I. Calvarul care a zguduit lumea
După aproape doi ani de suferință, teroare și rugăciune, o parte dintre ostaticii răpiți de organizația teroristă Hamas s-au întors acasă. Dar ce întoarcere poate fi aceea când trupul revine, iar sufletul rămâne prizonier în iadul amintirilor?
Lumea civilizată și-a amintit cu durere cel mai odios masacru al secolului XXI: pogromul din 7 octombrie 2023, când peste 1.200 de oameni nevinovați – copii, tineri, femei, bătrâni – au fost torturați, măcelăriți și arși de vii.
A fost o zi a întunericului. O zi în care Dumnezeul Vieții a fost sfidat de demoni înarmați.
Atacul nu a fost un gest de disperare, ci o conspirație monstruoasă planificată cu sânge rece.
Dar ceea ce lumea a văzut depășește orice înțelegere omenească. Au fost uciși bebeluși, decapitați adolescenți, umiliți bătrâni. Au fost luați peste 250 de ostatici, iar Gaza, transformată în închisoare subterană, a devenit simbolul cruzimii absolute.
Și totuși – în ciuda lacrimilor, în ciuda durerii – Israelul a rămas în picioare.
Poporul ALES nu moare, pentru că lumina lui Dumnezeu nu poate fi stinsă de umbrele urii!!!
II. Doi ani de foc: războiul pentru existență
Au urmat doi ani de război teribil, în care una dintre cele mai morale și eficiente armate ale lumii, TSAHAL, a luptat casă cu casă, tunel cu tunel, pentru a elibera teritoriile infestate de terorism.
S-a descoperit o rețea infernală de peste 800 de kilometri de galerii subterane, construite de Hamas încă din 2007, anul în care a confiscat puterea în Fâșia Gaza.
În paralel, Autoritatea Palestiniană, condusă de coruptul Mahmoud Abbas, a continuat să tolereze și să finanțeze actele de terorism în Cisiordania.
Israelul s-a trezit prins între trei fronturi ale urii:
1. Hamas, în sudul Gazei;
2. Hezbollah, în nordul Libanului;
3. Houthi, în Yemenul de Nord – toți instrumente ale Iranului teocratic.
Și totuși, în fața acestei coaliții a morții, TSAHAL a învins.
Comandanții Hamas au fost eliminați, liderul Hezbollah Hassan Nasrallah – neutralizat, regimul sirian – prăbușit după 45 de ani de teroare.
Loviturile succesive ale Israelului și ale Statelor Unite au distrus infrastructura militară iraniană subterană.
Pământul a tremurat, dar credința poporului evreu nu s-a clintit.
III. Victoria din câmpul de luptă – trădarea din mass-media
Dar dacă războiul a fost câștigat pe teren, el a fost pierdut pe frontul mass-mediei.
O presă occidentală, otrăvită de ideologie și ipocrizie, a început să condamne Israelul pentru că se apără.
Mainstream-ul mediatic a devenit aliatul propagandistic al terorismului.
În stradă, mișcările islamiste, stângiste, LGBT-iste și eco-anarhiste au strigat în unison împotriva Statului Evreu.
În universitățile Americii, antisemitismul s-a ascuns sub masca „libertății de expresie”.
Iar în Europa, Franța – sub conducerea jalnicului și nepopularului Emmanuel Macron – a ales să promoveze o ficțiune politică, numită „Statul Palestinian”.
Ce uită toți acești moraliști de ocazie?
Că un stat palestinian există deja – rezultatul Acordurilor de la Oslo.
Are președinte, prim-ministru, parlament, administrație, poliție – toate atributele unui stat.
Și ce a făcut acest stat în trei decenii?
A deturnat miliarde de euro și dolari pentru a finanța teroarea, nu educația; pentru a săpa tuneluri, nu școli; pentru a ridica rachete, nu spitale.
A recunoaște astăzi un nou „stat palestinian” înseamnă a oferi un premiu pentru crimă.
Înseamnă a spune lumii că terorismul funcționează.
Este o rușine morală a Occidentului.
IV. Eroii Israelului și victoria demnității
Au căzut 915 soldați ai TSAHAL, tineri care au luptat pentru viață, pentru credință, pentru pace.
Fiecare dintre ei este un martir al civilizației, un apărător al lumii libere.
Eliberarea ostaticilor este o victorie a poporului israelian, a Premierului Benjamin NETANYAHU , și a Președintelui Donald J. TRUMP care, prin Acordul de la Cairo, a redeschis calea speranței.
Întâlnirea istorică de la Cairo, după vizita în ISRAEL unde va pronunța un Discurs la Knesset, între TRUMP liderii Egiptului, Qatarului și Turciei, ar trebui să pună temeliile unei păci posibile.
Dar pacea nu e sigură.
În teritoriile eliberate de TSAHAL, teroriștii Hamas încep să reapară.
Estimațiile vorbesc de 30-40.000 de combatanți Hamas și alți 30-40.000 ai Jihadului Islamic.
Iar în Gaza, în seara de vineri, la anunțul Acordului de Pace , copiii strigau : “Trăiască Hamas!”
Aceasta este tragedia unei generații pervertite de ură.
V. Datoria Sacră a Occidentului
Războiul nu s-a sfârșit. Poate nici nu se va sfârși curând.
Dar în fața acestei lupte cosmice între Lumină și Întuneric, între Civilizație și Barbarie, lumea liberă trebuie să înțeleagă un adevăr simplu:
Israelul nu luptă doar pentru el. Israelul luptă pentru noi toți.
Pentru libertatea credinței, pentru demnitatea omului, pentru supraviețuirea civilizației iudeo-creștine.
Să nu ne amăgim: dacă Israelul cade, nu vor mai exista nici Roma, nici Paris, nici București.
Cei care tac astăzi în fața terorismului tac în fața morții.
„Binele nu este absența răului, ci lupta împotriva lui.”
(Sf. Augustin)
Este o datorie sacră a lumii occidentale, a Europei creștine, a Americii libere, să susțină ISRAELUL , să condamne terorismul și să apere adevărul.
Numai așa putem spune că nu am tăcut atunci când umanitatea a fost pusă la încercare.
Israelul a plătit un preț uriaș, dar nu s-a clătinat.
Lacrimile sale sunt lacrimile întregii omeniri.
Iar sângele vărsat de poporul evreu strigă astăzi către Cer:
„Să nu mai fie niciodată 7 octombrie!”
La Închiderea Ediției , privim cu Emoție și Bucurie , Reîntoarcerea Ostaticilor, adevărați Martiri care au suferit chinurile detenției Criminale a Teroriștilor Hamas!
Am văzut și primirea călduroasă făcută Președintelui Donald J TRUMP și Premierului Benjamin NETANYAHU care au reușit această Eliberare!
Gral.de bg( ret) Bartolomeu Constantin SĂVOIU
Directorul Jurnalului
