sâmbătă, februarie 8, 2025
the big logo

JURNAL SĂPTĂMÂNAL NAȚIONAL INDEPENDENT | ANUL 4 | 2024 | ISSN 2972 - 2268

SINUCIDEREA EUROPENILOR interviu cu Neagu Djuvara

Must Read

O Rană Vie în Inima României

Un angajament pentru adevăr Anul acesta (august 2020 – august 2025) marcăm cinci ani de la asumarea unei provocări deloc...

Donald J. TRUMP atacă pe toate fronturile

Ziua de 20 ianuarie 2025 marchează începutul unei noi ere pentru Statele Unite și pentru lumea întreagă. Alegerea lui...

Cvadruplu asasinat românesc abominabil în Franța într-un dosar de familicid

Bibliografie * Cvadruplu asasinat românesc abominabil în Franța într-un dosar de familicid (Mondo – Police, Corespondență de la Paris – Tribunalul...

Nota Redacției

Publicăm mai jos un material privind Personalitatea excepțională a lui Neagu DJUVARA :scriitor , filozof, istoric , diplomat , eseist, universitar.
Intr-un interviu apărut în 2008 , Neagu DJUVARA face o analiză strălucită a Situației Societății Europene și o premoniție , bazată pe trista Realitate;
dispariția Civilizației Iudeo Creștine și popularea Europei de Afro-Asiatici .
De la Interview său , situația s-a agravat și este conformă sumbrei preziceri a marelui DJUVARA .
Într-adevăr , este un Ciclu Istoric!
Marile Civilizații s-au născut , s-au dezvoltat și au murit. Egipteană, Sumeriană, Greacă, Etruscă , Romană, Bizantină….
Ceea Islamică este în curs de a cucerii ceea Iudeo Creștină Europeană…
Citiți cu atenție interview.
Este , aș spune , dureros de adevărat !
Dar, viitorul pe care îl descrie este în curs de a se clădi, inevitabil și implacabil!

Gral. Bg(ret) Bartolomeu Constantin SĂVOIU
Directorul Jurnalului

Biografia

Familia din care face parte este documentată în Ţările Române de la sfârşitul secolului XVIII, din rândurile sale ridicându-se personalităţi importante, politicieni, universitari, diplomaţi.

Tinerețea

Tatăl său, Marcel Djuvara, absolvent al Politehnicii din Berlin-Charlottenburg, îşi pierde viaţa la sfârşitul Primului Război Mondial. Soţia sa făcea parte dintr-o altă familie boierească cu tradiţii, Grădiştenii

Neagu Djuvara studiază istoria la Universitatea Sorbona din Paris, obţinând titlul de doctor în drept (1940).

În 1941, se află, ca şi alţi membrii ai generaţiei sale, pe fronturile din Basarabia şi Transnistria, ca ofiţer de rezervă, fiind rănit aproape de Odesa.

neagu djuvara 1 4 jpg jpeg

Curier de taină

De abia intrat în rândurile diplomaţiei prin concurs (mai 1943), Neagu Djuvara pleacă, chiar în dimineaţa zilei de 23 august, în calitate de curier diplomatic, la Stockholm, unde fusese numit ca secretar de legaţie, activând până în septembrie 1947, când este „epurat” din Ministerul de Externe.

De fapt, misiunea lui Neagu Djuvara la Stockholm era legată de negocierile de pace purtate cu ambasadoarea URSS, doamna Kollontai, fiind astfel implicat şi într-o misiune de „diplomaţie secretă” de mare confidenţialitate, asupra căreia oferă detalii într-un interviu acordat în 2008 şi în alte lucrări ale sale. Scopul acestei misiuni este detaliat de Djuvara: „Fusesem trimis acolo de guvernul Antonescu să-i spun ministrului nostru Frederic Nanu să reia negocierile cu doamna Kolontay, ambasadorul rus, negocieri la care guvernul de la Bucureşti nu răspunsese”. Neagu Djuvara consideră că propunerile lui Antonescu, care trebuiau înaintate sovieticilor, erau nerealiste, chiar „aberante”, dar aceştia le-au acceptat : „E fantastic cum mareşalul Antonescu pierduse simţul realităţilor”. De altfel, tratativele de la Stockholm vor eşua.

O serie de alte detalii secrete ale misiunii diplomatice a lui Neagu Djuvara vor fi făcute cunoscute de el mult mai târziu. Este vorba de faptul că este însărcinat din ordinul ministrului Constantin Vişoianu să transporte la Ankara o valiză, care conţinea două milioane de franci elveţieni, sumă care făcea parte din „fondul naţional” în valoare de cinci milioane de franci elveţieni, care fusese constituit din iniţiativa ministrului de Externe, Mihai Antonescu, pentru finanţarea unor acţiuni favorabile României în condiţiile în care ţara s-ar fi aflat sub ocupaţie străină.

Neagu Djuvara a murit istoric roman boier (10) jpeg

După o deplasare aventuroasă în condiţiile tulburi ale sfârşitului de război, preţioasa valiză este predată lui Cretzianu, Ministru Plenipotenţiar în Turcia, care trebuia să administreze „fondul naţional”   împreună cu  Vişoianu. În condiţiile politice complicate postbelice, acest „fond naţional” a devenit un adevărat „măr al discordiei” pentru emigraţia românească. Din informaţiile lui Djuvara, după cheltuielile legate de participarea unor reprezentanţi ai exilului la Conferinţa de Pace de la Paris, o bună parte din „fondul naţional” s-ar fi pierdut datorită unor „plasamente riscante” efectuate de Cretzianu. În legătură cu această misiune de „curierat secret”, Neagu Djuvara va povesti cum, de-a lungul unui drum plin de riscuri în condiţii de război, a fost silit să doarmă într-o gară, cu servieta cu banii sub cap!

Exilul

După ce este demis din Ministerul de Externe, Neagu Djuvara preferă să rămână în Occident, mai ales că mama lui îl avertizează că risca să fie implicat în procesele politice pe care comuniştii le dezlănţuiseră în România.

Din nou ia parte la unele „demersuri secrete”, primind propunerea de a reprezenta Comitetul Naţional, organism al românilor din exil, în legăturile cu serviciile de informaţii american, CIA, şi cel francez. Arată că „am acceptat să fac nebunia asta de a dirija nişte militari români în serviciul de spionaj”.

Până în 1961, Neagu Djuvara participă la unele acţiuni ale exilului românesc, în calitate de  secretar general al „Comitetului de Asistenţă a Refugiaţilor Români”, la Paris. De asemenea, este secretar general al Fundaţiei Universitare „Carol I” şi colaborează la postul de radio Europa Liberă.

Oarecum decepţionat de aceste activităţi, Neagu Djuvara preferă să îşi reia activitatea diplomatică în Africa, unde va activa în calitate de consilier diplomatic şi juridic al Ministerului Afacerilor Străine al Nigeriei.

Istoric

Şi totuşi Neagu Djuvara nu îşi va abandona preocupările ştiinţifice.

În mai 1972, obţine doctoratul de stat (docenţa) la Sorbona cu o teză de filosofie a istoriei.

De asemenea, obţine şi o diplomă a prestigiosului Institut naţional de limbi şi civilizaţii orientale din Paris.

Neagu Djuvara a murit istoric roman boier (15) jpeg

Reîntors în ţară chiar în decembrie 1989, Neagu Djuvara se consacră exclusiv cercetărilor istorice şi preocupărilor didactice şi de popularizare. În perioada 1991-1998, este profesor-asociat la Universitatea din Bucureşti. Este ales membru de onoare al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol” din Iaşi şi al Institutului de Istorie „N. Iorga”.

Activitatea sa ştiinţifică i-a adus o serie de distincţii, între care Marea Cruce a Ordinului naţional „Serviciul Credincios” şi „Ordre des Arts et des Lettres” în grad de Ofiţer al Franţei.

În 2012, este distins cu titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bucureşti şi al Universităţii „Dunărea de jos” din Galaţi.

Preocupări multiple

Într-adevăr, se poate spune că Neagu Djuvara se numără printre istoricii români a căror arie de investigare şi interpretare acoperă o arie impresionantă.

Desigur, în principal, abordează teme legate de istoria României, cu o preocupare specială pentru „demontarea” unor „mituri istorice” puse în circulaţie în perioada comunistă.

De asemenea, formulează, am spune cu curaj, o serie de ipoteze referitoare la nobilimea din formaţiunile statale medievale româneşti care ar fi fost de origine cumană.

Relaţiile istorice ale României cu Europa constituie o altă direcţie de cercetare a lui Neagu Djuvara. În opinia sa, România s-a aflat întotdeauna din punct de vedere politic şi cultural, „între orient şi occident”, în ceea ce priveşte adoptarea unor „modele”. Şi totuşi, consideră că nu a avut loc un „import” total, căci există o serie de elemente în ceea ce priveşte viaţa religioasă şi limba care îi conferă o personalitate proprie.

Istoricul Neagu Djuvara a murit jpeg

Implicaţiile politice ale unor fenomene istorice contemporane s-au aflat de asemenea în atenţia lui Neagu Djuvara, din anumite puncte de vedere, declarându-se un „eurosceptic” mai ales în domeniul cultural. Nici „hegemonia americană” nu este trecută cu vederea, el considerând că Statele Unite ale Americii s-au implicat în Europa într-un

„război” care a avut loc pe parcursul secolului XX („Războiul de şaptezeci şi şapte de ani şi premisele hegemoniei americane (1914-1991)”

Nu poate fi trecută cu vederea activitatea de „popularizator” în sensul bun al cuvântului desfăşurată de Neagu Djuvara în seria sa de volume şi intervenţii radiofonice despre „istoria pentru tinerele generaţii”.

O operă bogată

Este dificil de reprodus lista lucrărilor publicate de Neagu Djuvara. Dintre volumele apărute după 1989 le vom menţiona pe cele mai importante referitoa

Este dificil de reprodus lista lucrărilor publicate de Neagu Djuvara. Dintre volumele apărute după 1989 le vom menţiona pe cele mai importante referitoare la istoria României: „Între Orient şi Occident. Ţările române la începutul epocii moderne” (1995);  „Aromânii: istorie, limbă, destin” (1996); „Cum s-a născut poporul român” (2001); „Mircea cel Bătrân şi luptele cu turcii” (2001) şi, în sfârşit, cea mai controversată lucrare a sa: „Thocomerius – Negru Vodă. Un voivod cuman la începuturile Ţării Româneşti” (2007).

Dintre volumele referitoare la „filozofia istoriei” este de menţionat „Există istorie adevărată?” (2012).

Dar Neagu Djuvara este şi un memorialist plin de farmec, în volumele „Amintiri din pribegie” (2005) sau „Amintiri şi poveşti mai deocheate” (2009).

De altfel, talentul literar al lui Neagu Djuvara s-a manifestat şi în romanul „Scrisorile spătarului Nicolae Milescu”.

…şi controversată

Nu puţini au fost istoricii care au contestat unele teorii ale lui Neagu Djuvara, mai ales cele referitoare la originile clasei politice româneşti, dar şi alte interpretări ale sale. Au existat chiar luări de poziţie care au încercat să demonstreze că el poate fi „acuzat” de un anumit „amatorism” şi o „literaturizare” excesivă, pe care Neagu Djuvara le-a primit cu… înţelegerea vârstei.

Au fost formulate şi alte „contestaţii”, exprimate de pe poziţii naţionaliste, după care scrierile lui Neagu Djuvara putând fi catalogate ca „antiromâneşti”, având o influenţă nefavorabilă asupra percepţiei de sine la români şi a românilor în afara graniţelor ţării. (Dan Zamfirescu, „Neagu Djuvara. Fals ştiinţific sau trădare de ţară” (2012)

Un „sceptic bine temperat”

… poate fi considerat Neagu Djuvara, care nu s-a situat niciodată pe o poziţie extremă, „demolatoare”, ci a exprimat opinii pe care le-a considerat realiste, chiar dacă le contrazic pe cele unanim acceptate. Aceste exprimări au împrumutat prestigiul şi farmecul personalităţii sale.

În ceea ce priveşte locul istoriei în existenţa sa şi rolul acestei discipline: „Istoria a fost şi a rămas dragostea vieţii mele”; „Lucrul care place la mine e că nu vorbesc o limbă savantă. Transpun istoria pe înţelesul omului elementar”.

Alte opinii nu sunt lipsite de anumite implicaţii etice şi chiar politice: „O naţiune în ascensiune poate profita de mediocrităţi; o naţiune în declin nu mai ştie să-şi folosească geniile”; „Nu cedezi un petic de pământ fără să tragi un foc de armă”;  „Dar ce mă îngrijorează pe mine este că am intrat deja într-un nou Ev Mediu. Adică moare definitiv civilizaţia occidentală. Încet, dar sigur”.

Uneori, scepticismul său se transformă într-o lipsă de încredere faţă de viitor: „Sunt foarte îngrijorat de viitorul Europei unite”; „Suntem copleşiţi de musulmani. Nu mai este nimic de făcut!”. Despre terorism: „O răzbunare a soartei împotriva europenilor care au vrut să colonizeze lumea”.

Desigur, aceste idei ale lui Neagu Djuvara par, la prima vedere, exagerate, dar să nu uităm că vin din partea unui om cu o vastă experienţă şi, în tot cazul, onest, care a văzut destule de-a lungul unei existenţe aproape seculare (George Rădulescu, „Un secol cu Neagu Djuvara”, 2010)

Sursa:

Acest material a fost publicat iniţial cu titlul: Istorici şi diplomaţi (LIV). Misiunile secrete ale lui Neagu Djuvara/ de dr. Alexandru Popescu

Interviu:

„Din păcate, Europa de mâine va aparține arabilor și țiganilor. De aceea consideram
ca cea mai gravă crimă făcută împotriva europenilor de baștină și a culturii
europene este deschiderea largă a porților Europei hoardelor barbare și hămesite
de foame din Asia și Africa, hoarde care vor transforma Europa creștină, civilizată și
prosperă de astăzi în Euro-Indo-Arabia de mâine, în care urmașii noștri vor putea,
probabil, supravietui pentru câteva generații în „rezervații”… Iar noi, europenii de
rând, stăm cu brațele încrucișate și ne văicărim de toate ticăloșiile care se petrec
sub soare fără a întreprinde nimic. Așa încât ne merităm soarta, spre rușinea
noastră, a tuturor !”

TOT INTERVIUL
V.M.: Prin urmare se schimbă în bine mersul istoriei ?
Neagu Djuvara: Dacă modelul este Imperiul Roman spre sfârșit, când nu existau
războaie decât la periferie, într-adevăr semănăm cu acesta. Dar ce mă
îngrijorează pe mine este că am intrat deja într-un nou Ev Mediu. Adică, moare
definitiv civilizația occidentală. Încet, dar sigur.

V.M.: Care sunt simptomele ?
Neagu Djuvara: Simptomele le simțim deja demult, printr-o dezordine morală
care nu a existat niciodată. Vă dau un singur exemplu: tineretul care se revoltă
astăzi nu are absolut nici un ideal. Nu se revoltă pentru un ideal, se revoltă ca să
dărâme. Asta înseamnă că s-a stricat ceva. Tineretul, care în general trebuie
considerat ca purtător de idealuri viitoare, chiar greșite, așa cum a fost cu
comunismul, astăzi nu mai are nici un ideal…
Al doilea simptom nevăzut până acum: bizareria cu marea cotitură în artă
și gândire (care în general se petrece cu zeci sau sute de ani după ce a căzut un
imperiu) în civilizația occidentală a început între 1905-1913, deci înainte de ivirea
imperialismului american. De exemplu, în sculptură, Brâncuşi al nostru rupe
complet tradiţia care merge de la Michelangelo la Rodin. La fel în muzică, unde
dodecafonia, școala de la Viena şi Bela Bartok, toate sunt complet în ruptură cu
marea muzică de la Monteverdi și până la Debussy. În toate domeniile artei şi
gândirii avem un viraj brutal la începutul veacului 20. Acesta ar fi semnul că
începem un nou Ev Mediu.
Asta înseamnă că hegemonia americană , care asigura un fel de pace
mondială, nu va dura cinci secole precum imperiul roman, ci probabil doar o sută
de ani. Gândiți-vă că doar pe parcursul unui secol Europa va deveni metisă. Mie
îmi este clar că indo-europenii se sinucid încet, dar sigur. Adică nu mai fac copii,
nu mai au nici o ambiţie. De zeci de ani. Noi nu suportăm un „atac” al lumii a
treia. Dimpotrivă, noi am creat un gol, pe care cei din lumea a treia, extrem de
prolifici, vin să-l umple.

V.M.: Și idealul Uniunii Europene ?
Neagu Djuvara: Tinerii nu prea știu ce este idealul european. Tinerii nu întrevăd
ce poate să fie o Europă Unită. Nici eu nu o văd unită deloc, nu o văd cu un
guvern și un președinte. Mai cu seamă dacă intră şi Turcia, atunci Europa
avortează.
V.M.: Sunteți foarte pesimist. Atunci ce viitor are civilizația europeană care a
dominat lumea vreme de câteva secole ?
Neagu Djuvara: Tocmai de aceea este menită să dispară. Asta este o lege
universală. Când ai avut atâta splendoare de creativitate în știință și artă, precum
și putere economică și politică ca să te întinzi pe întregul glob terestru, trebuie să
plătești prin dispariție.
V.M.: Va dispărea și România, împreună cu civilizația europeană ?
Neagu Djuvara: Bine înteles. Dacă noi am intrat atât de târziu într-o horă care se
strică, ne stricăm impreună cu ea. Asta e clar.

V.M.: Trebuia să nu intrăm în hora asta? Avem vreo şansa de scăpare ?
Neagu Djuvara: Nu, nici una. Dimpotrivă. Puţinul de creativitate care ne rămâne
îl vom dezvolta tot în sânul Europei. De cele mai multe ori, încă din trecut,
talentele noastre cele mai mari nu s-au putut manifesta decât în străinătate. Este
ca un fel de blestem asupra acestei ţări. Începând de la Cantemir, pîna la Eliade
şi Cioran, toţi s-au remarcat în străinătate.
V.M.: În astfel de condiţii, de ce să mai rămână tinerii români în ţară ?
Neagu Djuvara: Tocmai, nu numai ca îi sfătuiesc să stea aici, dar îi rog pe cei
care sunt stabiliţi deja în străinătate să se întoarcă, în măsura posibilului, pentru
a crea o nouă elită intelectuală, care s-o înlocuiască pe cea de-acuma.
V.M.: De ce s-ar întoarce într-o barcă a cărei scufundare tocmai ați descris-o ?
Neagu Djuvara: Dar barca noastră nu se duce mai la fund decât restul Europei,
aşa că mai bine să se scufunde cu barca noastră decât cu cea germană sau
franceză…

V.M.: Ce ați făcut pe 1 Decembrie, de ziua națională a României ?
Neagu Djuvara: Am dat interviuri zicând un lucru care supără pe mai toată
lumea: că nu sunt de acord cu alegerea lui 1 Decembrie ca sărbătoare națională.
În primul rând, nu este bine să modifici la fiecare schimbare de regim o
sărbătoare naţională. Am avut timp de aproape un veac 10 Mai, care este ziua
independenţei ţării. Prin urmare, data intrării României în concertul european. Că
10 Mai a coincis cu venirea prinţului Carol, ceea ce i-a făcut pe acei domni din
1990 să se teamă, înteleg. Dar, pe de altă parte, 1 Decembrie nu este data
României mari. Este data cînd două provincii, Transilvania şi Banat , au cerut să
intre în Regatul României. Cu doua zile înainte ceruse Bucovina . Cu şase zile
înainte ceruse Basarabia. Şi toate patru au fost acceptate de şeful statului, adică
de Regele Ferdinand, la 24 Decembrie. Deci data când s-a născut România
Mare este 24 Decembrie, nu 1 Decembrie !
Pe de altă parte, mai există un motiv foarte practic. O sărbătoare
națională e bine sa fie ținută intr-un anotimp cu soare, în care vremea să te
îndemne la bucurie, oamenii să poată dansa în stradă. Ce te faci la 1 Decembrie,
când se văd aburii vorbitorilor ieșind din gură și când bieții ostași îngheață ?

V.M.: V-ați întors în România după 45 de ani de exil, în februarie 1990. Ați
scris că în primele zile petrecute la București v-ați tot întrebat: „Ce cauți aici,
Neagule ?”. Ați aflat răspunsul la întrebare ?
Neagu Djuvara (râde limpede și cu poftă): Culmea este că risc să îmi pun
întrebarea și după 19 ani. Din când în când îmi pun încă întrebarea asta și
astăzi. Dar constatând cu câtă căldură sunt primit de tineret, consider că nu
m-am întors degeaba în țară.
Când am întocmit această mică lucrare făcută în grabă și sub îndemnul
altora, căci nu am avut personal intenția să scriu „Scurtă istorie a românilor
povestită celor tineri”, ea s-a vândut în 39.000 de exemplare. Iar când m-am oprit
la o farmacie, un domn foarte amabil mi-a spus: „Mă iertați că mă adresez
Dumneavoastră, dar doream să vă mulțumesc. Am o fiică la liceu care avea o
totală inapetență pentru istorie; i-am cumpărat cartea Dumneavoastră și de
atunci e pasionată de istorie”. Acestea sunt lucruri care mă bucură și îmi dau
seama că, totuși, nu am venit degeaba în România.
V.M.: Sunteți patriot ?
Neagu Djuvara: Patriot ? Ascultă (pufnește furios). Nu merit să-mi fie pusă o
asemenea întrebare. Se întorcea cineva care nu e patriot ? Soția mea, care e
franțuzoaică, când a văzut ce fac în România a spus: „Trebuie să ai patriotismul
bine înșurubat în cap ca să suporți să trăiești acolo”.

V.M.: De 19 ani tot suportați. Mai suportați mult ?
Neagu Djuvara: Păi da. Voi suporta până la moarte, asta e clar. Vreau să fiu
înmormântat aici. Dar mi-aș dori să mor pe un vapor. Când nu voi mai putea să
scriu am să încerc să-mi găsesc un loc pe un vas cu pânze care face înconjurul
lumii. Atunci, dacă mori pe drum, te aruncă în mare. Să terminăm cu poveștile
acelea cu înmormântări complicate, cu alaiuri și cu discursuri.
Din păcate (și în context expresia este cu adevărat potrivită), Europa de
mâine va aparține arabilor și țiganilor. De aceea consideram că cea mai gravă
crimă făcută împotriva europenilor de baștină și a culturii europene este
deschiderea largă a porților Europei hoardelor barbare și hămesite de foame din
Asia și Africa, hoarde care vor transforma Europa creștină, civilizată și prosperă
de astăzi în Euro-Indo-Arabia de mâine, în care urmașii nostri vor putea,
probabil, supraviețui pentru câteva generații în „rezervații”…
Iar noi, europenii de rând, stăm cu brațele încrucișate și ne văicărim de
toate ticăloșiile care se petrec sub soare fără a întreprinde nimic. Așa încât ne
merităm soarta, spre rușinea noastră, a tuturor !

- Advertisement -

LASA UN RASPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisement -

Latest News

O Rană Vie în Inima României

Un angajament pentru adevăr Anul acesta (august 2020 – august 2025) marcăm cinci ani de la asumarea unei provocări deloc...

Donald J. TRUMP atacă pe toate fronturile

Ziua de 20 ianuarie 2025 marchează începutul unei noi ere pentru Statele Unite și pentru lumea întreagă. Alegerea lui Donald J. TRUMP fără contestație,...

Cvadruplu asasinat românesc abominabil în Franța într-un dosar de familicid

Bibliografie * Cvadruplu asasinat românesc abominabil în Franța într-un dosar de familicid (Mondo – Police, Corespondență de la Paris – Tribunalul de Înaltă Instanță Créteil, Camera Criminală...

Remember. „Diabolicii de la Outreau”. Cel mai mare proces de pedofilie din istoria crimelor sexuale franceze. Cea mai mare eroare judiciară recunoscută

PREAMBUL APROFUNDAREA DOSARULUI   Bibliografie * Dosarul (criminal) de pedofilie Outreau. Cea mai gravă eroare judiciară franceză din istoria tuturor timpurilor. Lipsa de fiabilitate a sistemului juridic (francez) de tip...

Tangorre – un „Dreyfus modern! Dosarul criminal Luc Tangorre care a zguduit cea de-a V-a republică franceză din temelii

Bibliografie * Luc Tangorre, un Dreyfus modern (Poliția Capitalei–Mondo Police–prof. univ. dr. Thomas CSINTA, corespondent în Franța–consultant în Dosarul criminal Tangorre din...
- Advertisement -

More Articles Like This

- Advertisement -