Bilanțul lui 2025 și profeția lucidă a unui an care va decide multe
La sfârșitul anului și la începutul celui nou este tradiția bine stabilită de a face bilanțuri ale trecutului și previziuni ale viitorului.
Nu voi deroga de la tradiție!
Ba chiar cred că, într-o lume în care propaganda, isteria mediatică, cenzura ideologică și frica sunt ridicate la rang de metodă de guvernare, tradiția bilanțului devine un act de igienă morală. Este momentul în care omul liber își recapătă instrumentele: memoria, judecata și speranța.
Iar anul 2026, după tot ce am trăit în 2024–2025, nu va fi un an obișnuit. Va fi un an de consolidare a unor victorii, dar și de confruntări inevitabile. Un an de surprize, de reașezări, de prăbușiri și de renașteri.
Și totuși, deasupra tuturor acestor furtuni, se va ridica o certitudine:
BINELE va învinge Întotdeauna.
Nu ca un slogan naiv. Ci ca o lege a ordinii morale a lumii. Pentru că istoria arată că răul poate avansa, dar nu poate construi. Poate distruge, dar nu poate crea. Poate înspăimânta, dar nu poate dăinui.
Iar Scriptura o spune limpede:
„Nu te lăsa biruit de rău, ci biruie răul prin bine.” (Romani 12:21)
Voi grupa totul în cinci capitole – cele cinci axe ale lumii în 2026.
⸻
CAPITOLUL I — Războiul din ISRAEL și conflictele din regiune
Victoria luminii asupra barbariei
Sfârșitul anului 2025 a adus, după doi ani, aproape de o victorie , războiul declanșat de atacul barbar din 7 octombrie 2023, comis de organizația criminală Hamas, instalată în Gaza ca o metastază ideologică.
Adevărul istoric rămâne: acel atac a reprezentat cele mai groaznice atrocități comise împotriva poporului evreu de la Shoah încoace. Nu a fost „rezistență”, nu a fost „protest”, ci terorism genocidar, viol, masacru, profanare, filmare cinică a crimelor.
Dar Armata Israeliană, TSAHAL, una dintre cele mai performante structuri militare ale lumii, a reușit — cu sprijinul întregii NAȚIUNI — să producă rezultate decisive:
• Eradicarea în mare parte a Hamas în Gaza, prin lovituri sistematice asupra infrastructurii teroriste.
• Eliminarea unor lideri Hamas și Hezbollah, inclusiv lovituri care au zguduit întregul sistem de comandă al organizațiilor jihadiste.
• Lovituri hotărâtoare asupra teroriștilor Houthi din Yemen, în paralel cu operațiuni americane extinse, într-o campanie descrisă de presa internațională ca intensă și repetitivă asupra punctelor strategice din Yemen.
• Stabilizarea unei frontiere mai ușor de apărat în nord, într-un context regional fluid, odată cu slăbirea sau prăbușirea unor structuri statale ostile.
• Menținerea sub control relativ a situației din Iudeea–Samaria (Cisjordania), unde presiunea radicală rămâne constantă.
Israelul a obținut, de asemenea, un obiectiv sacru: repatrierea ostaticilor — vii sau rămășițe pământești. Dar, așa cum a arătat presa americană, procesul a fost marcat de episoade tulburătoare, inclusiv situații în care rămășițele predate nu au corespuns identității ostaticilor.
Acest lucru spune totul despre dușman: pentru Hamas, omul este doar monedă, propagandă, instrument. În timp ce pentru Israel, fiecare om, fiecare viață, fiecare corp este o datorie sacră.
Și Biblia ne amintește:
„Cine varsă sânge de om, de om sângele lui să fie vărsat; căci după chipul lui Dumnezeu a făcut Dumnezeu pe om.” (Facere 9:6)
Ce prevăd în 2026:
1) Gaza nu poate fi „rezolvată” prin tehnocrație internațională.
Dacă se va ajunge la crearea unei forțe internaționale de menținere a păcii și a unui guvern de tehnocrați, ele vor intra în impas. De ce? Pentru că problema nu este administrativă. Este ideologică. Hamas și infrastructura sa nu vor depune armele.
Prin urmare, TSAHAL va fi obligată să intervină din nou. Fie în valuri limitate, fie prin operațiuni decisive, dacă reapare capacitatea militară.
2) Israel va fi obligat să intervină în Liban.
Guvernul și Președinția nu vor putea dezarma Hezbollah. Joseph AOUN a fost ales Președinte în 2025 tocmai ca o speranță de stabilizare, dar realitatea militară libaneză rămâne dominată de Hezbollah.
Hezbollah se reînarmează, se regrupează, își reface rețeaua. Un conflict reînnoit devine inevitabil, pentru că statul libanez nu are forța politică și militară să oprească această reînarmare.
3) Siria va fi un câmp de joc fragmentat.
Israelul va găsi modalități de acord minimal cu puterea de la Damasc, dar cum această putere nu va controla teritoriul, Israelul va păstra o zonă tampon și va ajuta activ druzii, kurzii și creștinii sirieni împotriva milițiilor islamiste.
Aceasta nu este doar strategie militară: este și strategie morală. Minoritățile din Levant au dreptul la viață.
4) O nouă confruntare cu Iranul.
Mişcările populare din Iran nu vor răsturna regimul. Dictatura Mollahilor va continua. Dar loviturile israeliene și presiunea strategică vor slăbi considerabil regimul, care va rămâne însă o „sursă otrăvitoare” de terorism mondial.
Chiar și presa internațională discută periodic tensiunile crescânde și dosarul nuclear iranian ca pe o bombă cu ceas. 
Și Scriptura ne avertizează:
„Vai de cei ce numesc răul bine și binele rău; care zic că întunericul este lumină și lumina întuneric.” (Isaia 5:20)
În 2026, Israel va fi forțat să continue lupta, nu din alegere, ci din necesitate existențială. Dar în acest conflict, linia morală rămâne clară: Israel se apără. Terorismul atacă.
⸻
CAPITOLUL II — Conflictul din UCRAINA
Războiul care a fost pierdut de la început și pacea înghețată care vine
În 2026 se vor împlini 4 ani de la începutul celui mai sângeros conflict european de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.
Din Analizele tuturor Specialiștilor Independenți , Americani, Europeni sau Asiatici, Ucraina a pierdut războiul de la început. În această viziune, SUA și Occidentul au provocat conflictul încă din anii 2000, iar evenimentele din 2014 au împins Rusia către reacția din februarie 2022.
Indiferent de taberele ideologice, există un fapt incontestabil: Rusia domină ritmul militar, iar Ucraina se află într-o agonie strategică prelungită. Pierderile sunt uriașe, iar regimul Zelenski se confruntă cu oboseală internă, presiuni externe și crize de legitimare.
Acest război a devenit un mecanism de uzură:
• uzura populației ucrainene,
• uzura economiilor europene,
• uzura credibilității NATO,
• uzura morală a întregului Occident, care predică libertatea și practică propaganda.
Și există o lege a istoriei: când războaiele se prelungesc din orgoliu și interes, cei care plătesc sunt popoarele.
„Vai de cei ce fac legi nedrepte și de cei ce scriu hotărâri nelegiuite.” (Isaia 10:1)
Ce prevăd în 2026:
1) Armistițiu / Pace înghețată.
Se va ajunge la un armistițiu sau o pace înghețată care va opri beligeranții pe pozițiile deținute. Este formula pe care istoria o folosește când nimeni nu mai poate justifica sacrificiul total, dar nimeni nu vrea să recunoască oficial înfrângerea.
2) O ofensivă devastatoare spre Odesa este posibilă.
Într-un scenariu realist, Rusia poate căuta cucerirea Odesei – o lovitură simbolică și strategică enormă. Dacă aceasta se întâmplă, va fi momentul în care lumea va înțelege că „linia roșie” occidentală nu mai are putere.
3) Kremlinul va impune condițiile sale cu sprijinul Washingtonului.
SUA vor căuta să își reducă implicarea, să își protejeze interesele și să închidă conflictul în termeni acceptabili pentru propria politică internă. În această logică, RUSIA va impune un set de condiții, iar Occidentul va fi obligat să le accepte de facto.
4) Zilele lui Zelenski sunt numărate.
Presiunea internă, concurența politică și militară, apariția unor figuri alternative (precum Zalujnîi) pot produce un transfer de putere. Istoria nu iartă liderii care devin simboluri ale unei tragedii prelungite.
2026 va fi anul în care Ucraina va plăti nota finală a unui război care a fost folosit geopolitic de mari puteri, iar Europa va înțelege că a fost tratată ca un simplu teatru de operațiuni.
⸻
CAPITOLUL III — SUA și EUROPA
Decuplarea strategică și sfârșitul protecției gratuite
SUA au arătat clar, încă din primul mandat al Președintelui Donald J. Trump, cât de puțin prețuiesc liderii globaliști europeni.
Președintele american are memorie. Nu uită cum a fost atacat, batjocorit, sabotat, demonizat de elitele europene. Nu uită cum „Europa oficială” a ales să fie vasal ideologic al stângii globaliste americane, nu aliat onest al Americii profunde.
În 2026, această ruptură va deveni și mai vizibilă.
Ce prevăd în 2026:
1) Statele Unite se vor dezangaja de Europa.
În mod progresiv, inevitabil. Europa nu va mai primi „umbrela protectoare” americană, mai ales că SUA își reorientează resursele spre Indo-Pacific și spre propria reconstrucție industrială.
2) Rusia nu va mai fi adversar absolut, ci partener negociat.
Washingtonul va prefera stabilizarea relației cuRUSUA decât perpetuarea unui război care devorează bani și credibilitate.
3) SUA vor trata Europa comercial.
Alianța „de valori” va fi înlocuită de pragmatism: taxe, tarife, negocieri dure, condiții. Europa va descoperi că nu mai are „privilegiul” protecției, ci trebuie să își plătească securitatea.
4) Mișcările suveraniste, populare, naționaliste vor crește.
Și vor crește tocmai pentru că popoarele simt că li se confiscă viitorul, li se interzice libertatea de expresie, li se distruge economia prin dogme verzi, li se dizolvă identitatea prin imigrație și prin ideologii degenerative.
5) Macron, Starmer, Merz – panta descendentă.
Macron, cu o popularitate mică și cu o moștenire grea, se apropie de sfârșitul perioadei sale. În 31 decembrie 2026 îi vor rămâne doar câteva luni până la finalul mandatului și până la alegerile decisive din 2027.
Starmer și Merz vor continua panta descendentă până când vor fi și ei eliminați de presiunea populară.
În același timp, penetrarea și îmbolnăvirea societății occidentale de mișcări islamiste, wokiste, LGBT-iste, anarhiste, neo-comuniste se va accentua.
Aceasta este lupta internă a Occidentului: o luptă împotriva propriei sinucideri.
„Dacă o casă este dezbinată împotriva ei însăși, casa aceea nu poate dăinui.” (Marcu 3:25)
⸻
CAPITOLUL IV — SUA și CHINA
Războiul tarifelor, eșecul și inevitabila cooperare
Ofensiva tarifelor vamale contra Chinei a eșuat. Beijingul a demonstrat o capacitate extraordinară de reziliență:
• a găsit surse alternative,
• și-a reorientat exporturile,
• și-a consolidat producția,
• a înțeles că economia este, înainte de toate, strategie de stat.
Mai mult: marile companii americane care produc în China au devenit, paradoxal, susținători ai economiei chineze. Interesele sunt împletite într-o asemenea măsură încât ruptura completă devine imposibilă.
Ce prevăd în 2026:
1) Trump va continua ofensiva, dar fără succes decisiv.
Va continua să atace interesele economice și geopolitice chineze, dar China va rezista și va ieși întărită.
2) Cooperarea se va impune, chiar dacă ostilitatea rămâne.
Imbricarea economiilor este atât de mare încât competiția va fi dublată de cooperare obligatorie. Niciuna dintre părți nu poate rupe lanțurile fără să își provoace propriul colaps.
3) China își va întări poziția în Asia și în Marea Chinei.
În fața aliaților SUA (Japonia, Coreea de Sud, Australia, Filipine), China va continua consolidarea. Presiunea asupra Taiwanului va continua, dar nu va avea loc o invazie, pentru că riscul global ar fi prea mare și pentru China, și pentru lumea întreagă.
„Cel ce stăpânește peste duhul său este mai de preț decât cel ce cucerește o cetate.” (Pilde 16:32)
În 2026, China va juca răbdător. America va lovi. Dar răbdarea strategică e, uneori, arma supremă.
⸻
CAPITOLUL V — SUA și America de Sud & Latină
Revenirea Doctrinei Monroe și schimbarea de regimuri
Capturarea lui Maduro arată că Președintele Donald J. Trump va aplica fidel Doctrina Monroe: America Latină ca zonă de influență directă a SUA.
În realitate, schimbările politice în regiune sunt vizibile: valul de regimuri de dreapta, pro-americane, crește sau se consolidează în mai multe state.
PERU, CHILE, Argentina, Bolivia, Honduras, Ecuador, San Salvador – în diferite forme – se transformă în bastioane ale unei drepte care caută ordine, securitate și economie funcțională.
Ce prevăd în 2026:
1) Consolidarea regimurilor de dreapta.
Aceste regimuri vor încerca să aducă stabilitate, investiții, combaterea cartelurilor și securitate.
2) Câștigarea dreptei la viitoarele alegeri din Columbia.
Dacă această schimbare se confirmă, va fi o lovitură majoră pentru rețelele stângii latino-americane.
3) Situație dificilă sau haotică în Venezuela.
Venezuela rămâne un caz toxic. Indiferent de numele liderilor, problema este aceeași: colaps economic, migrație masivă, rețele criminale și influențe externe.
CONCLUZIE — 2026: un an cu multe surprize, dar cu o certitudine morală
Se poate spune fără exagerare: 2026 va fi un an cu multe surprize.
Israel va continua lupta pentru existență.
Ucraina va intra într-o fază de armistițiu, pace înghețată și schimbări interne.
Europa va simți decuplarea de SUA și va fi obligată să se uite în oglindă.
China va continua ascensiunea strategică.
America Latină va deveni din nou un câmp de reașezare ideologică majoră.
Dar, dincolo de toate aceste tablouri, rămâne întrebarea cea mare:
Ce se întâmplă cu sufletul lumii?
Pentru că adevărata bătălie nu este doar geopolitică. Este și spirituală. Este lupta între adevăr și minciună, între curaj și frică, între credință și nihilism, între libertate și sclavie, între identitate și dizolvare.
Și aici, Scriptura vorbește de parcă ar fi scrisă pentru anul 2026:
„Căci nu ne luptăm împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva stăpâniilor, împotriva puterilor, împotriva domnilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății.” (Efeseni 6:12)
De aceea eu închei acest editorial cu o convingere:
BINELE va învinge Întotdeauna.
Pentru că Binele este fidel omului, iar omul, când se trezește, devine de neoprit.
Pentru că adevărul poate fi persecutat, dar nu poate fi învins.
Pentru că civilizația iudeo-creștină poate fi atacată, dar nu poate fi distrusă, câtă vreme există oameni care nu se rușinează de Dumnezeu, de familie, de patrie, de muncă, de onoare și de libertate.
Și fiindcă, în cele din urmă, Lumina nu negociază cu întunericul: îl alungă.
„Și lumina Luminează în întuneric, și întunericul nu a cuprins-o.” (Ioan 1:5)
Gral.de Bg ( ret) Dr.HC Bartolomeu Constantin SĂVOIU
DIRECTORUL JURNALULUI
