Există momente în istorie în care rezultatele unor alegeri depășesc cu mult granițele unei țări.
Pentru mine, septembrie 2026 este un asemenea moment.
De o parte, RUSIA: partidul „Rusia Unită”, asociat direct cu Președintele Vladimir PUTIN, obține o majoritate parlamentară de proporții istorice. După numărarea a peste 95% dintre buletine, partidul avea 57,83% din voturile pe liste și era proiectat să obțină 355 din cele 450 de mandate ale Dumei de Stat. Este cel mai mare număr de mandate obținut de „Rusia Unită” în istoria alegerilor parlamentare ruse.
De cealaltă parte, GERMANIA: partidul cancelarului Friedrich MERZ suferă o lovitură electorală extraordinară. În Mecklenburg-Western Pomerania, CDU coboară la aproximativ 4,9%, sub pragul de 5%, în timp ce AfD ajunge la aproximativ 38,2%. La BERLIN, Die Linke se clasează pe primul loc, cu 25,7%, înaintea CDU, iar AfD obține 16,3%. MERZ însuși a calificat rezultatul din Mecklenburg-Western Pomerania drept „un dezastru”.
Acestea sunt cifrele.
Dar cifrele nu sunt niciodată suficiente pentru a înțelege politica.
Pentru mine, ceea ce vedem este începutul unei noi etape a confruntării dintre două concepții asupra EUROPEI: concepția centralizatoare, supranațională, pe care o numesc GLOBALISTĂ, și concepția suveranistă, care revendică primatul statului-națiune.
Iar rezultatele din RUSIA și GERMANIA merită citite împreună.
⸻
I. RUSIA: O VICTORIE ELECTORALĂ CARE NU POATE FI IGNORATĂ
Să începem cu ceea ce este incontestabil.
„Rusia Unită” a câștigat alegerile pentru Duma de Stat.
57,83% pe liste.
355 de mandate din 450.
O majoritate constituțională.
În 2021, partidul obținuse 49,8% pe liste. Creșterea este, prin urmare, considerabilă.
Pentru mine ca și pentru toți analiștii independenți acest rezultat reprezintă o reconfirmare politică a lui Vladimir PUTIN.
Nu afirm că scrutinul rus poate fi comparat fără nicio diferență cu un scrutin occidental. Dimpotrivă, criticii sistemului electoral rus subliniază că opoziția anti-război a avut un spațiu foarte restrâns, iar “Associated Press “descrie alegerile drept puternic controlate.
Dar tocmai aici trebuie să punem întrebarea esențială:
Dacă Occidentul este atât de convins că societatea rusă respinge politica lui PUTIN, de ce rezultatul electoral este tocmai invers?
Partidul prezidențial nu numai că a câștigat.
A obținut un rezultat superior celui din 2021.
Aceasta este realitatea politică pe care propaganda occidentală nu o poate șterge.
Poate să o interpreteze.
Poate să o conteste.
Poate să pună sub semnul întrebării condițiile în care s-au desfășurat alegerile.
Dar nu poate modifica rezultatul anunțat.
⸻
II. RUSIA NU S-A PRĂBUȘIT ECONOMIC
În ultimii patru ani, o parte importantă a discursului occidental a pornit de la o premiză simplă:
Sancțiunile vor distruge economia RUSIEI.
Industria se va opri.
Rubla se va prăbuși.
Comerțul exterior va dispărea.
Populația va suporta consecințele.
Regimul PUTIN va deveni vulnerabil.
Pentru mine, această prognoză s-a dovedit profund exagerată.
RUSIA nu s-a prăbușit.
A fost obligată să se transforme.
Iar această diferență este fundamentală.
Sancțiunile occidentale au rupt numeroase legături economice tradiționale dintre RUSIA și EUROPA.
Dar ruperea legăturilor nu a însemnat dispariția economiei ruse.
A însemnat reorientarea ei.
Comerțul s-a deplasat către ASIA.
CHINA a devenit un partener economic fundamental.
INDIA a devenit un cumpărător important de energie.
TURCIA și alte state au devenit intermediari și parteneri comerciali.
În paralel, industria rusă a fost obligată să caute soluții interne.
Iar aici apare unul dintre marile paradoxuri ale sancțiunilor.
Când nu mai poți cumpăra anumite produse din exterior, trebuie să încerci să le produci.
⸻
III. RUBLA: UN SIMBOL AL REZILIENȚEI FINANCIARE
În interpretarea economiștilor consacrați
evoluția rublei este una dintre imaginile cele mai interesante ale ultimilor ani.
Aprecierea puternică a monedei ruse a contrazis scenariile privind prăbușirea inevitabilă a sistemului financiar.
Desigur, un curs valutar nu poate fi interpretat izolat.
Dobânzile Băncii Centrale, controalele de capital, veniturile energetice și politica monetară influențează puternic rubla.
Dar tocmai aceasta este ideea:
RUSIA a reușit să-și mențină sistemul financiar funcțional într-un context de sancțiuni fără precedent.
Pentru mine, acesta este unul dintre marile eșecuri ale strategiei occidentale.
S-a presupus că izolarea economică va produce capitularea politică.
Nu s-a întâmplat.
⸻
IV. INDUSTRIA RUSĂ ȘI REVOLUȚIA SUBSTITUIRII IMPORTURILOR
Un alt fenomen pe care îl consider esențial este substituirea importurilor.
Când firmele occidentale au părăsit piața rusă, milioane de consumatori ruși nu au încetat să cumpere produse.
Au apărut alternative.
Unele au fost importate din alte țări.
Altele au fost produse în RUSIA.
Iar în anumite sectoare această schimbare a stimulat inventivitatea locală.
Același fenomen se observă în industria alimentară.Pentru “ la petite histoire” sau “ mica istorie” rușii au reușit să producă și brânzeturile italiene printre care mult consumata “ mozzarela” !
RUSIA dispune de resurse agricole enorme și a investit masiv în producția internă.
Aceasta este o lecție geopolitică importantă:
dependența economică poate fi transformată în independență atunci când o țară este obligată să-și reconstruiască lanțurile de aprovizionare.
Nu se poate spune că RUSIA produce astăzi absolut tot ceea ce producea sau importa înainte de 2022.
Ar fi absurd.
Dar nici imaginea unei economii ruinate nucorespunde deloc realității.
Datele oficiale ruse indică o economie industrială funcțională, iar producția alimentară a continuat să crească în 2026.
⸻
V. INDUSTRIA MILITARĂ: RUSIA A ÎNVĂȚAT LECȚIA RĂZBOIULUI
Dacă există un domeniu în care transformarea este incontestabilă, acesta este industria militară.
RUSIA produce astăzi armament într-un ritm mult superior celui de la începutul conflictului.
În anumite categorii, creșterile sunt de 3 ori mai mari decât cu 4 ani în urmă, de adreptul spectaculoase.
Analize occidentale arată că marile companii rusești de apărare și-au extins capacitățile pentru a înlocui pierderile și pentru a alimenta frontul cu tancuri, rachete, drone, muniții și sisteme electronice.
Aceasta este una dintre cele mai importante realități strategice ale războiului.
RUSIA a trecut de la producția militară destinată unei armate aflate în condiții de pace la o producție capabilă să susțină un conflict de lungă durată.
Asta schimbă raportul de forțe.
Și explică de ce teoria unei „prăbușiri iminente” a RUSIEI nu s-a confirmat.
⸻
VI. FRONTUL UCRAINEAN: RĂZBOIUL DE UZURĂ
Să privim acum realitatea militară.
RUSIA are inițiativa strategică pe front.
Forțele ruse continuă să înainteze practic în toate sectoarele .
Avansul este lent.
Este costisitor.
Dar există.
Iar războiul de uzură favorizează, în interpretarea mea, partea care dispune de o bază industrială, demografică și energetică mai mare.
Aceasta nu înseamnă că UCRAINA a încetat să reziste.
Nu a încetat. Încă!
Armata ucraineană continuă să lupte, să recruteze, cu imensă dificultate să primească arme occidentale și să efectueze atacuri asupra unor obiective rusești. Iar lipsa de efective face ca regimul lui Zelensky să recurgă pe scară largă la mercenari.
Dar problema resursei umane devine tot mai importantă.
UCRAINA are o populație mult mai mică decât RUSIA.
Pierderile militare, emigrația și problemele demografice creează o presiune enormă.
În același timp, KIEV are nevoie de sprijin militar extern pentru a menține ritmul operațional.
RUSIA, în schimb, dispune de propria industrie militară și de o bază demografică enormă.
De aici rezultă ceea ce este avantajul structural rus într-un război prelungit.
⸻
VII. TRUMP SCHIMBĂ DISCURSUL AMERICAN
Un alt element fundamental este poziția Președintelui Donald J. TRUMP.
La 21 septembrie, în contextul întâlnirii de la NEW YORK cu Volodimir ZELENSKY, TRUMP a afirmat public că PUTIN dorește încheierea războiului și l-a criticat pe ZELENSKY, despre care a spus că a mers prea departe în încercarea de a continua conflictul care ar dori să dureze “ 10 ani” !!!
Pentru mine, acest moment este extrem de important.
De ce?
Pentru că schimbă narațiunea.
Ani întregi, mesajul dominant în Occident a fost că PUTIN este singurul obstacol în calea păcii.
Acum Președintele SUA spune altceva.
Nu înseamnă că problema este rezolvată.
Nu înseamnă că PUTIN și ZELENSKY vor ajunge la un acord!
Nu înseamnă că pacea este imediată.
Dar înseamnă că la WASHINGTON există o presiune reală pentru negociere.
Iar aceasta reprezintă o schimbare politică majoră.
⸻
VIII. ȘI APOI VINE GERMANIA
Dacă RUSIA oferă imaginea unei consolidări politice, GERMANIA oferă imaginea unei destabilizări a centrului tradițional.
Alegerile din 20 septembrie sunt spectaculoase.
CDU a obținut 18,8%.
AfD a ajuns la 16,3%.
SPD a coborât la 12,1%, cel mai slab rezultat al său într-o alegere pentru parlamentul landului BERLIN.
În Mecklenburg-Western Pomerania, AfD a obținut aproximativ 38,2%.
SPD a obținut 35,5%.
CDU a căzut la aproximativ 4,9%.
Sub pragul electoral de 5%.
Pentru CDU, este o lovitură istorică.
Iar MERZ a spus un singur cuvânt:
„Catastrofă.”
⸻
IX. MERZ ȘI CRIZA CDU
Friedrich MERZ a venit la putere cu promisiunea relansării economiei germane.
Dar GERMANIA se află într-o perioadă de transformare economică profundă.
Industria tradițională germană este lovită de costuri energetice ridicate, concurență internațională și schimbarea structurii industriei automobilului.
În același timp, războiul din UCRAINA a rupt vechile relații energetice și comerciale cu RUSIA.
Aici se află una dintre cheile crizei CDU.
Partidul nu mai reușește să convingă o parte importantă a electoratului că are răspunsul pentru noua GERMANIE.
Și, când centrul nu răspunde, electoratul caută alternative.
Uneori la dreapta.
Uneori la stânga.
Exact acest lucru s-a întâmplat pe 20 septembrie.
La BERLIN — stânga.
În Mecklenburg-Western Pomerania — AfD.
Acesta este un semnal enorm.
⸻
X. ALICE WEIDEL ȘI NOUA POLITICĂ GERMANĂ
Ascensiunea lui Alice WEIDEL trebuie analizată cu seriozitate.
Indiferent dacă cineva este de acord sau nu cu AfD, nu mai poate trata Partidul ca pe o formațiune marginală.
În două săptămâni, AfD a obținut rezultate extraordinare în estul GERMANIEI.
În Saxonia-Anhalt, partidul a ajuns la 44%. Foarte probabil va putea guverna cu Partidul lui WAGENECHT care are 5 deputați!
În Mecklenburg-Western Pomerania, aproximativ 38%.
În BERLIN, peste 16%.
Aceste rezultate arată că AfD a devenit una dintre principalele forțe ale sistemului politic german.
Nu este însă corect să spunem că aceasta înseamnă automat că AfD va guverna.
În Mecklenburg-Western Pomerania, celelalte partide au exclus cooperarea cu AfD, astfel încât partidul poate câștiga alegerile fără să ajungă la guvernare. Deocamdată.
Dar aceasta nu schimbă problema fundamentală.
Dacă aproape patru alegători din zece votează AfD, nu mai poți rezolva problema prin ignorarea lor.
Trebuie să înțelegem de ce îi votează.
⸻
XI. DE CE CREȘTE AfD?
Răspunsul nu este unul singur.Are numeroase cauze:
Imigrația.
Securitatea.
Prețul energiei.
Economia.
Industria.
Nemulțumirea față de BERLIN.
Nemulțumirea față de BRUXELLES.
Războiul din UCRAINA.
Relația cu RUSIA.
Identitatea națională.
Neîncrederea în partidele tradiționale.
Toate aceste elemente se combină.
În această situație, eu interpretez ascensiunea AfD ca parte a unui fenomen european mai larg: reîntoarcerea Suveranității ca temă centrală a politicii.
Această evoluție nu este exclusiv germană.
Ea se observă în numeroase state europene.
Dar GERMANIA are o importanță specială.
Pentru că GERMANIA este motorul economic al EUROPEI.
Dacă se schimbă politica germană, se schimbă echilibrul întregii UNIUNI EUROPENE.
⸻
XII. DAR BERLINUL NE OFERĂ O LECȚIE IMPORTANTĂ
Aici trebuie să introducem o nuanță.
Dacă alegerile germane ar fi fost exclusiv o victorie a dreptei, mesajul ar fi fost simplu.
Dar nu sunt.
La BERLIN, câștigă Die Linke.
Candidata principală a partidului, Elif Eralp, fiica unor imigranți turci, se află în centrul acestei victorii.
Aceasta demonstrează că revolta față de partidele tradiționale nu merge într-o singură direcție.
O parte a electoratului se deplasează spre AfD.
Alta se deplasează spre Die Linke.
Ceea ce pierde teren este centrul tradițional.
CDU și SPD sunt prinși între două presiuni.
De dreapta și de stânga.
Aceasta este poate cea mai importantă concluzie politică a scrutinului german.
⸻
XIII. „GLOBALISMUL MERGE PE TOBOGAN”?
Este formula mea politică.
Prin „GLOBALISM” înțeleg acel proiect politic în care decizii esențiale sunt transferate progresiv către structuri supranaționale, în timp ce identitatea și suveranitatea statelor sunt relativizate.
Criticii acestei concepții consideră că ea slăbește democrația națională.
Susținătorii ei argumentează că problemele moderne — comerț, securitate, climă, migrație, energie — nu pot fi rezolvate numai de state individuale.
Dar rezultatele electorale din septembrie arată că disputa nu a dispărut.
Dimpotrivă.
A devenit mai puternică.
Alegătorii europeni transmit tot mai des următorul mesaj:
„Vrem să decidem noi asupra propriului nostru destin.”
Acesta este nucleul suveranismului. “ EUROPA NAȚIUNILOR” promovată de Președintele Charles de GAULLE.
Nu este suficient să spui că Suveranismul este de dreapta.
În realitate, există suveraniști de orientări politice diferite.
Elementul comun este revendicarea controlului național asupra deciziilor esențiale.
⸻
XIV. RUSIA, GERMANIA ȘI SFÂRȘITUL UNEI EPOCI?
Pentru mine, acesta este punctul în care cele două alegeri se întâlnesc.
RUSIA spune:
„Ne putem reorganiza economia și statul în jurul propriilor priorități.”
GERMANIA transmite:
„O parte importantă a populației nu mai acceptă fără rezerve politica vechiului centru.”
Acestea sunt două fenomene diferite.
Dar împreună arată că lumea post-1990 se schimbă.
După prăbușirea URSS, EUROPA a intrat într-o perioadă de optimism geopolitic.
Integrare.
Globalizare.
Extinderea UNIUNII EUROPENE.
Extinderea NATO.
Interdependență economică.
Piețe globale.
Reducerea frontierelor economice.
Astăzi, multe dintre aceste certitudini sunt contestate.
Nu numai de RUSIA.
Și de CHINA.
Și de INDIA.
Și de statele din ORIENTUL MIJLOCIU.
Și de o parte a electoratului occidental.
⸻
XV. PROPAGANDA ȘI REALITATEA
Una dintre marile probleme ale ultimilor ani a fost transformarea politicii externe în propagandă globalistă.
Când un stat este prezentat exclusiv ca „bun” și celălalt exclusiv ca „rău”, analiza dispare.
RUSIA are interese.
SUA au interese.
GERMANIA are interese.
FRANȚA are interese.
UCRAINA are interese.
CHINA are interese.
Problema politică este să înțelegi aceste interese.
O parte a presei occidentale a subestimat grav capacitatea RUSIEI de adaptare.
S-a vorbit despre colaps economic.
Nu s-a produs.
S-a vorbit despre izolarea totală.
Nu s-a produs.
S-a vorbit despre prăbușirea militară inevitabilă.
Nu s-a produs.
Acum trebuie explicat de ce.
Nu prin propagandă.
Ci prin analiză.
⸻
XVI. LIBERTATEA CELOR DREPȚI
Există însă o dimensiune mai profundă decât economia și alegerile.
Este libertatea.
Biblia spune în Ioan 8:32:
„Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.”
Este una dintre cele mai puternice formule despre libertate din întreaga tradiție creștină.
În Psalmul 37 găsim îndemnul:
„Încrede-te în Domnul şi fă binele.”
Iar Psalmul 146 spune:
„Ferice de cel ce are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov.”
Biblia vorbește și despre apărarea celui nedreptățit.
În Isaia 1:17:
„Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel asuprit.”
Aceste texte nu reprezintă un program electoral.
Dar ele pun o întrebare politică fundamentală:
Ce se întâmplă când puterea se îndepărtează de adevăr?
Ce se întâmplă când omul este redus la un simplu instrument al sistemului?
Ce se întâmplă când instituțiile nu mai ascultă poporul?
Răspunsul biblic este simplu:
Adevărul rămâne mai presus de putere.
⸻
XVII. SUVERANITATEA CA DREPT DE A DECIDE
Pentru mine,
ca și pentru Majoritatea Populației Europeene Suveranitatea nu înseamnă izolare.
Nu înseamnă să nu ai aliați.
Nu înseamnă să nu faci comerț.
Nu înseamnă să nu participi la organizații internaționale.
Înseamnă să păstrezi dreptul ultim de a decide asupra intereselor fundamentale ale Națiunii!
Acesta este motivul pentru care trebuie ca ascensiunea partidelor suveraniste să fie analizată, nu demonizată.
Când milioane de oameni votează pentru asemenea formațiuni, problema nu dispare dacă îi numești “extremiști”
Trebuie să afli de ce votează astfel.
Ce îi nemulțumește?
Ce au pierdut?
Ce se tem că vor pierde?
Ce vor să recupereze?
Aici se află cheia.
⸻
XVIII MIȘCAREA SUVERANISTĂ
TOATE aceste evoluții sunt o parte a unei mișcări Suveraniste mai largi.
Dar această mișcare nu este un partid.
Nu are un singur lider.
Nu are o singură ideologie.
Nu are o singură strategie.
Are însă un numitor comun:
Națiunea trebuie să recâștige dreptul de a decide.
În GERMANIA, această idee se exprimă în primul rând prin AfD.
În alte state europene, prin alte formațiuni.
În unele țări, partidele suveraniste sunt la guvernare.
În altele, sunt în opoziție.
În altele, rămân formațiuni de protest. Dar peste tot ele sunt în creștere iar acolo unde ar putea guverna deja sunt împiedicate prin Coaliții organizate și manipulate de BRUXELLES și Liderii Globaliști.
Dar fenomenul există.
Și este tot mai greu de ignorat.
Viitorul aparține , Irezistibil LIBERTĂȚII !
Gral.de Bg(ret) Dr.HC Bartolomeu Constantin SĂVOIU
Directorul Jurnalului
