Încep prin a spune lucrurile pe numele lor adevărat. Suntem prizonierii unei confuzii cultivate: numim „Republica Moldova” un stat care poartă – arbitrar politic și istoric – numele uneia dintre cele trei provincii istorice ale Statului Național Român, MOLDOVA , cu capitala la IAȘI , în timp ce pe teritoriul cuprins între Prut și Nistru vorbim, corect istoric, de Basarabia.
Sovieticii au botezat această fâșie Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (MSSR) după raptul din 1940, consolidând confuzia onomastică până azi.
Nu e un capriciu semantic: onomastica e geopolitică. Vă amintiți de disputa de 30 de ani în care Grecia a blocat recunoașterea internațională a „Macedoniei” până la Acordul de la Prespa (2018) și adoptarea numelui Republica Macedonia de Nord?
Exact ca să evite suprapunerea peste numele propriei regiuni istorice. Precedentul există și e validat de ONU, NATO și UE.
Dacă România ar fi avut, în 1991, gardienii de identitate pe care Grecia i-a avut, am fi putut cere oficial ca noul stat dintre Prut și Nistru să se numească Republica Basarabia (ori „Moldova de Est”), oprind confuzia care continuă să ne saboteze în plan diplomatic și cultural.
⸻
28 septembrie la Chișinău: urne, „narative” și o victorie desenată
Duminică, 28 septembrie 2025, Basarabia a votat. Rezultatul oficial anunțat: PAS – partidul prezidențial pro-UE al Maiei Sandu – depășește 50% și își asigură majoritatea în Parlament; Blocul Patriotic (pro-rusesc) în jur de 24%; intră și alte formațiuni mai mici. Presa internațională a vorbit prompt despre „o victorie pro-europeană”, o „dovadă de reziliență” în fața „interferenței rusești”, și despre „o diasporă record” care a înclinat decisiv balanța( sic!!!!)
Cifrele-cheie circulate în marile publicații: PAS ~50–50,2%; pro-ruși ~24%; peste 280.000 voturi în diaspora, din care aproximativ 78% pentru PAS, ceea ce a consolidat majoritatea. Au fost semnalate alerte false cu bombe, cyber-atacuri, dispute pe numărul de secții pentru Transnistria și diaspora. 
Acesta este tablonul oficial. Dar editorialul de față arată și ce nu intră în poza frumos retușată.
⸻
Trei grei ai „triunghiului european” – în campanie de facto la Chișinău
Cu o lună înainte de vot, Emmanuel Macron, Friedrich Merz (cancelarul Germaniei în 2025) și Donald Tusk au venit la Chișinău „să sprijine drumul european” – cu declarații, poze, mesaje de curaj. În cheie diplomatică, e „solidaritate”. În cheie electorală, pentru o țară mică, cu un câmp mediatic deja dezechilibrat, este campanie politică importată – un semnal-fluierat către actorii locali: „aceștia sunt oamenii noștri”.
Întrebarea e simplă: dacă la București, Varșovia sau Berlin ar fi aterizat, în preziua alegerilor, Lavrov, un ministru de la Minsk și un emisar de la Beijing ca să pozeze cu opoziția, ce ar fi spus aceleași voci? Dublul standard e marca unei Europe oficiale tot mai ideologizate.
⸻
Diaspora – câmpul tactic unde s-a „câștigat” bătălia
Distribuția secțiilor de votare din diasporă e determinantă. Guvernul de la Chișinău a deschis ~301 secții în străinătate – record, cu concentrare masivă în UE (Italia ~75, Germania 36, Franța 26, UK 24, România 23, SUA 22). Acolo, electoratul dominant e pro-european și a votat masiv PAS.
În Rusia, unde trăiesc sute de mii de moldoveni – bazin mai favorabil opoziției – au fost deschise DOAR două secții (Moscova și Sankt-Petersburg). Rezultatul? Puțin peste 4.000 de voturi exprimate în toată Federația Rusă, adică o picătură în raport cu potențialul. Până și Kremlinul a acuzat public dezfranșarea moldovenilor de acolo. Proporția e scandaloasă: în Germania (36 secții) s-au exprimat peste 38.000 de voturi, majoritar pro-PAS. Adică geografia a decis „voința poporului”.
Acesta este miezul: nu îți trebuie saci de buletine false ca să „îndoi” un scrutin. Îți ajunge ingineria logistică și arbitrajul discreționar al diasporei.
⸻
Transnistria/„Tiraspolul” – o reducere la tăcere prin procedură
Pe flancul estic, Transnistria. În 2021 au existat 41 de secții pentru locuitorii de peste Nistru; în 2025, discuțiile oficiale au coborât cifra la 10, toate pe malul drept. Chiar și surse mainstream recunosc că scăderea a dus la prăbușirea participării în regiune. Evident, vectorul votului de acolo este preponderent anti-PAS.
Guvernul a publicat adresele secțiilor „pentru rezidenții din regiunea transnistreană”, dar designul a rămas defavorabil mobilității reale a acelor alegători – filtre, drumuri, controale. Când procedura devine barieră, rezultatul este previzibil. 
⸻
„Curățenia” mediatică, arestările și starea de excepție camuflată
Înaintea scrutinului, Chișinăul a desfășurat un arsenal administrativ pe frontul informării: suspendări de televiziuni considerate proxime Kremlinului, blocări de platforme, campanii anti-„dezinformare” – toate sub pretextul „securizării spațiului informațional”. RSF, organizație de presă respectată, nota încă din 2024–2025 că sistemul de suspendare a posturilor TV s-a făcut fără transparență suficientă.
În același timp, autoritățile au descins în sute de locații și au reținut zeci de persoane înaintea alegerilor, sub acuzația de „rețele pregătite să provoace revolte” – exact tiparul narativ prin care puterea se legitimează ca „apărătoare” și delegitimează protestul. Faptul a fost consemnat inclusiv de presa internațională.
Cineva va spune: „A fost nevoie! Rusia…”. Dar între protejarea procesului și uniformizarea spațiului public e o linie fină. Iar când această linie e trecută, alegerile sunt „libere”, dar nu și „corecte” – fiindcă jocul a fost stabilit dinainte, arbitrii au un tricou, iar suporterii uneia dintre echipe n-au voie în stadion.
⸻
Ce au scris marile redacții (și ce n-au scris)
• Reuters: PAS obține ~50,2%; Kremlinul acuză doar două secții în Rusia pentru „sute de mii” de moldoveni; opoziția contestă; Zelenski salută „eșecul Moscovei”. Punctajul e limpede: narativ pro-integrare, evidențierea cadrului geopolitic, minimal pe designul votului în diaspora.
• The Guardian / Washington Post: accent pe „victoria pro-UE”, „reziliența” față de interferența rusă; diaspora masiv pro-PAS; obstacole economice și legale pe drumul către UE. Din nou, lupa stă pe Moscova, nu pe arhitectura internă a scrutinului.
• Le Monde: majoritate absolută pentru PAS; diaspora ~280.000 voturi (≈78% PAS); scădere controversată a secțiilor pentru Transnistria, „cădere” a participării acolo; detenții, alerte și disfuncții în ziua votului. Aici, tabloul e ceva mai complet – inclusiv costul procedural al victoriei.
Concluzie intermediară: mainstreamul occidental consacră, ca de obicei și în mod rușinos și scandalos, narațiunea „pro-UE vs. Rusia”, dar ocolesc întrebarea tehnică și morală: poți obține un vot „legitim” dacă reglezi din culise logistica în așa fel încât să maximizezi un electorat (UE) și să minimizezi altul (Rusia/Transnistria)? În limbajul OSCE/ODIHR, asta intră în capitolul „condiții de concurență” – iar până la ora redactării, misiunea ODIHR a publicat interim și a anunțat o declarație preliminară post-scrutin. Vom vedea nuanțele după conferința lor. 
⸻
“Fraudă soft”: sau cum se manipulează fără să se umble la saci !!!
Frauda hard o știe toată lumea: urne umblate, numărători falsificate. Frauda soft e mai „europeană”:
• Se deschid 301 secții, dar distribuția lor geografică influențează irezistibil rezultatul (UE mult, Rusia puțin).
• Se reduce numărul pentru o zonă ostilă (Transnistria) și se mută doar pe malul drept, crescând costul de vot.
• Se curăță spațiul media „de propagandă” în ajun, rămânând în picioare exact narațiunea dezirabilă.
• Se marchează vizite ale liderilor occidentali care, de facto, legitimează o parte.
Nu trebuie să „legi” aceste puncte cu teoriile conspirației. Ajunge să le așezi cronologic: întâi vizitele politice de vârf, apoi reglajul infrastructurii de vot (diaspora/Transnistria), la final operațiuni de securitate în masă, blocări media, raiduri. Verdictul e de inginerie politică – o „fraudă procedurală” care înghite moralitatea votului.
⸻
Repere biblice: ce spune Cartea despre măsura strâmbă și dreptatea publică
• „Cântarul mincinos este urâciune înaintea Domnului, dar o greutate dreaptă Îi este plăcută.” (Proverbe 11:1) – când măsori votul cu două cântare (diaspora „noastră” vs diaspora „lor”), corupi însăși idee de legitimitate.
• „Vai de cei ce zic răul bine și binele rău.” (Isaia 5:20) – când cenzura devine „protecție”, iar excluderea devine „reziliență democratică”.
• „Ci dreptatea să curgă ca o apă, și neprihănirea ca un pârâu care nu seacă.” (Amos 5:24) – dreptatea publică nu e slogan UE, ci exigență morală veche de milenii.
⸻
“Globalismul” ca tehnică de guvernare: de la Bruxelles la Chișinău
Cazul Basarabiei e pilot geopolitic: în paralel cu războiul din Ucraina, Bruxelles-ul își securizează cordonul sanitar estic, împingând înainte narațiunea „interferenței ruse”. În termeni de realpolitik, e comprensibil; în termeni de libertate, e rau: creează precedentul că pentru „binele” integrării în UE oricare mijloc procedural e acceptabil. Le Monde notează fără ocolișuri: partide descalificate, detenții, scăderea secțiilor în regiunea ostilă, diasporă masiv pro-PAS. Asta nu mai e „întâmplare”.
OSCE/ODIHR va da, probabil, o formulare diplomatică: „alegeri competitive, cu probleme…”, cum a mai făcut. Iar „problemele” – designul secțiilor, presiunile administrative, arbitrajul mediatic – vor rămâne sub linia de plutire. 
⸻
Verdictul: „Alegeri” – da; „corecte” – nu !!!!
Să fim exacți: nu acuzăm aici saci de voturi falsificate. Acuzăm ceva mai perfid și, în 2025, mai eficient: optimizarea politică a procesului, astfel încât rezultatul „corect” să fie inevitabil.
• Diaspora a fost arbitrată pentru a maximiza bazinul PAS (UE) și a minimiza bazinul opoziției (Rusia). Două secții la o diaspora estimată de sute de mii în Rusia e o caricatură de reprezentare.
• Transnistria a fost dezangajată prin tăierea secțiilor și mutarea lor pe malul drept.
• Spațiul media a fost curățat selectiv în numele „securității”, înaintea votului.
• Leadership european a făcut campanie simbolică pe față.
Aceasta e frauda soft: legală pe hârtie, ilegitimă în spirit.
⸻
Ce urmează: frontul politic și inevitabila contra-mișcare suveranistă !!!
Cu o majoritate obținută pe măsura strâmbă, PAS va accelera alinierea legislativă la UE. Va continua centralizarea instituțională, „curățenia” mediatică și penalizarea actorilor eurosceptici.
Păstrați acest editorial și verificați și veți VEDEA peste 6–12 luni:
• Noi reglementări ale finanțării partidelor și ONG-urilor „suspecte”;
• Extinderea „infracțiunilor de dezinformare”;
• Inginerie electorală la următorul ciclu (comasări, cvorumuri, hărți de secții „eficiente”).
Dar istoria are simțul ei al compensației. Valul suveranist european – de la Roma la Haga, de la Paris la Budapesta – crește. Electoratul real se satură de moralismul progresist care predică „drepturi” și livrează restricții, taxe verzi, cenzură soft, colonialism birocratic. Basarabia nu poate fi excepția pe termen lung. Pe termen scurt, da – „ingineria” a reușit. Pe termen mediu, contrareacția va veni.
Text biblic de încheiere: „Nu răpi dreptul săracului în judecată” (Proverbe 22:22). A schimba „harta” secțiilor ca să decuplezi votul unei părți din popor înseamnă răpirea dreptului. „Fericiți cei flămânzi și însetați de dreptate, căci ei se vor sătura.” (Matei 5:6). Dreptatea publică vine încet, dar vine.
⸻
Concluzie: Lupta continuă
„Alegerile” din 28 septembrie nu au fost un triumf al democrației, ci o demonstrație de putere a unui bloc globalist care își aliniază instrumentele: diplomație, securitate, media, logistică electorală. A ieșit „rezultatul corect”. Dar nu cel drept.
Mișcarea suveranistă, populară, națională – în Basarabia și în toată Europa – are datoria să noteze tehnicile, să atace în contencios unde e posibil, să documenteze (cu cifre, hărți, martori) și să mobilizeze din timp acolo unde „cântarul” e strâmb. Când adevărul procedural e spus limpede, iar poporul vede „șuruburile” mașinăriei, mașinăria se oprește.
Basarabia nu e o marionetă de pus în vitrina geopolitică. Este pământ românesc, cu o voce care nu poate fi redusă la coregrafia de la Bruxelles sau Moscova. Lupta continuă – și, în ciuda acestei runde, nu e pierdută.
Gral.de Bg.(ret) Bartolomeu Constantin SĂVOIU
Directorul Jurnalului
