Sursa:cronicapolitica.ro
La împlinirea a 80 de ani de viață și 49 de când a fost inițiat în tainele Masoneriei Universale, General de Brigadă (r) Dr. HC. Bartolomeu Constantin Săvoiu, Suveran Mare Comandor Mare Maestru (33°, 98°), a avut amabilitatea și plăcerea de a acorda, în exclusivitate, un interviu cititorilor publicației „Cronica Politică”.
- Pe fondul evenimentelor tot mai dinamice din viața noastră, din spectrul economico-social și politic, tot mai multă lume se întreabă: care este implicarea masonilor în acestea? Iar tăcerea „fraților” nu face decât să accentueze misterul. Haideți să explicăm cititorilor publicației „Cronica Politică”, cu sinceritate, ce este de fapt Masoneria și cu ce se ocupă ea?
- O întrebare simplă şi dificilă în acelaşi timp. Este în primul rând o societate filosofică, cu un trecut milenar, căci mason înseamnă „zidar” în limba franceză (maçon). După ce Dumnezeu Atotputernic, Lumina Luminilor a creat miliarde de Planete, pe micul nostru Pământ, mic faţă de imensitatea Galaxiilor, dar mare pentru noi, homo sapiens din peşteri devine culegător, vânător, cultivator şi, în acel moment, iese din peşteră şi devine zidar: o colibă, o casă, o cetate. După mii de ani în care au făcut minuni, de la cetăţi, poduri, piramide, ajungând în Evul Mediu, unde vor construi catedralele, avem o trecere treptată la ceea ce numim zidari sau masoni speculativi. De secole, începând din veacul al XVI-lea (1599 – prima lojă cunoscută – Saint Mary Chapel, Edinburgh), până în zilele noastre, Masoneria, societate filosofică, va reuni oameni de bună credinţă (bărbaţi şi femei) pentru a fi mai buni, sub îndrumarea lui Dumnezeu, pentru ei înşişi, familie şi societate.
- Este Masoneria, în ansamblul ei, o societate discretă sau secretă?
- Masoneria nu este o societate secretă; cele secrete sunt ascunse, fie într-un scop de subminare a unui stat, fie de a se elibera de o tiranie. Masoneria a fost de la primele momente de când a devenit o societate filosofică speculativă, înregistrată, controlată şi urmărită acolo unde a funcţionat: imperiu, regat sau republică.
- Se vorbește tot mai mult despre interacțiunea dintre „frații masoni” și oamenii politici, despre contradicția dintre jurămintele de loialitate depuse de „frați”, față de Masoneria Universală, și cele ale politicienilor cu funcții de conducere, care jură credință Statului Român. Cui sunt loiali, în fapt, politicienii masoni? Dar polițiștii, procurorii, judecătorii sau alți angajați ai „sistemului de forță”, cum este numit de către mass-media?
- Nu există niciun fel de contradicţie. Oamenii ignoranţi (nu vreau să spun proşti) sau duşmani folosesc această aberaţie. Jurămintele depuse de fraţii sau surorile francmasoni în organizaţiile masonice, care respectă tradiţia multimilenară a credinţei în Dumnezeu şi care se fac pe Biblie sau pe orice altă „Carte Sfântă”, cer celui care depune jurământul de fidelitate în ordinea următoare: ţării sale (România, S.U.A., Franţa, etc), Constituţiei şi legilor ţării sale şi regulamentului Obedienţei masonice din care face parte. Deci, prima loialitate este faţă de ţară şi primează în faţa celorlalte. Mai mult, în gradele superioare, se jură cu mâna pe Biblie şi pe drapelul României de a-şi da şi viaţa pentru statul nostru.
- Fiind o instituție inițiatică în sine, Masoneria, cât din activitatea acesteia este dedicată cunoașterii, evoluției spirituale a Omului?
- Masoneria fiind o instituţie iniţiatică şi filosofică, activitatea sa unică trebuie să fie dirijată cunoaşterii şi evoluţiei spirituale a omului. Bineînţeles, în cadrul temelor de discuţie în reuniunile de lojă, se pot aborda şi teme de interes general ale societăţii, fără spirit polemic, cu excepţia temelor politice şi religioase, care pot învrăjbi fraţii şi surorile şi care sunt interzise.
- Dar actelor caritabile?
- Masoneria are fără îndoială în cadrul idealului său uman şi spiritual şi într-ajutorarea celor slabi, oropsiţi sau exploataţi. Totul depinde însă şi de mijloacele materiale: când ai o cotizaţie cum are o lojă americană de 1000 de dolari pe an şi cu un buget de 40-50 milioane de dolari, fără îndoială că poţi face şi opere caritabile, spitale masonice, case de odihnă pentru cei în vârstă, copii, etc. Când ai o cotizaţie de câteva sute de lei pe an şi câteva sute de masoni în sensul adevărat al cuvântului, ce se poate face? Nu vorbesc bineînţeles de aşa-numite „organizaţii masonice” devenite adevărate fabrici de bani, care „permit” Marilor lor Maeştrii salarii lunare, maşini de serviciu, cărţi de credit…
- Există în România mai multe Mari Loje Naționale. Reamintim aici Marea Lojă Națională a României, Marea Lojă Națională din România, Marea Lojă Națională Română și nu numai. Care este de fapt, oficial, adevărata reprezentantă a masonilor români? De ce nu există o unitate mai strânsă, o coeziune? Fie și respectând pluralismul liberului arbitru…
- În 1993, când Marea Lojă Naţională Română s-a întors din exil, imediat a fost provocată constituirea unei Obedienţe „adverse” – Marea Lojă Naţională din România. Ulterior s-a creat Marea Lojă Naţională a României, iar actualmente, în mod aproape rizibil, se socoteşte că ar exista între 80-90 de organizaţii masonice numite „Mari Loji”. Nu se poate discuta de o reprezentanţă a masonilor români, nici coeziune sau unitate, căci cu organizaţii aşa-zise „masonice”, care sunt foarte departe de pietrele de hotar (landmark-uri), de idealul spiritual şi moral, MLNR 1880 pe care am onoarea să o conduc nu doreşte să aibă nicio legătură.
- După cum se cunoaște, mai mult sau mai puțin, toate Supremele Consilii regulare stabilite în lume lucrează „ÎNTRU GLORIA MARELUI ARHITECT AL UNIVERSULUI”. Mulți confrați se întreabă, firesc, dacă toate lojele masonice se ghidează după aceleași principii doctrinare sau există diferențe? Și dacă da, de ce?
- În principiu, toate Supremele Consilii ale lumii trebuie să lucreze pentru gloria Marelui Arhitect al Universului – Dumnezeu Atotputernic. Aici vreau să denunţ clar şi răspicat o imensă impostură, ca să nu spun minciună sfruntată, vehiculată din 1878, de Marea Lojă Unită a Angliei, fondată în 1813 prin unirea a două branşe care se certau între ele – cei „Moderni” şi cei „Vechi” – că această Obedienţă „UGLE” ar fi „Loja-Mamă” a Lumii. Primul document atestând o lojă speculativă a fost, cum am arătat deja, un proces-verbal de reuniune din 31 iulie 1599 la Edinburgh, în Scoţia. Am avut plăcerea să îl văd la expoziţia „La Francmaçonnerie” de la Paris, din 2015.
- Deci 1599 poate fi considerat, din punct de vedere al atestării istorice, anul în care a luat naștere prima lojă din Masoneria Universală speculativă. Cum au evoluat lucrurile în continuare?
- Până în 1717 s-au mai creat în Scoţia aproape 28 de loji speculative: Glasgow, Inverness, Perth, etc. În 1717 se crează, în Anglia, o „Mare Lojă a Londrei”, deci o lojă orăşenească. Se vor crea loji aproape simultan, începând cu 1725, la Paris, Roma, Amsterdam, Sankt-Petersburg. Englezii se vor certa între ei, între cei „Moderni” şi cei „Vechi”, şi în 1751 vor crea „Loja celor Vechi”.
- Să revenim la cele petrecute în a doua jumătate a secolului 19…
- Pentru a reveni la ce se întâmplă în 1877, anul în care Marele Orient al Franţei, la un Convent, scoate obligaţia credinţei în Marele Arhitect al Universului (de remarcat că până atunci Marele Orient al Franţei era un simbol pe plan internaţional), Marea Lojă a Angliei îşi va aroga dreptul, din 1878, de a se intitula „Lojă Mamă a Universului”. Masoneria mondială se va împărţi în două, lojile în care credinţa în Marele Arhitect al Universului este obligatorie (Marea Lojă Naţională Română 1880 va intra în această categorie) şi lojile ateiste, adesea de stânga, conduse de Marele Orient al Franţei. În această categorie va intra şi Dreptul Uman, lojă mixtă fondată puţin mai târziu.
- Loji ateiste?
- Deci, lucrurile trebuie să fie clare: o Obedienţă, care face obligaţie membrilor să jure pe o „Carte Sfântă” este regulară. Nu există niciun motiv istoric sau filosofic prin care Marea Lojă Unită a Angliei să poată să impună că poate da aşa-zisă patentă de regularitate. Mai mult, acceptarea şi promovarea pe care o face acum membrilor săi LGBT o face vinovată de sperjur şi o lipseşte de orice recunoaştere masonică. Într-adevăr, cum „Vechiul Testament” şi alte pasaje din Biblie spun, relaţiile sexuale între doi bărbaţi sunt un mare păcat şi a jura pe Biblie în aceste condiţii şi a nu respecta jurământul devine sperjur. De altfel, după al Doilea Război Mondial, din mişcarea mondială masonică mai puţin de 40% din obedienţe recunosc leadership-ul UGLE. Există organizaţii masonice în America de Sud, Asia, Africa şi Europa care nu recunosc niciun fel de întâietate a UGLE.
- Poate oricine deveni mason, bătând la „Poarta Templului”, sau există anumite criterii riguroase de selecție?
- Oricine poate bate la poarta Templului, iar criteriile sunt în primul rând morale şi intelectuale. Conform Constituţiei pastorului Anderson (1721-1723) un Mason trebuie să fie „om liber şi de bune moravuri şi nu trebuie să fie un ateu stupid sau un libertin fără religie”. MLNR 1880 cere deci candidaţilor un extras de cazier judiciar pentru a verifica moralitatea şi Marele Maestru în persoană verifică, discută practic cu fiecare candidat/ă. Este un vot al Lojii în care va fi primit pentru a fi acceptat sau nu. Este cerut de asemenea candidatului ca mica cotizaţie pe care o plăteşte să nu-i producă probleme în familie şi de aceea nu acceptăm candidaţii care nu au mijloace de existenţă.
- Ce ne puteți spune despre Loja pe care o conduceți? Despre artă, cultură, proiecte de viitor…
- Marea Lojă pe care o conduc are fraţi şi surori din diferite domenii ale societăţii, artă, cultură. Prin ei încercăm să aducem acest spirit de fraternitate şi solidaritate în lumea profană. Cât priveşte proiectele de viitor, permiteţi-mi să le păstrăm conţinutul pentru membrii Obedienţei noastre.
- Dar despre Dumneavoastră? Știți, pentru mulți sunteți o mare enigmă, poate și de aici acuzele de tot felul, unele chiar de domeniul fanteziei. Deci, cine este cu adevărat Generalul de Brigadă (r) Constantin Bartolomeu Săvoiu? În primul rând ca om: trecut și prezent. Apoi legătura directă, în timp, cu Masoneria, fiind unul dintre cei mai vechi masoni români, 49 de ani de la inițiere!
- Nu am fost şi nu sunt o enigmă pentru nimeni, ci mai degrabă o carte deschisă, ceea ce acum, la 80 de ani, privind înapoi, după 49 de ani de la iniţierea în 1976 la „Grande Loge de France” (rue Puteaux), mi-a provocat adesea multe neplăceri. Gorjean din „străbunic în fiu” (străbunicul Constantin Săvoiu, pitar de Gorj, el însuşi francmason, luptător la Revoluţia de la 1848 alături de Generalul Magheru, deputat în Adunarea legiutoare din 1859 care l-a votat pe masonul Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Principatelor Unite) din partea paternă, iar din partea maternă ţărani gospodari dintr-o comună de lângă Târgu-Jiu, am făcut studii după liceul „Mihai Viteazul” din Bucureşti la Facultatea de Comerţ Exterior-A.S.E., promoţia 1968, Şcoala de Ofiţeri de Rezervă – Administraţie Focşani.
- Cum ați ajuns în Franța?
- Căsătorit în 1969 cu prima soţie dintr-o familie de funcţionari, diplomată la Ambasada Franţei, am putut emigra în Franţa în 1970 cu sprijinul autorităţilor franceze şi al Preşedintelui Georges Pompidou.
- Imposibil, în astfel de condiții, să nu fi intrat în atenția Securității comuniste.
- Categoric! Dar cu mult înainte… Tatăl meu, Filip Săvoiu, Înalt Funcţionar în Ministerul de Interne în 1948, a fost arestat de Siguranţa devenită comunistă şi interogat de NKVD, acuzat de a fi fost spion american. După eliberarea sa, până în 1962 când a decedat de un cancer generalizat, a fost urmărit de Securitate. Apropo de aberaţiile şi de fantasmele „potăilor” care mă acuză că aş fi lucrat cu Securitatea: domnilor de nimic, Filip Săvoiu şi Bartolomeu Constantin Săvoiu, tatăl meu până în 1962, iar eu până în decembrie 1989, am fost urmăriţi ca „duşmani ai poporului”! CNSAS mi-a eliberat un certificat oficial, semnat de către Vice-Preşedinte, prin care şi eu şi tatăl meu am avut D.U.I. (Dosar de Urmărire Informativă) ca persoane periculoase pentru ordinea comunistă.
- Să ne reîntoarcem la Paris. Multă lume se întreabă cum ați ajuns să fiți decorat de președinții Franței?
- Privind faptul că am fost decorat, nu medaliat cum greșit susțin unii, de Preşedinții Franţei François Mitterrand (în 1990) şi Jacques Chirac (2003), este normal. „Ordinul Naţional de Merit” pentru servicii deosebite, iar „Legiunea de Onoare” pentru servicii excepţionale pentru 41 de ani de activitate în Franţa. Vreau să fac remarca următoare: există două maniere de a acorda aceste înalte decoraţii franceze, prima fondată de Napoleon în 1804, iar cea de-a doua de Generalul de Gaulle în 1958: prima protocolară, iar cea de-a doua exclusiv pentru cetăţenii francezi. Există un numeros „clausus” (180.000 de persoane decorate pentru „Ordinul Naţional de Merit Francez” în total şi 110.000 maximum pentru „Legiunea de Onoare”). Eu am fost decorat ca cetăţean francez, nu ca personalităţile din România sau alte ţări care sunt cu titlu protocolar.
- Ce legătură ați avut cu regretatul Licio Gelli și celebra sa Lojă P2 ?
- Am onoarea să amintesc că printr-un testament masonic, contele Licio Gelli, Venerabilul Maestru al Lojei Propaganda 2, m-a desemnat în 2014 ca unicul lui urmaş masonic. Contele Licio Gelli a devenit ţinta, în 1982, a campaniei declanşate de KGB pentru a neutraliza Franţa, Spania şi Italia. După ce Franţa a ajuns cu un guvern socialist, condus de François Mitterrand, în 1981 urma Italia. Planul „Gladio”, care îl avea printre conducători şi pe Licio Gelli, urmărea ca, în cazul instaurării unui guvern pro-comunist în Italia, acesta să fie înlăturat printr-o lovitură de stat. Acţiunea dezlănţuită de KGB, începută prin împuşcarea lui Ioan Paul al II-lea, a continuat cu arestarea lui Licio Gelli şi campania « Mani pulite » („Mâini curate”). Reîntors în 1988 din Argentina, contele Licio Gelli va fi amnistiat de orice acuzaţie politică de Curtea cu Juraţi de la Roma, în 1995 (vedeţi „Licio Gelli şi Propaganda 2” – autor Aldo Mola).
- De ce provoca teamă Loja P2?
- Trebuie amintit că din Loja Propaganda 2 făceau parte 7 şefi de state: Anwar Sadat – Preşedintele Egiptului, regele Marocului Hassan, Regele Iordaniei Hussein şi mama sa, Preşedintele Peron al Argentinei, Preşedintele Cossiga al Italiei, Vice-Preşedinţii Coastei de Fildeş şi Braziliei, primi-miniştrii ai Italiei (Berlusconi, Craxi) şi 2000 de miniştri, şefi ai serviciilor speciale, oameni de afaceri, politicieni.
- Care este legătura Dumneavoastră cu Biserica Ortodoxă a Constantinopolului,una dintre bisericile autocefale, cunoscută și sub numele de Patriarhia Ecumenică? Știm că v-ați întâlnit de mai multe ori cu Patriarhul Ecumenic, care are statut de „primus inter pares” (primul dintre cei egali) în rândul episcopilor ortodocși din întreaga lume.
- Sunt Arhonte al Patriarhiei Ecumenice, iar Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I a fost de şapte ori în România, iar a opta oară va veni în octombrie anul acesta.
- La un moment dat se vehicula existența unor neînțelegeri privitoare la Ordinul de Malta, iar numele Dumneavoastră era vehiculat și el. Care este realitatea?
- Cât priveşte neînțelegerile legate de Ordinul de Malta, branşa ortodoxă pe care am încercat să o promovăm la Constantinopol a fost refuzată de Sanctitatea Sa Bartolomeu I, singura organizaţie serioasă rămânând SMOM – „Sovrano Militare Ordine di Malta”, sub tutela Vaticanului, toate celelalte fiind mai mult sau mai puţin fanteziste.
- Ați trecut prin multe în viață, aveți o vârstă venerabilă. Haideți să facem și puțină istorie, deoarece ați traversat perioada „Războiului Rece”, în România socialistă și în Occident. Cum se vedea România lui Ceaușescu din Vest? Dar Occidentul din RSR?
- România sub Ceauşescu era văzută în Vest ca singura ţară având veleităţi de independenţă, iar Ceauşescu pentru opinia publică occidentală, care nu cunoştea realitatea dictaturii, ca un luptător pentru independenţă şi bunăstarea poporului său (sic !). Occidentul, cum era văzut din R.S.R.? Nu pot să vă spun fiindcă eram plecat din 1970, dar ştiu că, până în acel moment, era ca un paradis în care toţi voiam să trăim.
- În încheiere, de ziua Dumneavoastră, un mesaj pentru cititorii publicației „Cronica Politică”.
- Mesajul pe care îl pot adresa cititorilor publicației „Cronica Politică” şi nu numai: Nimic nu se poate face, crea şi exista fără forţa lui Dumnezeu Atotputernic, fără Lumina Lui, a lui Iisus Hristos şi a Maicii Domnului. Am trecut prin multe încercări în viaţă, am biruit cancerul datorită Lui şi încerc în tot ce fac, chiar dacă sunt, ca orice om, cu păcatele mele, să le urmez Calea. Sunt fericit, totodată, că mandatul celui de-al 47-lea Preşedinte ales al Statelor Unite, Donald J. Trump (al 16-lea Preşedinte american francmason, penultimii fiind George Bush tatăl şi fiului), va însemna începutul sfârşitului Noii Ordini Mondiale, a unei malefice mişcări care doreşte distrugerea civilizaţiei iudeo-creştine. Vă doresc deci tuturor credinţă, perseverenţă şi încredere în poporul nostru român şi în pământul nostru strămoşesc.
- Vă mulțumim și, cu ocazia aniversării Dumneavoastră, vă dorim ani mulți, frumoși și luminoși, sănătate și zile senine. La mulți ani!
A consemnat Bogdan A. Păpădie