„Fericiţi făcătorii de pace, căci ei fiii lui Dumnezeu se vor chema.” (Matei 5:9)
„Este vreme de război şi vreme de pace.” (Ecleziastul 3:8)
Pe 15 august 2025, lumea întreagă şi-a ţinut răsuflarea. La Anchorage, în Alaska, la baza militară Joint Base Elmendorf–Richardson, preşedintele Statelor Unite, Donald J. TRUMP s-a aşezat faţă în faţă cu preşedintele Federaţiei Ruse, Vladimir Vladimirovici PUTIN Trei ore de discuţii intense, încărcate de simboluri şi de tensiuni, fără semnarea vreunui acord, dar cu o schimbare vizibilă de paradigmă strategică. De aici înainte, nu se mai vorbeşte doar despre „încetarea focului”, ci despre un posibil „acord de pace”.
Pentru Kremlin, momentul a fost o victorie de imagine. Pentru Washington, o probă de maturitate şi realism. Pentru Kiev, o lovitură de orgoliu – evenimentul major s-a desfăşurat fără participarea preşedintelui Zelenski. Pentru Bruxelles, o palmă geopolitică: Uniunea Europeană a privit de pe margine, iar abia ulterior a cerut includerea Ucrainei într-un viitor summit tripartit.
1. Faptele brute ale întâlnirii
Discuţiile au durat aproximativ trei ore. Preşedintele Trump nu a intrat singur, ci cu o delegaţie extinsă, semn al instituţionalizării procesului: secretarul de stat Marco Rubio, emisarul special Steve Witkoff şi consilierii de securitate naţională. În acest timp, Vladimir Putin a venit cu şefii săi militari şi diplomatici.
La final, Trump a declarat cu o mină severă :Am făcut progrese importante, dar nu am ajuns încă acolo.” Ziarul Axios a notat: „Trump a folosit formula sa clasică – there’s no deal until there’s a deal – semn că nimic nu e definitiv, dar uşa rămâne deschisă.”
Cotidianul Associated Press a subliniat caracterul simbolic al momentului: „Multe gesturi de protocol, dar puţine răspunsuri concrete. Conferinţa de presă a fost scurtă, fără întrebări, fără detalii.”
Al Jazeera a titrat: „Nici încetare a focului, nici acord – dar Trump vorbeşte de o cale spre pace şi anunţă întâlnirea cu Zelenski la Washington.”
2. Simbolurile scenei
Întâlnirea nu a fost doar o chestiune de negocieri, ci şi o coregrafie atentă. Preşedintele Trump a ordonat un survol aerian cu avioane de vânătoare deasupra aeroportului, crezând că va impresiona. Dar, aşa cum au remarcat comentatorii, „omul de oţel” Putin nu s-a lăsat intimidat.
Mai mult, gestul preşedintelui rus de a depune flori la cimitirul piloţilor sovietici căzuţi în Alaska în timpul operaţiunilor Lend-Lease din Al Doilea Război Mondial a avut un ecou profund. The Indian Express a scris: „Putin a îmbrăcat costumul sobru şi a ţinut un moment de reculegere la mormintele aviatorilor sovietici. A fost un mesaj de memorie, dar şi de legitimitate istorică.”
În faţa acestui tablou, nimeni nu a putut nega că imaginile au fost favorabile Rusiei.
„Aduceţi-vă aminte de lucrurile de odinioară…” (Isaia 46:9)
„Cinstiţi pe toţi, iubiţi frăţia…” (1 Petru 2:17)
3. Ce s-a discutat în spatele uşilor închise
Contrar aşteptărilor, Ucraina nu a fost singurul subiect. Preşedintele Trump a pus pe masă teme mult mai largi:
• Relaţiile comerciale cu Rusia,
• Accesul la resursele critice şi metalele rare,
• Posibile relaxări de sancţiuni,
• Echilibrul strategic în raport cu China.
Politico a comentat: „TRUMP priveşte Ucraina ca pe o piesă într-un puzzle mai mare: securitatea globală, tehnologia şi comerţul. Pentru el, pacea este rezultatul unui pachet mai amplu.”
Aici se vede diferenţa de abordare: în timp ce UE şi Zelenski privesc conflictul doar prin prisma frontului, TTRUMP gândea deja în termeni de „mare înţelegere”. A Great Deal.
4. De ce a venit PUTIN cu atuuri
a) Imaginile
Faptul că a păşit pe sol american, după ani de izolare, l-a legitimat. AP scria: „Simpla fotografie cu PUTIN pe pământ american este o victorie strategică pentru Kremlin.”
b) Industria militară
În ultimii trei ani, Rusia şi-a dezvoltat enorm industria de apărare. The Economist nota că „economia rusă s-a transformat într-o economie de război”, producând rachete, drone şi muniţii într-un ritm pe care Europa nu-l poate egala.
c) Oboseala Occidentului
Europa şi SUA şi-au golit stocurile. Financial Times avertiza: „Stocurile de muniţii occidentale sunt la niveluri alarmant de scăzute, iar refacerea lor va dura ani.”
d) Ucraina în criză
The Guardian relata: „Guvernul Zelenski se confruntă cu o lipsă cronică de oameni pe front. Legile de mobilizare se prelungesc, dar societatea resimte oboseala războiului.”
„Înţeleptul vede nenorocirea şi se ascunde; cei nechipzuiţi merg înainte şi sunt pedepsiţi.” (Proverbe 22:3)
5. Lovitura pentru Uniunea Europeană şi Zelenski
Absenţa lor de la masă a fost evidentă. Le Monde a scris: „Europa a fost spectator la actul I. Liderii europeni au cerut imediat un summit care să includă şi Ucraina.”
Pentru Kiev, a fost o înfrângere simbolică. The Guardian a notat: „Deviza ‘Nimic despre Ucraina fără Ucraina’ a fost încălcată chiar în Alaska.”
Donald TRUMP a anunţat totuşi că îl va primi pe Zelenski la Washington „în câteva zile”. Dar ordinea a fost stabilită: mai întâi Moscova, apoi Kievul.
„Dreptatea şi pacea se sărută.” (Psalmul 85:10)
6. Ceea ce vrea Washingtonul
1. Reducerea sângerării: războiul consumă prea multe resurse americane.
2. Un pachet mare de negociere: securitate, comerţ, tehnologie.
3. Repoziţionare globală: TRUMP priveşte deja spre o întâlnire trilaterală cu PUTIN şi Xi JIN PING la Beijing.
Al Jazeera a comentat: „Casa Albă vede în această deschidere o ocazie de a rearanja întreaga arhitectură de securitate.”
7. Ce vrea Kremlinul
• Recunoaştere internaţională,
• Relaxarea sancţiunilor,
• Consolidarea industriei de apărare,
• Un statut de actor indispensabil.
RIA Novosti, organ de presă rus, a titrat: „PUTIN a arătat că Rusia nu se roagă de nimeni, ci este tratată ca egală.”
8. Starea războiului
Frontul de est rămâne activ. Rusia avansează în Donbas. Ucraina loveşte în adâncime, dar suferă pierderi masive.
The Guardian scria: „Între 5.000 şi 6.000 de victime militare pe lună – costuri uriaşe pentru Kiev.”
Specialiştii americani avertizează că „Ucraina a pierdut momentul ofensiv şi acum intră într-o fază defensivă dificilă”.
„Când vor zice: «Pace, pace!» şi nu va fi pace…” (Ieremia 6:14)
9. Ce urmează
1. Un summit tripartit TRUMP –Zelenski–PUTIN , presat de europeni.
2. Posibilă întâlnire TRUMP PUTIN Xi la Beijing, cu prilejul aniversării victoriei asupra Japoniei.
3. Un pachet etapizat: control al armamentelor, sancţiuni relaxate, coridoare energetice.
4. Sau un îngheţ elegant: progres doar în retorică, dar războiul continuă ca uzură.
10. Lecţia pentru Europa
Uniunea Europeană a fost prinsă pe picior greşit. Ursula von der Leyen, Macron , Starmer , Merz alţi lideri globaliștii care de multă vreme nu mai reprezintă popoarele lor ci numai Oligarhia Globalistă, au fost reduşi la rolul de cor.
Politico Europe a comentat: „Fără capacitate industrială reală, Europa rămâne dependentă şi lipsită de greutate.”
„Dregătorul este slujitorul lui Dumnezeu, spre binele tău… nu degeaba poartă sabia.” (Romani 13:4)
11. Concluzie: Pacea ca judecată a istoriei
Întâlnirea din Alaska nu a adus un acord, dar a schimbat geometria discuţiilor. Donald J TRUMP a arătat că este pregătit să discute direct, Vladimir Vladimirovici PUTIN a obţinut recunoaşterea de statut, iar Europa şi Zelenski au fost marginalizaţi.
În logica lui TRUMP ,pacea nu este un scop în sine, ci rezultatul unui mare târg. În logica lui PUTIN pacea este imposibilă fără recunoaşterea câştigurilor teritoriale. În logica Europei, pacea este o valoare, dar fără muniţie rămâne doar o vorbă.
„Căutaţi pacea cetăţii… căci în pacea ei veţi avea pace.” (Ieremia 29:7)
„Sabia lor o vor preface în fiare de plug… şi nu vor mai învăţa războiul.” (Isaia 2:4)
Astăzi, pacea rămâne o promisiune. Dar întâlnirea istorică dintre Trump şi Putin a arătat că istoria se scrie de către cei puternici şi se judecă prin prisma adevărului. Civilizaţia iudeo-creştină, din care facem parte, cere nu doar armistiţii, ci o ordine dreaptă.
Alaska 2025 intră deja în istorie ca începutul unei noi faze. Că va fi pace sau o nouă iluzie, doar Dumnezeu şi voinţa oamenilor vor decide.
„Să iubeşti adevărul şi pacea.” (Zaharia 8:19)
Gral.de Bg( ret) Bartolomeu Constantin SĂVOIU
Directorul Jurnalului
