Ultima întâlnire culturală a diasporei româneşti, dar şi unul din ultimele evenimente dinaintea crizei pe care o trăim, a avut loc în cadrul Parohiei Ortodoxe „Sf. Spiridon”, din Reggio Emilia.
Acum, când tot ce ne-a mai rămas este să citim în casă, până când vom putea ieşi cu toţii în natură să mai plantăm nişte copaci (nefiind paraziţi consumatori), ne putem delecta la un cenaclu virtual de poezie… Rugăciunea poetică a lui Cristian Bodnărescu este însoţită de mai multe discuţii interesante şi originale, pentru o întrunire religioasă: este muzica rock satanistă? Putem scrie şi vorbi orice despre oricine, fără argumente? Ne putem delecta şi prin glumele făcute, la o adevărată şuetă de suflet.
Sunt profesorul Dumitru Conta şi vă propun să parcurgem împreună ultima întâlnire desfăşurată la hramul Parohiei Sf. Spiridon din Reggio Emilia, Italia, unde, în calitate de invitat de onoare, ne-a bucurat prin prezenţa sa, distinsul poet Cristian Bodnărescu. Personal, mi-a făcut plăcere să mă număr între cele 700 persoane prezente şi nu regret că am parcurs o jumătate de zi să ajung la Reggio, pentru un cenaclu spiritual.
“Cred că valorile impuse de puterea globalistă se vor modifica într-un viitor apropiat. Bătaia de joc față de resursele naturale, față de spiritualitate și de om nu se va putea manifesta la infinit. Oamenii punctează știința și tehnica mai mult decât respectul pentru o persoană cu anumite nevoi speciale, uitând să îi vadă sufletul. Dar un om care nu este în centrul reflectoarelor și nu e stimat de societate, chiar cu anumite dizabilități de ordin fizic, poate avea un suflet curat fața de un om care se bucură de toate darurile naturii, mândru. Și atunci este mai iubit de Dumnezeu, pentru că are o inimă sensibilă și un suflet curat!” (Cristian Bodnărescu)
Hramul parohiei Sfântul Spiridon din Reggio nell’ Emilia – Italia, ținut în preajma sărbătorilor de Crăciun, l-a avut ca invitat de onoare pe poetul Cristian Bodnărescu. După ce la primele două ediții, invitații au fost conf. univ. pr. scriitor Constantin Necula și cantautorul rock-folk Ștefan Hrușcă, a treia ediție i-a fost consacrată omului de litere Cristian Bodnărescu. Tinerii români din Italia au avut prilejul să îl vadă live pe Cristian, alături de cele 700 persoane prezente în sală.
Poveste de Crăciun
17 decembrie 2020
Ne-au venit la uşi din nou
Trecând prin mari nămeţi,
Eroii noştri din alt tablou
Amintiţi doar de poeţi.
Chemaţi-i în casă, e frig
Să îi poftim la masă,
Ei ne-au apărat aprig
Sânge au pe-a lor cămaşă.
Să ne cunoaştem povestind
Chipurile lor ni se arată,
Văd o tânără murind
Un glonţ i-a intrat în faţă.
Un prunc mort ţine la sân
Întinsa pe strada rece,
Împuscati de un acarian
Tinere cadavre sunt ferece.
Morţii sunt desfiguraţi
Sacrificaţi şi abandonaţi,
Pe cer apar înaripati
De Ochiul divin neuitaţi.
Dar ei sunt tineri şi frumoşi
În Paradisul neuitat,
Ne apără ai noştri strămoşi
De demonul întunecat.
Cei vii sunt urâţi şi proşti
În nepăsarea ucigaşă,
Pe faţa hâdă poartă măşti
În uitarea lor nevoiaşă.
Se bucură ca nişte câini
De un Crăciun însângerat,
De neamul nostru sunt haini
De parcă nici nu s-a întâmplat.
Nu mai avem deloc nămeţi,
Natura ne este ucisă
Copacii ne sunt furaţi
Ţara a fost distrusă.
Pământul ţării s-a vândut
De-un neam instrăinat,
E mai rău ca la-nceput
Străinii iar ne-au vânat.
Amintiţi doar de poeţi
Eroii noştri din alt tablou,
Trecând prin mari nămeţi
Ne-au venit la uşi din nou.
Omul de litere Cristian Bodnărescu figurează în “Dicționarul Autorilor Români Contemporani”, dicționar ce surprinde mișcarea literară românescă după anul 1923. Lucrarea semnată de Alina Kristinka este coordonată de universitarul Carmen Cătunescu și Heliodora Cătunescu. Comisia Editurii Singur, prin “O altfel de istorie a literaturii române”, îl consideră pe scriitorul Cristian Bodnărescu unul din cei mai importanți 60 scriitori din literatura românească.
În anul 2010, Cristian fondează radioul “Zidul”, post online ascultat în peste 100 țări. După România, Italia este a doua țară care ascultă postul radiofonic “Zidul”. În prezent, Cristian este Inginer IT certificat internațional, el construind și drone.
“Să îl citesc pe poetul Cristian Bodnărescu a constituit pentru mine o surpriză deosebit de agreabilă: că ismele nu ne-au cotropit de tot, că se mai poate scrie poezie bună fără a scuipa pe valorile clasice, că poţi fi modern fără a fi ininteligibil şi că, în cele din urmă, poţi să scrii poezie “chiar dacă ai talent (!)”. Intuiesc lecturile domnului Bodnărescu solide, bine selectate şi bine asimilate. În ceea ce mă priveşte-evident strict subiectiv- l-aş situa, prin înzestrare, originalitate şi îndrazneala dincolo de frontierele temporale, de curente sau de stiluri, într-o familie “cel puţin” onorabilă, din care fac parte: Byron, Baudelaire, Poe, Bacovia, Artaud şi nu numai.” – Gheorghe Junescu, fost director adjunct al Institutului Român din Veneţia.
Poetul vesel
- – Domnule Cristian Bodnărescu, bine ați venit în parohia noastră! Ne cerem scuze pentru întârzieri, sper totuși să vă simțiți bine.”
C.B. – Mă simt foarte bine! Dacă mai serveam o bere, aveați în fața un poet vesel.
I.– Cum reușiți să îmbinați știința cu spiritualul?
C.B. – Ca ocupație sunt doar un inginer, poezia este legătura mea cu divinitatea. Am păcate și sper ca măcar prin scris să-mi mai fie iertate din ele. Acum nu cunosc planurile lui Dumnezeu și cum a oferit fiecărui om daruri și priceperi, dar o povestire “ingineresco-spirituală” vă pot istorisi. Pilotam pe seară o dronă undeva prin Bucovina, când mă întâlnesc pe drum cu o băbuță de-a noastră, neaoșă ortodoxă. Bătrâna mă întreabă: “Auz’ maică, da’ mata vezi și văd și io?” “Nu văd nimic straniu, mătușă, dar mata ce vezi?” “Ei las’ așa, aista-i un sămn pentru mini” încheie bunica, uitându-se lung la drona din cer.”
Întrebare din public:
– Domnule Bodnărescu, sunteți licențiat al Facultății de Filosofie din cadrul Universității “Al. Ioan Cuza” din Iași și acum certificat în IT Management la „Link Academy”, Serbia. Cum ați reușit schimbarea?
C.B. – Din copilărie eram interesat de tehnic, fiind și proaspăt pilot. Așadar, mi-am urmat ulterior visul.
I.– A lucra în domeniul tehnic este ceva superior fața de asistarea persoanelor cu dizabilități?
C.B. – Nu neapărat! Oamenii punctează știința și tehnica mai mult decât respectul pentru o persoană cu anumite nevoi speciale, uitând să îi vadă sufletul. Dar un om care nu este în centrul reflectoarelor și nu e stimat de societate, chiar cu anumite dizabilități de ordin fizic, poate avea un suflet curat fața de unul care se bucură de toate darurile naturii, mândru. Și atunci, este mai iubit de Dumnezeu, pentru că are o inimă sensibilă și un suflet curat! Doar cu aceste calități părăsim lumea efemeră-fizică. Deci, nu aș putea cataloga o îndeletnicire a fi “superioară” alteia. Respect oamenii simpli, care îngrijesc de cei aflați în nevoie: asistenții sociali, infirmierele, badantele… Mă rog zi de zi pentru nevoiași și pentru acești lucrători ai lui Dumnezeu; neînsemnați pentru o societate de consum, dar uriași pentru Cel Curat. O îndeletnicire nu este superioară alteia, la fel cum nimeni nu este de neînlocuit. Doar… “cimitirele sunt pline de oameni de neînlocuit!”
I.– Cu adevărat sunt pline cimitirele cu oameni de neînlocuit, însă eroul este doborât, la fel ca şi ticălocul, nimeni nefiind nemuritor, precum descrieţi în următoarele versuri :
Soldatului necunoscut
Cristian Bodnărescu
12 – aprilie – 2019
*
O baionetă te-a străpuns
În inima curată,
Sângele-ți s-a scurs
În glia cea uitată.
**
Soarele atunci a stat
Pe cerul sângeriu,
Viața ți s-a curmat
Pe câmpul cel pustiu.
***
Dar locul s-a luminat
Având moaștele tale,
În glie de te-ai scăldat
Pornind spre-o altă cale.
****
Zi de zi ne ocrotești
Și pe demon biruiești,
În locu-ți de veci curgând
Un izvor sub al tău gând.
*****
Seară de seară te arăți
Pe bolta înstelata,
Păcatele ni le cureți
Tu, astru de-altădată.
******
Prin râurile noastre
În codri-ai renăscut
Îți cântă păsări albastre
Numele cunoscut!
Fata cu fundă
Cristian Bodnărescu
2 -septembrie -2013
*
În cozi lungi femeia părul îsi împletea,
Nu l-a prins pesemne atunci când trebuia.
În valuri chinuite amintiri o surprindeau
Regrete prinse-n slove de cer o chinuiau.
**
O clipă de iubire de mal tăcut se sparge
Colţii stâncilor gri curmă multe catarge,
Roşie este funda ce-n sânge se revarsă,
Vaginul se contrastă pe alge de se lasă.
***
Amurgul tinereții curând se vede-n zare
Și boarea despărțirii cu flori de mai răsare,
Petalele desprinse în păr se vaită tare
Funda albastră prinde șuvițele pe mare.
****
Valul desprins feeric din negrul cer se varsă,
Ducând pe drum de spume nuduri ce se dezgheața
Fantasme de păpușa se întrevad în clasă
Beatica furtună le va scuti de viața.
*****
Iar Spiritul uitării și cel al devenirii
Vuind alene-n pragul știrbit de îndoiala
Suflu îi dă păpușii să fie o petală
Curând de se va stinge sub cruda lege-a firii.
******
Zburăm iar împreuna în cea din urmă oară
Pe fundele tăcerii sub cerul cel de smoală,
Trupul matur și umed sub ploaia de afară
Valsează amintirea la balul din petală.
*******
Veni-voi după tine să ne eliberăm
A morții amintire în flăcări s-o uităm,
Încet îți mângâi părul albit cu fulgi de nea
Și liber îți va curge vestind o nouă stea.
I.– Pe lângă “persoanele de neînlocuit”, opera Dvs. este caracterizată şi de importanţa atribuită Cuvântului. Cum vedeți libertatea de exprimare? Oamenii pot spune orice despre oricine?
C.B. – Asistăm în zilele noastre la o libertate oferită exprimării, fără limite. Un înțelept afirma: “Cel care a înjurat în loc să dea cu piatra, este părintele democrației”.
Dacă ne raportăm la Sf. Evanghelie după Ioan , se punctează puterea cuvântului: “La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul”. Și a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!” Și a fost lumină” (Geneza).
Trebuie să ne gândim atunci când se oferă libertăți “nelimitate” simplilor indivizi, în același timp se confiscă alte libertăți. Libertatea de exprimare a unui individ trebuie oprită în momentul în care încalcă libertatea altui individ la viaţă şi onoare. În orice țară democrată, libertatea de exprimare trebuie să fie garantată! Însa, ea trebuie să fie însoțita și de argumente, tocmai pentru că suntem civilizați și nu sălbatici. Asistăm la grupuri media de informare care bagatelizează cultura și spiritualitatea! Trebuie să se aducă argumente în momentul în care se critică un om. Iar atunci când se ajunge la asta, omul să fie chemat față în față cu ziaristul, cel din urmă să poată oferi astfel cititorilor săi un material de valoare, conținând toate punctele de vedere. În caz contrar, va rezulta doar un articol de bârfă, diabolic. Precum diavolul apare în “Cartea lui Iov”, necuratul se îndeletniceşte doar cu plasarea de bârfe, mişeleşte. Cred că valorile impuse de puterea globalistă se vor modifica într-un viitor apropiat. Bătaia de joc față de resursele naturale, față de spiritualitate și de om nu se va putea manifesta la infinit.
I.– Precum resursele naturale nu sunt infinite, nu sunt infiniţi nici eroii. Dar cine-i salvează pe eroi?! Răspunsul îl primim din poezia “Statui în Cer”, dedicată eroilor revoluţiei române din 1989, care nu au (încă) o statuie.
’’Dacă noi, românii, n-am reuşit să ridicăm o statuie eroilor revoluţiei, atunci îngerii Domnului au ridicat-o în cer, în poezia de faţă!
Momentul despărțirii fizice de spațiul nostru dacic este unul cumplit, pentru orice român. Nimeni nu a părăsit teritoriul României de bine! De asta trebuie măcar spiritual să ne regăsim identitatea noastră națională, neuitându-ne pământul țarii, strămoșii ce odihnesc în el și nici eroii noștri.” (Cristian Bodnărescu) “
Statui în cer
Cristian Bodnărescu
Pentru eroii Revoluției din 1989, care nu au (înca) o statuie…
18-12-2013
*
Peste pământul aspru
Pășind cu pași desculți,
Rescriu iar un cadastru
Mulți comuniști inculți.
**
Hoție și prostie,
În fine își dau mâna
Spulberând din glie
Biserici, e furtună!
***
Peste pământul aspru
Cadavrele plutesc,
Apare un dezastru
Și oamenii roșesc.
****
E sângele mulțimii
Care în vis se stinge,
E somnul națiunii
În lacrimă de curge.
*****
Te căutam în Labirint
Și oase de sărman apar,
Prințul nu este un Sfânt
Oaselei-i tot în vis dispar.
******
Peste pământul aspru
Statuia ta nu vine,
E comunismul acru
Ce a rămas în vine.
*******
Eroi din alte timpuri
Ale copilăriei mele,
Mă prindeți iar prin gânduri
Rostesc a voastre nume!
********
Pământul țarii noastre
Are statui lucioase
De comuniști – doar pietre
Pălind spre zări albastre.
*********
Statuia ta aievea
Se vede-n seri senine,
Spre mine ea venea
Cu voi să mă cunune.
**********
Cătând spre altă boltă
Statuia-ți necioplită
Doar Îngeri mi-o arată,
E cu argint marcată.
***********
Peste pământul aspru
Doar buruieni răsar,
Eram la ceasul sacru
Gândind la tine iar.
I.– La fel procedează şi cu eroii martiri ai Basarabiei, deportaţi de ruşi în Siberia, semnând poemul “Prin Timp”:
Prin Timp
de Cristian Bodnărescu
14 – februarie – 2015
Trecem prin timp acum
La fel ca altădată,
Plutind pe-un drum diurn
Mă chemi cu a ta șoaptă.
Trec tineri și bătrâni
În trenul cu vagoane,
Pe drumul cu goruni
Fetele poartă coroane.
Pe buze sunt rostite
Eterne promisiuni,
În timp se văd pierdute,
Sicriecu minuni.
Mergem departe înspre noi,
Aproape ne cunoaștem
De gânduri suntem goi,
Brațele ni le desfacem.
Iar când de drum vom obosi
La fel ca orișicine,
Lumina o vom zări
Din noul tren ea vine.
Pășim în pas tomnatic
Dansând la fel ca ei,
Pe podiumul despotic
Renaștem din idei.
A fost o zi senină
În prag de albă noapte,
Visând o viața bună
Cu rudele plecate.
Este rock-ul satanist?
I.– Acum 10 ani aţi fondat radioul “Zidul”, de ce acest nume?
C.B. – Numele este dual, într-un sens toți românii trebuie să se adune între zidurile spirituale ale unei singure cetăți. În aceeași măsură, zidurile ignoranței necesită dărâmare.
I.– Sunteți redactor muzical de mulți ani de zile, dar și DJ. La radioul Dvs. putem asculta des classic rock. Considerați că muzica heavy metal te apropie de Dumnezeu sau de satana?
C.B. – Muzica cu toate curentele ei este dată de la Dumnezeu. Chiar o poruncă, dacă ne raportăm la primii ghitariști care cântă cuvântul Domnului, consemnați în Cărțile lui Moise. Omul o poate utiliza și în celălalt sens, acesta este un alt aspect. Noi promovăm muzica, atâta vreme cât această artă este pusă în slujba lui Dumnezeu. Aici nu este o cale de relativizare a absolutului! Omului însa i s-a dat posibilitatea de a alege… Dumnezeu Tatăl: “Ori sunteți cu Mine ori împotriva Mea. Decizia vă aparține.” Mesajul (353) din Cartea Adevărului.
La fel, cu un cuțit poți tăia o pâine sau ucide un om. Cu o dronă poți realiza un film sau trimite o bombă. Omul ia decizia, nu ustensila!
Părintele Ava Vladimir: “În zilele noastre mai avem mulți scriitori și poeți români, ei însa atacă omul creștin. Am avut privilegiul de a cunoaște un adevărat poet… Versurile bodnăresciene îi cheamă pe creștini, având o tematică profundă. Doresc să îi adresez astăzi o întrebare: “Cum este să fii un poet creștin în secolul XXI, la 36 ani reușind să consolidezi zidul care oprește răul?”
C.B. – Oamenii atacă în special persoanele ce folosesc numele lui Dumnezeu spre a obține anumite interese materiale și nu pe omul creștin! Sper să pot fi numit “creștin” de posteritate și Dumnezeu. Important este să nu te irosești. Acum câțiva ani, acceptam orice invitație de a apărea la emisiuni, talk-show-uri, răspundeam la toate interviurile. Apăream alături de așa-numite staruri ale muzicii românești, creatori de piese menite să reziste (doar) o vară. În timp, am realizat că este important să fie de calitate publicul unui grup media și nu neapărat numeros. O întâlnire spirituală este menită să rămână în timp, pe când un curent astăzi este, mâine nu îl mai vedem-auzim. La fel, Biblia este de 2000 ani; mai mult decât viața unui iPhone.
A fi un războinic
“În calitate de războinic, trebuie să fii garantul libertății și protectorul celor slabi!” (Cristian Bodnărescu)
I.– A fi războinic în zilele noastre în care lumea fuge spre relaxare și meditație, este ceva nociv?
C.B. – În zilele noastre, la fel ca și în zilele de ieri, sunt și au fost secte având drept adepți anumite personae dezinformate, spun asta spre a nu utiliza alți termeni. Mereu trebuie să fii pregătit spre a preîntâmpina orice variantă de întâmplare. Atunci când ești în sălbăticie, nu vei putea impune unui leu să nu te atace, doar pentru că tu nu îl ataci. Au venit sute de tineri la întâlnirea noastră, unii dintre ei poate nu consideră că vor fi vreodată nevoiți să se apere. Să presupunem că vor forma o familie. Într-una din seri, după un eveniment, afalându-se pe stradă ori chiar în dreptul casei, alături de soție și copiii lor, vor fi atacați de “golani”. Cum îsi vor putea proteja familia, fiind nişte pacifiști euforici?
În calitate de războinic, trebuie să fii garantul liberății și protectorul celor slabi!
“Națiunea care separă înțelepții de războinici va avea lași care să cugete şi proşti care să lupte”. (George Orwell).
Un 8 martie cam… sângeros
I.– Înafară de latura poetică, aveți și o alta, umoristică. Una din povestirile ce surprind comicul de situație este: “Whisky, cowboys și capre”. Care este învațatura desprinsă?
C.B. – Această nuvelă umoristică reprezintă o incursiune în timp, prin personajul central, un cowboy în dimineața zilei de 8 martie 1857. Perioada susmenționată este departe de a revoluționa conștiința socială fața de drepturile și nevoile unei femei. Practic, data de 8 martie marchează începutul comunismului în Rusia și o manipulare la nivel mondial, privitor la presupusa zi a femeii. Aparatul de propagandă mincinoasă de tip rusesc prezent și în zilele noastre, nu a iertat nici atunci mințile mai sărace cu duhul. Însă, peste 70% din țarile lumii, au înțeles minciuna și nu respectă această zi sângeroasă. Doar țarile fost comuniste sau “în curs de dezvoltare” reușesc să aibă o zi anticristă, spre a serba dătătoarea de viață.”
I.– Femeia nu merită o zi a ei?
C.B.- Femeia merită mai mult decât o zi a ei! Vreme de secole ea a fost marginalizată de societatea patriarhală încurajata de biserică, bătută, umilită, arsă pe rug… De asta povestea cu o dată bolșevistă a venit ca o mănușa în multe țari din lume, femeia neavând nicio zi a ei. Dătătoarea de viața merită însa o zi ce o apropie de Dumnezeu și nu de antichrist!”
– Părintele Mihail: “Dumnezeu să vă binecuvânteze și vă mulțumim pentru tot ceea ce faceți! Trebuie să încheiem întâlnirea emoționantă alături de cei 700 oameni din sala mare, deoarece vă asteaptă înca 70 persoane în sala mică, la o întrunire de suflet! “
Mă alipesc şi eu la cuvintele părintelui Mihail şi vă aduc mulţumiri personale şi din partea publicului pentru generozitatea, profunzimea şi cultura culeasă din versurile Dvs.
A consemnat prof. Dumitru Conta,
prof. Iamandii Inga (interviu)
