Autor: Directorul Ziarului. General Bg. (r) Bartolomeu Constantin SĂVOIU.
Sub titlul “ Le Temps des Tempetes” ( Vremea furtunilor ), în editura franceza “ L’ observatoire” apare o carte de memorii a fostului Președinte al Frantei, Nicolas SARKOZY, 2007-2015.
Nicolas SARKOZY intra în partidul Gaullist UDR, (Union pour la Defense de la Republique)- Uniunea pentru Apărarea Republicii în 1974 la vârstă de 19 ani. În același an intram și eu la Federația Pariziană a partidului Gaullist. Am militat în toată această perioadă și am fost martor al ascensiunii acestui tânăr francez de origine maghiară ( Nicolas SARKOZY, Nicolas Bocșa de SARKOZY, tatăl făcând parte dintr-o mică familie nobiliară de origine Maghiară, care vine după înăbușirea revoluției din 1956, în Franța. Aici se vă căsătorii cu fica unui medic, fost veteran al Primului Război Mondial, și vă avea 3 copii intre care Nicolas SARKOZY, menit la o strălucită carieră.) La începutul anilor 80’ Nicolas ajunge în conducerea tineretului Gaullist și reușește la vârsta de 28 de ani să devină Primar al bogatului oraș al periferiei Parisului, Neuilly-sur-Seine, în care omenii politici importanți, bogătași și personalități influente își avea domiciliul.
Această alegere va avea o importanță capitală pentru cariera acestui strălucit orator, care va deveni deputat în 1989 în opoziție sub Președintelui François Mitterrand și Ministru în anul 1993-1995, în guvernul condus de Primul Ministru Edouard BALLADUR, până la intrarea în guvern, SARKOZY devenise unul din liderii cei mai apreciați ai Partidului Gaullist și îmi amintesc că la numeroase congrese ale partidului la care am participat, era unul din cei mai aplaudați oratori. Dar perioada în care este Ministru în guvernul lui BALLADUR, va însemna și o ruptură în afinitatea care se crease intre el și Președintele Partidului, Primar al Parisului Jacques CHIRAC de ani de zile. Primul Ministru BALLADUR făcuse o înțelegere cu Președintele CHIRAC care fusese de două ori înfrânt de Francois Mitterand, în 1981 și 1988, când va fi loial Președintelui CHIRAC și va lupta alaturi de el, pentru a treia încercare a acestuia la alegerile Prezidențiale din 1995, or BALLADUR va trăda pe Președintele CHIRAC și se va prezenta în primul tur al alegerilor prezindențiale. Lângă el va fi de asemenea Nicolas SARKOZY. Devansat în primul tur, 16% BALLADUR, 18% Jacques CHIRAC, acesta va chema alegătorii să voteze bineînțeles pe primul situat, adică pe Președintele CHIRAC. După o campanie extraordinară, în care am avut imensa bucurie să particip alaturi de alți militanți fideli Președintelui CHIRAC ca și mine, încă de la începutul anilor 1974, aceasta a reușit să fie ales în sfârșit pe 17 mai 1995 ca Președinte al Franței.
Însă în acest prim mandat, 1995-2002, care era încă de 7 ani, modificat prin referendum la o durata de 5 ani, Președintele CHIRAC nu a uitat trădarea acestuia și Nicolas Sarkozy nu a făcut parte din guvern. Reales pentru al doilea mandat de data aceasta, de 5 ani, pe 16 mai, Președintele CHIRAC îl va ierta parțial, căci Sarkozy reprezenta o forță în partid și deși acesta ar fi dorit cu arzătoare dorință să fie Prim Ministru, îl vă numit Ministru de Finanțe și ulterior Ministru de Interne. În 2007, după o luptă foarte dură contra Candidatei Socialiste, Segolene Royal, Nicolas Sarkozy va fi ales al 23-lea Președinte al Franței. Candidat în 2012, va fi învins de un mediocru, socialist, Francois Hollande, tovarășul de viață a lui Segolene Royal cu care a avut 4 copii.
Ironia soartei face că la alegerile din 2012, Președintele CHIRAC, a sprijinit pe Candidatul Socialist Hollande, contra celui care îl trădase cu 17 ani în urmă, Nicolas Sarkozy. În primul tom al memorilor sale, care acoperă anii 2007-2008, Nicolas Sarkozy evoca întâlniri internaționale, consilii de Miniștrii, misiunile de pace pe care le-a îndeplinit în Georgia și Federația Rusa, o întâlnire intre 4 ochi cu Papa Benedict al XVI-lea… Cartea este scrisa cu mult talent, într-un stil simplu și limpede, și s-au vândut deja peste 200.000 de exemplare. Sarkozy consideră că un Președinte al Franței, trebuie să aibă și sentimente, un dram de sinceritate, de omenie și transparență. Critica lui privind Uniunea Europeană, care este a doua vizită după alegerea sa, prima făcută Angelei Merkel, este destul de acerbă. El spune “ Biroul Președintelui Comisiei este imens și la fel de impersonal precum clădirea. Ai impresia că dacă ocupantul și-ar aduce prea multe obiecte proprii, gestul ar fi considerat deplasat.” El continuă “ Totul e făcut pentru ca întregul să fie vătuit, învelit , fară relief”. Este interesant de asemeni la o lună și jumătate după Islamizarea Catedralei Sfintei Sofia, părerea lui Nicolas SARKOZY privind incompatibilitatea Turciei de a deveni membră a Uniunii Europene. El spune privind întâlnirea sa cu Jose Manuel BARROSO, “ Adevărul este că aproape nimeni nu dorea lucru acesta, dar tot odată, nimeni nu dorea să își asume riscul de a spune nu. El considera că personalitatea Angelei Merkel era previzibilă, dar lipsită de relief, în schimb descrie în mod cordial pe Președintele Vladimir PUȚIN “ De cate ori l-am întâlnit pe Președintele Rus, care este realmente o personalitate carismatică, autoritară și puternică, aveam o plăcere de a mă întreține cu el. Știa să asculte, plin de curtenie, fară morgă, simpatic și inclinat spre surâs și râs. Este cât se poate de fidel prieteniilor, ca și convingerilor sale și poate să își schimbe poziția daca îl convingi. Este tot odată neîncrezător în toți și toate, el amintește că a acceptat imediat cererea Președintelui Rus, de a construi o mare catedrală Ortodoxă și un centru cultural legat de ea în cartierul Quai Branly pe malul Senei. Superba Catedrală a fost terminată de altdel cu câțiva ani în urmă.
SARKOZY își exprimă de asemenea admirația pentru Nelson Mandela și amintește că în cei 5 ani cât a fost Președinte, nu a mers la aeroport decât să își întâmpine 2 oasepeți: Pe Papa Benedict al XVI-lea și pe Nelson Mandela. O parte ușor comică este relatarea ședințelor în care în timpul celor 3 luni ale Președinției Franceze ale Consiliului Europei, a avut o ciocnire cu Președintele Traian BASESCU pentru a raționaliză interventile, Președintele SARKOZY hotareste că fiecare din Liderii Europeni din jurul mesei, să nu vorbească decât de doua ori. Aceasta i-a prilejuit o ciocnire puternică cu Președintele Român, căruia i-a refuzat cuvântul pentru o a treia intervenție. Acesta cum spune Sarkozy, făcea valuri, valuri și amenința că părăsește ședință. Sarkozy mărturisește fară jenă: I-am zis, nu te sinchisii, da-i înainte! Dar oricum nu i-am dat cuvântul.”
Fară îndoială vor fi foarte interesante și următoarele volume, însă ce trebuie de observat că în fata lipsei totale de contra conditat al dreptei Franceze în fața actualului Președinte Emmanuel Macron, anumite voci vorbesc de o eventuală candidatură a fostului Președinte SARKOZY.
Oricum pentru că l-am cunoscut personal, ca militant și membru al Consiliului Național al Partidului Gaullist, 1985-1995, traducător al cărții sale în românește, “Temoin”- (Martor) în 2006, pe care mi-a semnat-o cu dedicație, pot să afirm că este un personaj strălucit, de o extraordinară prezență politică, și intelectuală. Nimic nu este imposbil în 2022 pentru următoarele alegeri.
