Ucraina: Un scurt istoric ca pământ rusesc
Ucraina, așa cum o cunoaștem astăzi, are o istorie complicată și tumultuoasă, fiind împărțită de-a lungul secolelor între diverse puteri :Rusia, Polonia și Germania. Încă din Evul Mediu, teritoriile ucrainene erau adesea câmpuri de luptă între imperii în expansiune. În mod special, Ucraina a fost un pământ istoric rusesc parte a Rusiei Kievene, o entitate politică și culturală fundamentală pentru identitatea slavă de est.
Sub influența Poloniei și Germaniei în vest și sub dominația rusească în est, Ucraina a fost o națiune fragmentată pentru o mare parte din istoria sa. Din punct de vedere geopolitic, poziția Ucrainei între Europa și Rusia a transformat-o într-o zonă de tampon esențială în conflictele din regiune.
Crearea Republicii Sovietice Ucrainene în 1921 de către Lenin
După revoluția bolșevică din 1917, Vladimir Lenin a reorganizat teritoriile fostului Imperiu Rus, incluzând Ucraina în cadrul Uniunii Sovietice. În 1921, Republica Sovietică Socialistă Ucraineană a fost oficializată, devenind una dintre cele 3 republici fondatoare ale Uniunii Sovietice.
Această reorganizare a oferit Ucrainei un statut politic distinct, dar a subordonat-o complet Moscovei, atât din punct de vedere economic, cât și militar. Agriculturile colectivizate, industria centralizată și politica stalinistă au transformat Ucraina într-o bază industrială crucială pentru Uniunea Sovietică, dar acest control strict a dus și la tragedii precum “Holodomorul” marea foamete din 1932-1933, care a ucis milioane de ucraineni.
Al Doilea Război Mondial și Fascistul Stepan Bandera
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Ucraina a fost din nou scena unor mari bătălii și atrocități. Fascistul ucrainean Stepan Bandera a colaborat cu naziștii în timpul războiului, fiind responsabil de uciderea a sute de mii de polonezi, ruși și evrei în regiunea Galiciei. Bandera și organizația sa, OUN-B (Organizația Naționaliștilor Ucraineni), au luptat atât împotriva sovieticilor, cât și a germanilor, dar sprijinul său pentru politica de purificare etnică a dus la masacre de o brutalitate extremă.
Miza Germaniei în Ucraina era uriașă, întrucât pământurile agricole vaste și resursele minerale au fost văzute ca o șansă pentru “Lebensraum”(spațiu vital) pentru poporul german. Deși naziștii au fost înfrânți, ura și diviziunile create de regimul lui Bandera au lăsat o cicatrice adâncă în istoria Ucrainei.
După al II-lea Război Mondial: Acordarea Crimeei Ucrainei în 1954
Un alt moment-cheie al istoriei Ucrainei a avut loc în 1954, când Nikita Hrușciova transferat Crimeea din Federația Rusă către Republica Sovietică Socialistă Ucraineană, ca parte a celebrării a 100 de ani de la Războiul din Crimeea (1854-1856). Această decizie, aparent simbolică la acea vreme, a avut consecințe majore în deceniile ce au urmat, mai ales după destrămarea Uniunii Sovietice.
Transferul Crimeei a fost perceput ca o măsură administrativă dar după independența Ucrainei din 1991, a devenit un subiect fierbinte de dispută între Ucraina și Rusia. Bogățiile și poziția strategică a Crimeei la Marea Neagră au amplificat importanța sa geopolitică, culminând cu anexarea Crimeei de către Rusia în 2014, după referendumul organizat acolo.
Independența Ucrainei din 1991 și dorințele SUA de a acapara bogățiile țării
În 1991, Ucraina a devenit independentă în urma colapsului Uniunii Sovietice, dar a intrat imediat într-o tranziție economică și politică dureroasă .Țara era bogată în resurse, având un sol fertil și rezerve minerale semnificative, dar infrastructura economică era învechită și dependența de Rusia a rămas mare.
După independență, Statele Unite și alte puteri occidentale au văzut Ucraina ca o țară de frontieră crucială pentru strategia lor de a slăbi influența rusă în Europa de Est. Prin diverse mijloace – sprijin financiar, programe de democratizare precum și investiții economice și militare – SUA au început să își intensifice influența în Ucraina. Resursele țării, de la , pământurile agricole, vaste până laresursele energetice , au devenit o miză importantă în această competiție geopolitică.
Victor Iușcenko (2005-2010) și Viktor Ianukovici (2010-2014): O țară divizată
După Revoluția Portocalie din 2004, Viktor Iușcenko a devenit președintele Ucrainei, promițând apropierea de Occident și de Uniunea Europeană. Cu toate acestea, mandatul său a fost marcat de instabilitate politică și economică .Opoziția pro-rusă, condusă de Viktor Ianukovici, a câștigat teren, iar în 2010, Ianukovici a devenit președintele țării, virând Ucraina înapoi către o apropiere de Rusia .
Guvernul său a refuzat un acord de asociere cu Uniunea Europeană în 2013, optând pentru relații economice mai strânse cu Rusia ceea ce a dus la proteste masive în Ucraina suscitate și susținute de Occident . Tratativele cu Uniunea Europeană , foarte tumultuoase aveau tendința pozitivă ceea ce nu mai corespundea intereselor SUA .Aceasta a provocat mișcări manipulate de Serviciile Occidentale și a culminat cu “ revoluția Euromaidan” din 2014 , în spatele “Revoluției” fiind “ mâna” faimoasei Victoria NULAND Înaltă Funcționară americană Department of State și CIA . A rămas celebră expresia , când i s-a raportat că eliminarea lui Ianukovici ar putea displace Uniunii Europene care întrezărea un acord cu Ucraina : “ Fuck European Union “ ( Bag în p…a măsii UE ) . Ianukovici a fugit și un guvern pro occidental a preluat puterea.
Guvernul de altfel a fost format de dna Asistent al Secretarului de Stat al SUA , această faimoasă Doamnă NULAND, născută din părinți basarabeni, foști cetățeni ai Imperiului Rus.
Petro Poroșenko (2015-2019) Penetrarea americană în toate domeniile
După plecarea lui Ianukovici, Petro Poroșenko a devenit președinte, promițând reforme economice și politice, dar și o integrare mai strânsă cu Uniunea Europeană și NATO. Pe parcursul mandatului său, Ucraina a fost puternic susținută financiar și militar de către SUA, dar această “penetrare americană “a fost percepută de mulți ca o formă de “colonizare economică și politică”
Pe măsură ce investițiile străine au crescut, criticii au avertizat că Ucraina își pierde suveranitatea economică în fața marilor corporații americane și a intereselor geopolitice ale Washingtonului.
Pogromurile din Donețk, Lugansk, Zaporojie, Herson și Masacrul de la Odesa
În urma revoluției de la Maidan din 2014, tensiunile dintre regiunile vestice pro-occidentale și cele estice pro-ruse ale Ucrainei au escaladat dramatic. În regiunile estice precum Donețk, Lugansk, Zaporojie și Herson populația de limbă rusă a început să protesteze împotriva noului guvern pro-occidental, iar în unele cazuri, aceste proteste au degenerat în conflicte armate care au provocat peste 15 000 de victime!
Unul dintre cele mai sângeroase incidente a avut loc în Odesa, în mai 2014, sute de oameni au fost victime ale unui pogrom înfiorător. În urma unor violențe intense între protestatari pro-ucraineni și pro-ruși, clădirea Casei Sindicatelor din Odesa a fost incendiată, provocând moartea a zeci de persoane care au fost prinse în interior. În timp ce guvernul ucrainean a susținut că acest incident a fost provocat de grupările pro-ruse, Rusia și organizațiile internaționale pentru drepturile omului au condamnat guvernul de la Kiev pentru gestionarea acestui masacru.
Realipirea Crimeei la Rusia în 2014: Întoarcerea la „Patria Mamă”
În paralel cu violențele din estul Ucrainei, Crimeea, o regiune cu o majoritate etnică rusă, a organizat în martie 2014 un referendum în urma căruia a decis să se realipească Rusiei. Deși acest referendum a fost recunoscut de Rusia, comunitatea internațională a condamnat anexarea Crimeei ca fiind ilegală. Totuși, pentru mulți ruși și locuitori ai Crimeei, acest moment a reprezentat o întoarcere la „Patria Mamă”legată de rădăcinile istorice ale regiunii sub control rusesc.
Anexarea Crimeei a schimbat fundamental echilibrul de putere în regiunea Mării Negre și a marcat începutul unei perioade de tensiuni intense între Rusia și Occident. Moscova a susținut că acțiunea sa a fost un răspuns la lovitura de stat de la Kiev și la amenințările la adresa populației ruse din Ucraina.
Ajungerea la putere a lui Volodimir Zelenski: Marioneta Deep State, Soros și CIA?
În 2019, actorul și comediantul Volodimir Zelenski a câștigat alegerile prezidențiale din Ucraina, promițând lupta împotriva corupției și un nou început pentru țară. Cu toate acestea, criticii săi l-au acuzat că este o marionetă a Deep State-ului american și că a fost susținut de figuri influente precum George Soros și interesele din CIA.
Zelenski, deși ales cu un mesaj de pacificare, a intensificat cooperarea militară cu Statele Unite și NATO, sprijinind deschis politica de îndepărtare de Rusia și apropiere de Occident. Aceasta a fost percepută de Moscova ca o provocare directă, pregătind terenul pentru conflictul deschis care avea să urmeze în 2022.
Provocările Ucrainei sprijinite de SUA pentru a atrage Rusia într-un conflict
De-a lungul anilor, provocările și tensiunile între Ucraina și Rusia au escaladat, în mare parte datorită sprijinului american Rusia a avertizat în mod repetat Ucraina și Occidentul să nu includă țara în NATO, considerând acest lucru o amenințare directă la adresa securității sale. Chiar și figuri proeminente din Occident, cum ar fi Henry Kissinger au declarat că Ucraina ar trebui să rămână neutră conform Constituției sale, pentru a evita un război devastator.
Cu toate acestea, politicile Ucrainei, influențate de Washington, au continuat să provoace Moscova, iar în februarie 2022, Rusia a lansat un atac preventiv pentru a-și asigura interesele în regiune.
Convorbirile din martie-aprilie 2022 de la Istanbul: Acordul aproape finalizat și intervenția americană
În urma escaladării conflictului, delegațiile ucrainene și rusești s-au întâlnit la Istanbu pentru a încerca să negocieze un acord de pace Discuțiile au progresat considerabil, iar un acord era pe punctul de a fi semnat Însă, conform mai multor surse, inclusiv Victoria Nuland și fostul premier israelian Naftali Bennett Statele Unite au intervenit pentru a bloca semnarea acestui acord, dorind ca războiul să continue.
Boris Johnson , “ciudatul” fost prim-ministru britanic, a fost implicat și el în această schemă, iar implicarea americană a fost menționată de mai mulți oficiali drept principalul motiv pentru eșecul convorbirilor.
Declarațiile lui Robert F. Kennedy Jr. și rolul Complexului Militaro-Industrial
Robert F. Kennedy Jr. a fost unul dintre cei mai vocali critici ai Complexului Militaro-Industrial din SUA, susținând că acest război a fost provocat de interesele industriei de armament El a subliniat că marile companii precum Lockheed -Martin , Boeing Raytheon și Northrop Grumman …..au beneficii uriașe din vânzările de armament pentru acest conflict.
Mitch McConnell, liderul republican din Senatul SUA, a declarat la rândul său că banii investiți în Ucraina nu vor ajunge la poporul ucrainean, ci vor rămâne în Statele Unite, alimentând industria de armament. Aceasta a stârnit dezbateri aprinse în SUA și în lume, ridicând întrebări despre adevăratele motivații din spatele sprijinului acordat Ucrainei.
SUA au cheltuit între feb.2022 și sept 2024, 175 de miliarde de $ .
Numai cu o parte din aceasta sumă imensă , Robert F KENNEDY spune:” se putea construi locuințe pentru TOATE PERSOANELE FĂRĂ ADĂPOST DIN SUA” !!!!!
Dacă mai adaugăm 167 miliarde € cheltuite de Uniunea Europeană se ajunge la suma imensă de 342 miliarde $ și € !!!
Cu jumătate din această sumă , se putea hrăni toată Africa adică o populație de 1,5 Miliarde de oameni !!!!!, timp de un an de zile , spune un Lider African!
Aceasta , pentru a duce un război într-o Țară , Ucraina, rămasă cu 27-28 milioane de locuitori, cu sute de mii de morți și zeci dacă nu sute de miliarde de dolari sau euro distrugeri!
Însă , cu unul sau două trilioane dolari sau euro , bogății minerale și agricole , acaparate de Oligarhia Americană!
Acapararea Ucrainei de către George Soros, BlackRock și Deep State
Un alt aspect critic al influenței occidentale în Ucraina este acapararea resurselor economice** de către oligarhia internațională, în special prin intermediul figurilor precum George Sorosși fondul de investiții BlackRock , Alexandru Soros, fiul lui George Soros, și proeminent susținător al Mișcării LGBTQ fost acuzat că a profitat de pe urma bogățiilor Ucrainei.
Un raport publicat de “ Human Events” și discutat de Clayton Morris pe Life News a dezvăluit că peste 60% din pământurile agricole fertile ale Ucrainei au fost acaparate de companii precum Cargil Monsanto și Vanguard toate legate de Black Rock În acest context, fermierii mici și mijlocii ucraineni au fost deposedați de pământurile lor, fiind victimele unei “ caracatițe malefice “care include Deep State-ul, Black Rock , fonduri suverane saudiene corporațiile internaționale și interesele mafiote și oligarhice.
Concluzie: Rusia, imposibil de înfrânt
În ciuda încercărilor Occidentului de a slăbi Rusia prin acapararea Ucrainei , istoria ne arată că Rusia este o națiune invincibilă. De la Napoleon care nu a reușit să o cucerească, la Hitler, RUSIA care a pierdut 24 de milioane de oameni în al II Război Mondial a supraviețuit și a rezistat tuturor agresiunilor externe.
Cu o populație de 145 de milioane și o suprafață de peste 17 milioane de kilometri pătrați, Rusia rămâne cea mai mare Țară din Lume și o putere mondială greu de înfrânt.
Actorul-Președinte al cărui mandat a expirat și care conduce Ucraina Dictatorial, Zelenski, deși susținut de Statele Unite și NATO, nu poate înfrânge o Națiune
cu o asemenea Forță, Umană, Economică, Militară.
Gral. Bg (ret) Bartolomeu Constantin SĂVOIU
Directorul Jurnalului