Autor: Simona Nicole David
O echipă de oameni de știință de la Universitatea din New Mexico (UNM), condusă de dr. Brent Wagner, a descoperit un mecanism prin care nanoparticulele metalului toxic gadoliniu, folosit în mod obișnuit în agenții de contrast pentru imagistica prin rezonanță magnetică (RMN), se pot forma în interiorul corpului uman și pot pătrunde în țesuturi vitale, precum rinichii.
Rezultatele, publicate în revista Magnetic Resonance Imaging, ridică întrebări serioase privind siguranța pe termen lung a acestor substanțe administrate zilnic în spitale din întreaga lume.
Ce este gadoliniul și de ce este folosit în RMN?
Gadoliniul este un metal din categoria pământurilor rare, cu proprietăți magnetice puternice. Datorită acestora, este utilizat pentru a îmbunătăți claritatea imaginilor obținute prin RMN.
În mod normal, metalul este administrat sub formă de chelat – adică legat de alte molecule care îi reduc toxicitatea și permit eliminarea sa prin rinichi. Cu toate acestea, studii recente au arătat că urme de gadoliniu pot rămâne în organism, inclusiv în creier, oase și rinichi, chiar și la pacienți cu funcție renală normală.
Noua descoperire: formarea nanoparticulelor toxice în organism
Echipa UNM a identificat un proces prin care o mică parte din gadoliniu se poate separa de substanțele transportoare și precipita sub formă de nanoparticule.
Cercetătorii au descoperit că acidul oxalic – o substanță naturală prezentă în multe alimente (precum spanac, rubarbă, nuci sau ciocolată) – poate declanșa acest proces. În experimentele de laborator, atunci când acidul oxalic a fost adăugat în soluții cu agenți de contrast pe bază de gadoliniu, s-au format particule microscopice capabile să pătrundă și să se încorporeze în celulele țesuturilor umane.
Microscopia electronică a confirmat existența acestor nanoparticule bogate în gadoliniu în probe de țesut renal provenite de la pacienți expuși la agenți de contrast – inclusiv la cei cu rinichi sănătoși.
De ce este această descoperire importantă pentru sănătatea publică
Agenții de contrast cu gadoliniu au fost considerați timp de decenii siguri pentru majoritatea pacienților. Totuși, în unele cazuri rare, s-au raportat efecte grave, precum fibroza sistemică nefrogenică (NSF) – o boală rară și debilitantă, care afectează pielea, articulațiile și organele interne.
Noua cercetare oferă o posibilă explicație pentru aceste reacții severe, observate chiar și la persoane care au primit o singură doză de contrast.
„Aproape jumătate dintre pacienții analizați fuseseră expuși o singură dată, ceea ce indică faptul că există un mecanism care amplifică efectele nocive. Nanoparticulele formate pot fi acel mecanism – pentru că, odată ce o celulă intră în contact cu o astfel de particulă metalică, ea declanșează reacții inflamatorii și fibrotice”, a explicat dr. Brent Wagner, citat de ScienceDaily.
Aceste particule pot rămâne în celule pe termen lung, provocând stres oxidativ, inflamații și leziuni tisulare care, în timp, pot afecta funcționarea organelor.
Legătura surprinzătoare cu alimentația
Un alt aspect revelat de studiu este influența potențială a alimentației. Deoarece acidul oxalic este prezent în multe alimente, iar organismul îl poate produce și natural, dieta ar putea influența riscul de formare a nanoparticulelor.
Așadar, o alimentație bogată în oxalați sau un metabolism care generează cantități mari de acid oxalic ar putea crește probabilitatea ca gadoliniul să se separe din chelat și să formeze compuși insolubili.
Ce urmează? Precauții și direcții viitoare
Deocamdată, majoritatea experimentelor au fost realizate în laborator, nu direct pe oameni, iar cercetătorii avertizează că este nevoie de studii clinice extinse pentru a confirma aceste efecte în condiții reale.
Totuși, echipa UNM solicită medicilor și radiologilor să fie mai prudenți în utilizarea contrastului la RMN și să cântărească beneficiile în raport cu riscurile, mai ales în cazurile în care investigația se poate face și fără substanță de contrast.
„Contrastul se administrează adesea fără o necesitate absolută — uneori nu este esențial, alteori nici măcar nu este nevoie de un RMN complet”, a precizat dr. Wagner.
Ce mai recomandă specialiștii:
- utilizarea agenților macrocilici (mai stabili) în locul celor lineari, care eliberează mai ușor gadoliniul;
- evitarea contrastului la persoanele cu funcție renală scăzută;
- informarea pacienților cu privire la riscurile potențiale ale acumulării de gadoliniu;
- crearea de registre clinice și programe de monitorizare a nivelului de gadoliniu în sânge și urină.
Descoperirea oamenilor de știință de la Universitatea din New Mexico aduce o perspectivă nouă și destul de alarmantă asupra unui procedeu considerat până acum sigur.
Deși RMN-ul rămâne una dintre cele mai utile și neinvazive metode de diagnostic, studiul sugerează că utilizarea necontrolată a agenților de contrast ar putea avea consecințe neașteptate, în special la persoanele sensibile sau cu anumite predispoziții metabolice.
Până la confirmarea definitivă a acestor mecanisme, precauția și informarea rămân cele mai bune forme de protecție.
Surse:
University of New Mexico Health Sciences Center – UNM Scientists Discover How Nanoparticles of Toxic Metal Used in MRI Scans Infiltrate Human Tissue (aprilie 2025)
Magnetic Resonance Imaging Journal
MedicalXpress.com
ScienceDaily.com
Frontiers in Toxicology
TechExplorist.com
