cel care fusese unul din cei mai puternici Oameni ai Lumii părăsea o Țară care , cu toate contradicțiile devenise o putere Industrială și Militară de prim plan.
Lunile care au urmat au arătat ingratitudinea Occidentului .
Ani de zile SUA și Europa “ Civilizată “ au beneficiat de zeci și zeci de miliarde de comenzi pentru armament și de cele mai variate produse , de la cele industriale la cele agricole , de lux , etc .
Niciun Stat nu a vrut să îi acorde azil politic .
Singur fidel, Președintele Egiptului , Mareșalul Anouar SADAAT l-a primit cu căldură !
Bolnav de cancer , Șahul Mohamad REZA PAHLAVI va deceda în iulie 1980 și va fi înmormântat într-o moschee la CAIRO unde sunt mormintele famiilor regale egiptene,
⸻
Sosirea lui Khomeini
În timp ce șahul părăsea Iranul, o altă figură se pregătea să revină în țară.
Ayatollahul Ruhollah Khomeini, cleric exilat ani de zile, devenise simbolul opoziției religioase față de monarhie. În 1979, el a revenit la Teheran la bordul unui avion Air France, plecat de la Paris, unde primise azil politic.
Imaginea sosirii sale a devenit una dintre cele mai spectaculoase scene ale secolului XX.
Pe aeroport și pe străzile capitalei s-au adunat milioane de iranieni, provenind din toate taberele politice: islamiști, naționaliști, liberali, studenți, intelectuali și chiar grupări de stânga.
Pentru mulți dintre ei, Khomeini simboliza speranța unui Iran mai just, mai liber și mai independent.!!!!!
Dar această speranță avea să se transforme rapid într-o altă realitate. Crudă și sângeroasă!
⸻
Nașterea unei Teocrații.
După triumful revoluției, noul regim a instaurat Republica Islamică Iran. În centrul acestui sistem se afla conceptul teologic de „Velayat-e Faqih” – guvernarea juristului islamic – care oferea liderului suprem o autoritate aproape absolută asupra statului.
În scurt timp, regimul a început o epurare masivă.
Foștii ofițeri ai armatei imperiale, funcționari ai administrației, intelectuali, opozanți politici și chiar foști aliați ai revoluției au devenit ținte ale represiunii.
Procesele revoluționare erau adesea sumare.
Unul dintre simbolurile acestei perioade a fost procurorul revoluționar Sadegh Khalkhali, cunoscut pentru condamnările rapide la moarte pronunțate împotriva adversarilor regimului. Zeci de mii, alte surse anunță sute de mii de opizanți au fost torturați, spânzurați, împușcați!
Etape par etape , crimele erau săvârșite !
Anul 1988 a fost anul în care în urma unei Fatwa secrete emisă de Khomeini , toți opozanții de stânga , foști aliați , Partidul Comunist Kurd , Mujahidini Khalk , Mișcările de Baluci , Azeri , etc . au fost asasinați în închisori!
Teheranul , devenit bază Mondială a Terorismului , va planifica și executa crime contra opozanților , în Lumea Întreagă:
Ultimul Prim Ministru al Shahului și care a crezut naiv că va putea colabora cu Khomeini
, Shapur BAHTIAR este înjunghiat , cu secretarul lui în 1991 în FRANȚA.
Abdul Rahman GHASEMLOU , înjunghiat fost suporter a lui Khomeini , 1989 VIENA
Sadek SHARAFKANDI și alți 3 lideri Kurzi împușcați 1990 Viena,
Lista continuă : Fereydoun FAROOKZAD, cântăreț popular, Germania, Kazem RAJAVI , Diplomat , Geneva, , AliTABATAI , New York ….
Împușcați sau înjunghiați , Regimul Molahilor elimină fără scrupule cei care îl critică.
În acei ani, Iranul a intrat într-o perioadă de transformare radicală a societății. Legislația islamică a devenit baza sistemului juridic, iar libertățile politice au fost sever restrânse.
⸻
O întrebare continuă să fie pusă de istorici și analiști:
De ce Occidentul a abandonat monarhia iraniană?
Există mai multe explicații.
Una dintre ele ține de contextul geopolitic al Războiului Rece. În anii 1970, Iranul devenise o putere regională majoră, cu o economie în creștere și cu o armată extrem de bine echipată.
Mulți observatori ai epocii considerau că Iranul devenise prea independent în politica sa externă. Resursele petroliere, modernizarea accelerată și ambițiile strategice ale șahului ridicau întrebări în capitalele occidentale.
În același timp, administrațiile occidentale credeau că mișcarea religioasă condusă de Khomeini ar putea fi un fenomen limitat sau tranzitoriu.
Realitatea avea să demonstreze contrariul.
⸻
Exportul revoluției
După consolidarea puterii interne, noul regim iranian a început să promoveze ideea exportului revoluției islamice.
Gardienii Revoluției Islamice (IRGC) au devenit instrumentul principal al acestei strategii.
În următoarele decenii, Iranul a construit o rețea complexă de alianțe și organizații în Orientul Mijlociu.
Printre cele mai importante se numără:
• Hezbollah în Liban
• diverse miliții șiite din Irak
• mișcări armate din Siria
• alianțe politice și militare în Yemen
Prin aceste structuri, Iranul a reușit să devină unul dintre actorii geopolitici centrali ai regiunii.
⸻
Programul nuclear
Un alt element major al politicii iraniene a fost programul nuclear.
Oficial, Teheranul susține că programul are scopuri exclusiv civile – producerea de energie și dezvoltarea tehnologică.
Totuși, îmbogățirea uraniului și dezvoltarea infrastructurii nucleare au generat îngrijorări majore în comunitatea internațională.
S-a adăugat dezvoltarea spectaculoasă a sistemului de rachete!
De-a lungul anilor au avut loc negocieri complexe între Iran și marile puteri, culminând cu acordul nuclear din 2015.
Dar tensiunile au continuat, iar programul nuclear rămâne una dintre cele mai sensibile probleme geopolitice ale lumii contemporane.
⸻
7 octombrie 2023
Un moment dramatic a avut loc în 7 octombrie 2023, când atacul Hamas asupra Israelului a declanșat un nou conflict major în Orientul Mijlociu.
Evenimentul a readus în prim-plan dezbaterea despre rolul și influența Iranului în regiune.
Deși situația este complexă și implică numeroși actori, mulți analiști consideră că alianțele regionale construite de Iran au contribuit la escaladarea tensiunilor.
⸻
Lumea arabă și jocul dublu
Statele arabe au adoptat adesea o poziție ambivalentă față de Iran.
Unele dintre ele privesc cu îngrijorare creșterea influenței iraniene în regiune, în timp ce altele mențin relații pragmatice cu Teheranul.
Arabia Saudită, Turcia și alte puteri regionale urmăresc propriile interese strategice, ceea ce face ca situația geopolitică a Orientului Mijlociu să fie extrem de complexă.
⸻
Societatea iraniană
În interiorul Iranului, societatea este profund diversă.
Există curente conservatoare puternice, dar și o populație tânără, educată și conectată la lumea globală.
Protestele din ultimii ani au arătat că o parte semnificativă a societății iraniene dorește reforme și schimbări.
Zeci de mii de Victime au fost urmare a Revoltei izbucnite în ianuarie 2026 . Dictatura Molahilor a reacționat cu o brutalitate incredibilă . Mai multe mii de “ Milițieni” au fost aduși din Irak Gaza , Palestina care au tras în mulțime.
Populația Iraniană așteptând intervenția Israeliană și americană est masacrată.
SUA anunță începerea negocierilor cu IRANUL.
Condițiile puse de americani sunt drastice : abandonarea programului nuclear , stoparea dezvoltării rachetelor și încetarea sprijinului acordat mișcărilor teroriste și proxy .
Bineînțeles , toate respinse de IRAN
Strategia a fost utilă pentru a permite mobilizarea forțelor americane și israeliene
Atacul de Sâmbătă 28 feb al Forțelor Americane și Israeliene a fost un succes total!
Analiza rezultatelor primei săptămâni de război Israel – SUA împotriva Iranului
1. Lovitura strategică inițială: decapitarea conducerii
Operațiunea militară declanșată la 28 februarie 2026 de Israel și Statele Unite a avut un obiectiv strategic clar: neutralizarea centrului de comandă al regimului iranian și distrugerea infrastructurii militare.
Primele atacuri aeriene au vizat instalații militare, baze ale Gardienilor Revoluției și centre de comandă din Iran. În aceste lovituri inițiale a fost ucis liderul suprem Ali Khamenei, fapt confirmat ulterior de mai multe surse internaționale.
Această lovitură a produs un șoc politic major în structura regimului iranian, obligând Consiliul Experților să înceapă imediat procesul de alegere a unui nou lider suprem.
Din punct de vedere strategic, eliminarea liderului suprem reprezintă:
• o lovitură simbolică enormă
• o criză de succesiune în interiorul regimului
• o slăbire a coeziunii între clerici și Gardienii Revoluției
⸻
2. Neutralizarea infrastructurii militare
În primele 100 de ore ale operațiunii, forțele americane și israeliene au lovit aproape 2000 de obiective militare pe teritoriul Iranului.
Aceste ținte au inclus:
• baze ale Gardienilor Revoluției (IRGC)
• depozite de rachete balistice
• centre de comandă
• instalații radar și sisteme de apărare aeriană
• infrastructura logistică militară
Potrivit evaluărilor militare israeliene:
• peste 60% dintre lansatoarele de rachete balistice ale Iranului au fost distruse
• aproximativ 80% din sistemele de apărare aeriană au fost neutralizate.
Acest lucru a permis aviației israeliene și americane să obțină superioritate aeriană asupra unei mari părți a teritoriului iranian.
⸻
3. Distrugerea forțelor navale iraniene
Un alt rezultat major al operațiunii a fost neutralizarea unei părți importante a flotei iraniene.
În primele zile ale conflictului:
• peste 20 de nave militare iraniene au fost distruse
• inclusiv un submarin și mai multe nave de război.
Loviturile navale au avut două obiective:
1. prevenirea blocării Strâmtorii Hormuz
2. reducerea capacității Iranului de a ataca transportul petrolier internațional.
⸻
4. Atacurile asupra infrastructurii energetice
În a doua fază a operațiunii, Israelul a lovit depozite petroliere și infrastructura energetică a Iranului, inclusiv mai multe instalații din zona Teheranului.
Aceste atacuri au avut efecte majore:
• incendii uriașe în depozite petroliere
• perturbarea aprovizionării energetice
• creșterea prețului petrolului pe piețele internaționale.
Impactul economic este considerat de analiști una dintre cele mai puternice presiuni asupra regimului iranian.
⸻
5. Lovitura asupra programului nuclear
Un alt obiectiv central al operațiunii a fost programul nuclear iranian.
Forțele americane au lovit instalațiile:
• Natanz
• Fordow
• Isfahan
Aceste lovituri au avut scopul de a:
• distruge capacitățile de îmbogățire a uraniului
• împiedica dezvoltarea unei arme nucleare.
Evaluările inițiale arată că programul nuclear iranian a fost întârziat semnificativ, deși nu complet eliminat.
⸻
6. Contraatacul Iranului
Iranul nu a rămas pasiv.
Teheranul a lansat:
• rachete balistice
• drone
• atacuri asupra bazelor americane din Golf.
Unele atacuri au lovit:
• Israelul
• Kuwait
• Bahrain
• Emiratele Arabe Unite.
De asemenea, Iranul a încercat să extindă conflictul prin intermediul aliaților săi regionali.
Concluzie Provizorie
Suntem la începutul unui Război care va schimba configurația Orientului Apropiat și Mijlociu dare care va avea repercusiuni în Lumea Întreagă.
Sau AMERICA și ISRAELUL vor învinge și Regimul Malefic al Molahilor, organizator și finanțator al Terorismului va fi Distrus .
Lumea va fi eliberată de o primejdie existențială pentru Civilizația Iudeo Creștină.
Președintele Donald J TRUMP va ieși întărit și va câștiga alegerile de la jumătate de mandat din noiembrie .
Același lucru pentru Premierul Benjamin NETANYAHU care va ieși învingător în alegerile Legislative din ISRAEL.
Dacă Regimul Molahilor va rămîne la Putere consecințele vor fi catastrofice : pentru SUA, ISRAEL, Civilizația Iudeo Creștină și pentru Țările din Golf .
Și , mai ales o nenorocire pentru pentru Poporul Iranian.
Iranul rămâne una dintre marile civilizații ale lumii. Destinul său va continua să influențeze echilibrul geopolitic al Orientului Mijlociu și al lumii.
În fața conflictelor și a rivalităților geopolitice, tradiția biblică oferă o reflecție morală care depășește contextul politic imediat.
În Isaia 1:17 citim:
„Învățați să faceți binele; căutați dreptatea, ajutați pe cel asuprit.”
Iar în Psalmul 34:14:
„Depărtează-te de rău și fă binele; caută pacea și urmărește-o.”
Aceste cuvinte, vechi de mii de ani, rămân actuale într-o lume în care lupta pentru libertate, dreptate și demnitate continuă.
Gral.(ret) Dr.HC Bartolomeu Constantin SĂVOIU
Directorul Jurnalului
