Atunci când vorbim și scriem despre înaintașii noștri trebuie să ne amintim de toți cei care au contribuit la binele comun al patriei în care trăim, indiferent de etnie, vârstă, culoare politică sau confesiune religioasă.
În calitate de tânăr istoric îmi revine sarcina de a scoate din arhivele timpului noi personaje, personaje care sunt mai puțin cunoscute. De aceea în articolul de astăzi am să-l amintesc pe Generalul Ioan C. Cornescu.
Ioan Cornescu s-a născut la București în anul 1822, după alte însemnări este menționat anul 1820. A avut și un frate, pe Constantin C. Cornescu (1830-1900).
Tatăl său a fost marele logofăt Constantin Cornescu (1793-1851), iar mama sa s-a numit Ecaterina Obedeanu.
Generalul Ioan Cornescu a fost un militar de profesie, întrucât la vârsta de doar 15 ani ( anul 1837), intră în miliția pământeană cu gradul de sergent. Un an mai târziu, adică în anul 1838 figurează în registrele armatei ca parucic (locotenent) la cancelaria dejurstvei (comandamentului militar), făcând în același timp parte din mulțimea de colaboratori ai lui vodă Gheorghe Bibescu.
Anul 1848 îi aduce gradul de maior, iar în anul 1858 devine colonel. Gradul de general îl primește în anul 1870.
După patru ani de purtat uniforma de general se retrage la pensie.
Trebuie să menționez că generalul Ioan Cornescu a fost un pasionat al vânatului.
Această pasiune s-a concretizat prin scrierea unui „Manual al vânătorului”, prefața la această carte fiind scrisă de A. I. Odobescu.
De asemenea trebuie să amintesc că generalul Ioan Cornescu a fost și un important om politic, fiind ministru de război imediat după Unirea din 1859.
Pleacă din această lume în anul 1890.
Autor: Andrei-Mihai VLAD
Licențiat în ISTORIE al Facultății de Istorie din cadrul
Universității București
Masterand al Facultății de Istorie din cadrul
Universității București
Redactor la Rubrica de ISTORIE al ziarului
PATRIA ROMÂNĂ
