Pe 10 august 2000, la Constantinopol (Istambul), Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic, Bartolomeu I, Liderul spiritual a peste 320 de milioane de Ortodocsi din lumea întreagă, în prezența a 3 Mitropoliți și 4 Episcopi și a numeroși preoți prezenți, în frumaosa Biserică ortodoxă din cartierul Istinye, a consacrat ca Arhonte a Patriarhiei Ecumenice, pe Generalul Bartolomeu Constantin SĂVOIU și i-a acordat Marea Cruce a Ordinului Sfântul Andrei și dreptul de a purta titlul de “ Prea Onorabil Arhonte- Endimologhiotatos Arhonta”.
Ordinul Arhontilor Patriarhiei Ecumenice, datează din secolul 4, după Hristos, când Constantinopul devine noua capitală a imperiului Român, construită de Împăratul Constantin Cel Mare. Patriarhia Ecumenică devine o imensă forță în imperiu, și după 380 mai ales, când Creștinismul devine obligatoriu, capătă o influență covârșitoare în conducerea imperiului. Pentru a gestiona imensele proprietăți ale Patriarhiei, Episcopul Constantinopolului-Patriarhul Ecumenic, crează un guvern laic, care va fi compus din Arhonti. Aceștia sunt personalități care primesc Titlul Nobiliar și care după exemplul Spartei și Atenei din epoca antică, care erau conduse de nobilii Arhonti, vor constituii acest guvern al Patriarhiei Ecumenice. După cucerirea Constantinopolului de către musulmani în 1453, Patriarhia Ecumenică care va fi sub tutela Islamului nu va mai acordă aceste titluri nobiliare laice. Odată cu fondarea Republicii Turce de Mustafa Kemal Atâtürk, Patriarhul Ecumenic va relua această tradiție.
Generalul Bartolomeu Constantin SĂVOIU, este primul Arhonte Român consacrat după venirea la putere a comunismului în 1948.
