„Dragi prieteni ai asociației Eugeniu de Savoya, peste puțin timp sărbătorim împreună Ziua Națională a României, prilej de mare bucurie și de afirmare a respectului pentru toți cei care au gândit și înfăptuit mărețul eveniment de la 1 decembrie 1918.
Prin uniformele armatei române din Primul Război Mondial pe care le purtăm cu mândrie, încercăm după puterile noastre, să onorăm pe cei căzuți la datorie față de pământul țării noastre, soldați, ofițeri, generali, surori de caritate, care au făcut ca noi cei care am urmat în timp să fim mândri de faptele lor de arme.
Mica noastră trupă a fost invitată anul acesta de primăria Săcălaz să participăm la manifestările organizate cu prilejul deschiderii Târgului de Iarnă al Săcălazului și a Zilei Naționale. Vom onora invitația adresată cu mare drag și plăcere. Vă așteptăm miercuri 1 Decembrie la ora 13:00, în centrul localității.
La ora 14:30 vom reveni în Timișoara și vom depune o coroană de flori la mormintele soldaților români din Cimitirul Eroilor, căzuți în prima conflagrație mondială. Vom aprinde candele, iar o trompetă va interpreta „Il Silenzio” (Liniștea). În semn de onor, armele noastre vor avea țevile îndreptate spre pământ, în timp ce cu tunul vom efectua o salvă pentru toți eroii români.
Dragi prieteni, dacă doriți să ne fiți alături, vă așteptăm cu drag.La mulți ani tuturor românilor!
La mulți ani, România!”
Istorie
Cucerirea Timișoarei de către Habsburgi
După 17 ani de relativă liniște izbucnește un nou război austro-turc. După victoria de la Petrovaradin (5 august 1716) asupra oștilor otomane, prințul Eugeniu de Savoia decide cucerirea cetății Timișoara, pentru a pune stăpânire pe această importantă poziție strategică. În urma unui asediu de 48 de zile, însoțit de bombardamente repetate, care au distrus în mare parte clădirile din interiorul cetății, la 12 octombrie 1716, Mehmed Pașa, ultimul comandant otoman al Timișoarei, acceptă capitularea, iar garnizoana turcă părăsește definitiv orașul. La 18 octombrie 1716, prințul Eugeniu de Savoia își face intrarea triumfală într-o cetate grav răvășită de violentul asediu. Garnizoana otomană se retrage în sudul Dunării, iar după 164 de ani cetatea intră din nou sub stăpânirea europenilor.
Prințul Eugen a fost un mare colecționar de artă și un iubitor de frumos. La
Viena, a construit
Palatul „Belvedere”, ca reședință a sa. La
Timișoara, casa care îi poartă numele, de pe strada Eugeniu de Savoya, nr. 24, a fost construită în 1817 pe locul unde se afla Poarta „Forforosa”, pe care prințul intrase pe 18 octombrie 1716, după cucerirea cetății otomane Timișoara. Pe lângă Palatul „Belvedere”, prințul a mai construit și „Palatul de iarnă” care se află chiar în centrul Vienei, palat care după moartea prințului a rămas moștenire nepoatei lui, Anna Victoria de Savoia, iar aceasta, la rândul ei, l-a vândut împărătesei
Maria Tereza.
