Germania, în apărarea căreia nu prea m-am înghesuit să sar în ultimii ani, din simplul motiv că a condus mascat, dar în mod agresiv Uniunea Europeană, storcând în fel și chip tot ce a putut stoarce din statele care nu fac parte din nucleul dur, face totuși sacrificii extraordinar de mari pentru a ajuta Ucraina să lupte cu succes în războiul declanșat împotriva ei de Federația Rusă. Germania a pompat în Ucraina în toată această perioadă medicamente, alimente, bani și tehnică de luptă performantă, asumându-și riscul uriaș de a intra într-o profundă criză energetică. Se știe că economia germană este una dintre cele mai dependente economii europene de gazul, de petrolul și de cărbunele rusesc. De asemenea, Berlinul și-a blocat multe dintre investițiile făcute în Federația Rusă, până de curând aducătoare de profituri grase. O întreagă strategie a fost elaborată pentru ca, într-un termen cât mai scurt posibil, Germania să renunțe cu desăvârșire la gazul rusesc pe care îl lua ieftin, în condiții preferențiale. În final, ea se expune pericolului de a deveni mult mai dependentă decât până acum de Statele Unite, care, odată cu gazul lichefiat, vor impune cu certitudine și anumite condiții Germaniei. Și cu toate astea, am asistat zilele trecute la un gest mai mult decât excentric, de-a dreptul scandalos, comis de reprezentantul Ucrainei la Berlin, prin proferarea insultei, pe care am reprodus-o direct, la adresa cancelarului Olaf Scholz.

Cerându-i-se explicații lui Andrii Melnik, acesta a sugerat că, în calitate de ambasador al Ucrainei la Berlin, este intrigat de faptul că Olaf Scholz, cancelarul Germaniei, refuză să meargă în pelerinaj la Kiev și să facă obișnuitele temenele în fața lui Volodimir Zelenski. Cancelarul a explicat că va merge la Kiev, dar după ce capitala Ucrainei va fi vizitată de președintele Germaniei, Frank Walter Steinmeier. Iar acesta, dintr-un motiv insuficient explicat, a primit un refuz la o tentativă anterioară de a vizita Kievul. Și, vezi Doamne, aceste sincope în relațiile la nivel înalt germano-ucrainene ar fi generat insulta proferată de ambasador. În realitate, situația este mai complicată. Autoritățile de la Kiev au adus în ultima vreme dese critici Partidului Social-Democrat, SPD, din care face parte cancelarul Scholz. De ce? Pentru că acest partid, protejând în trecut în mod activ interesele Germaniei, și-a consolidat bunele relații cu Kremlinul și în primul rând cu Vladimir Putin, reușind la schimb să obțină cantitățile necesare de gaze la un preț preferențial. Așa o fi, dar insulta e insultă.

În titlul acestui editorial am scris că autoritățile de a Kiev se obrăznicesc.  Și, firește, nu m-am referit doar la gestul ambasadorului Ucrainei la Berlin. Recent, Volodimir Zelenski și-a permis să afirme că Ucraina este expusă unui Holocaust. Ceea ce a stârnit o furtună în Knesset. Și pentru a ne forma convingerea fermă că gestul ambasadorului Ucrainei la Berlin nu este un simplu derapaj izolat, să ne reamintim de asemenea că șeful acestuia, Volodimir Zelenski, a urecheat în repetate rânduri Ungaria și în mod direct pe Viktor Orban, pronunțându-se împotriva realegerii sale, deci amestecându-se practic în treburile interne ale Ungariei, și totul pentru că statul vecin, dependent în totalitate de statul rusesc, înțelege să-și apere interesele și să importe în continuare cantitățile necesare, conformându-se pretenției lui Vladimir Putin de a plăti energia în ruble. Zelenski l-a urecheat și pe Macron. Și i-a bătut obrazul de două ori chiar și premierului Marii Britanii.

Poate fi înțeleasă, până la un punct, nervozitatea extremă generată de uriașa tensiune și presiune sub care trăiește, manifestată de liderul de la Kiev. Dar totuși, 40 de state ale lumii fac eforturi uriașe și își asumă costuri pe măsură, pentru a-i ajuta pe el și pe poporul pe care-l reprezintă să rezistă urgiei declanșate de Vladimir Putin. Chiar în această săptămână, am fost martorii solicitării insistente a lui Joe Biden în fața Congresului Statelor Unite, pentru a disponibiliza în beneficiul Ucrainei încă 33 de miliarde de dolari, pe lângă sumele uriașe cheltuite până în prezent. Din acești bani, 20,4 miliarde vor reprezenta costuri de natură militară și 8,5 miliarde asistență economică directă. Pe măsura bugetelor de care dispun, toate statele, inclusiv România, ca să nu mai vorbim de Germania, fac eforturi consistente pentru a ajuta Ucraina. Și niciunul dintre liderii acestor 40 de state nu merită sub nicio formă să li se bată obrazul.