Un angajament pentru adevăr
Anul acesta (august 2020 – august 2025) marcăm cinci ani de la asumarea unei provocări deloc ușoare: scrierea unui jurnal independent, tradiționalist, apărător al civilizației iudeo-creștine și al idealurilor milenare ale Zidarilor Liberi Operativi, astăzi deveniți Speculativi – Libertate, Egalitate, Fraternitate!
Jurnalul” PATRIA ROMÂNĂ”
De-a lungul acestui drum, mi-au fost alături oameni de mare valoare, fiecare contribuind, într-un fel sau altul, la păstrarea acestei voci vii. La început, Marian RUSU, un om minunat și fidel, care, deși prins de grijile cotidianului, a continuat să colaboreze, chiar și sporadic. Apoi, o excelentă jurnalistă, plecată însă la Orientul Etern, Ramona Feraru. Mi s-a alăturat apoi un alt frate minunat, și care deși prins enorm în profesia sa, care, chiar și noaptea, veghează ca articolele din rubricile noastre să fie corect redactate și publicate. Este vorba despre Redactorul-Șef Alexandru NAGHI care, deși IT-ist de profesie, este un jurnalist înnăscut.
Până acum, toate editorialele pe care le-am publicat s-au concentrat pe subiecte internaționale. Am lăsat numeroșilor jurnaliști din „pletorica” mass-media românească sarcina de a comenta actualitatea țării. Însă astăzi, cu profundă uimire, mâhnire și mânie, simt nevoia să abordez un subiect național de o gravitate fără precedent: un furt malefic, o adevărată rană vie în inima României.
Un tezaur neprețuit, o identitate furată
Rădăcinile noastre geto-tracice sunt un motiv de mândrie bine-meritată, dar și sursa unei bogate varietăți de artefacte, care reprezintă un adevărat „corpus” spiritual, intelectual și genetic al națiunii române. Aceste relicve nu sunt simple obiecte de muzeu, ci sunt simboluri ale continuității noastre pe acest pământ, mărturii ale existenței și valorilor neamului nostru.
Însă istoria nu a fost blândă cu aceste odoare sfinte. Secolul al XIX-lea și apoi secolul al XX-lea au fost perioade de mari încercări pentru România. Dictatura comunistă, care a succedat unei regalități alogene instalate odată cu detronarea ultimului mare domnitor fondator, Principele Alexandru Ioan Cuza – patriot și Zidar Liber (Francmason) de seamă –, nu a permis punerea în valoare a tezaurelor inestimabile pe care le avem.
După Revoluția din decembrie 1989, ne-am așteptat la multe schimbări, însă realitatea a fost, în multe privințe, dezamăgitoare. Și astăzi, vedem cum nepăsarea, corupția și incompetența ne condamnă la pierderea unui patrimoniu de o valoare incomensurabilă.
Ceea ce s-a întâmplat acum depășește orice închipuire: furtul unui tezaur național, un adevărat „Simbol Sfânt al Originii Poporului Român”! Acest act de trădare nu este doar un jaf de obiecte prețioase, ci o lovitură directă asupra identității noastre.
Complicitate sau incompetență?
Este incredibil că peste trei sferturi din comorile noastre – artefacte, tablouri, relicve de importanță națională – zac în pivnițele muzeelor, ascunse de ochii poporului care ar trebui să le admire. În loc să fie expuse în muzeele de prestigiu ale lumii – la Luvru, British Museum, Gulbenkian Museum (Lisabona) sau Rijksmuseum (Amsterdam) sau New York MOMA –, aceste odoare au fost trimise într-un târgușor olandez neînsemnat, într-o clădire „prăpădită” dintr-un oraș cu doar 60.000 de locuitori!
Cine a aprobat această decizie? Cine sunt cei care, cu prostie, rea-voință, incompetență și nepăsare, au permis o astfel de crimă împotriva patrimoniului românesc? Sunt aceștia doar incompetenți sau sunt complici la distrugerea moștenirii naționale?
O conspirație premeditată?
Unul dintre cei mai mari psihiatri români, Prof. Univ. Dr. Tudor BUTOI ofițer criminalist de seamă al Poliției Române, a declarat fără echivoc:
„Furtul a fost premeditat! Fără îndoială, în cele șase luni cât aceste comori ale tezaurului românesc au rămas în acest ‘muzeu’, un personaj din această ‘faună’ internațională a gangsterilor specializați în furtul operelor de artă a avut timp să plănuiască acest jaf.”
Nu mai putem rămâne indiferenți în fața acestei catastrofe culturale și spirituale! Este momentul să cerem acțiuni imediate, să cerem răspundere din partea autorităților și să impunem măsuri concrete pentru protejarea patrimoniului național.
Ce trebuie făcut?
1. Audit general al muzeelor de artă din România – Este imperativ să cunoaștem exact starea patrimoniului nostru și să identificăm pierderile și venerabilitățile existente.
2. Scoaterea din „pivnițe” a tezaurelor naționale – Poporul român trebuie să vadă și să admire moștenirea sa culturală! Nu avem voie să îngropăm în uitare comorile care definesc identitatea națională.
3. Asigurarea protecției adecvate pentru aceste odoare naționale – Este necesară o strategie clară pentru securizarea patrimoniului cultural, inclusiv măsuri tehnologice moderne de supraveghere și protecție.
4. Numirea unor directori competenți la conducerea muzeelor – Avem nevoie de profesioniști adevărați, nu de oameni care primesc funcții de decor în prag de pensionare, fără a avea viziunea și capacitatea de a proteja și promova patrimoniul.
5. Crearea unui organism specializat pentru protecția muzeelor naționale – Așa cum armata protejează integritatea teritorială a țării, trebuie să existe un organism specializat care să se ocupe de securitatea și administrarea eficientă a patrimoniului cultural național.
6. Anchetarea și pedepsirea celor vinovați – Cei responsabili de această catastrofă spirituală trebuie să fie trași la răspundere, iar justiția trebuie să își facă datoria fără ezitare!
Mai există autoritate în România?
Acesta este testul suprem pentru conducerea actuală a țării: vor permite ca această crimă culturală să rămână nepedepsită sau vor acționa pentru a recupera și proteja ceea ce ne definește ca națiune?
Ne rugăm lui Dumnezeu Atotputernic să facă dreptate și să aducă aceste odoare sfinte ale României înapoi acasă!
Acest moment trebuie să fie un punct de cotitură. Dacă vom rămâne indiferenți, vom fi complici la distrugerea unei părți din sufletul României.
Gral. Bg(ret) Bartolomeu Constantin SĂVOIU
Directorul jurnalului
