Parisul dă semnalul deglobalizării

Am avut o victorie la scor în Ungaria a liderului suveranist Viktor Orban. S-a întâmplat nu la mult timp după ce, prin Brexit, Marea Britanie a semnalat în mod ferm și fără echivoc că refuză să se mai supună disciplinei Uniunii Europene. Și poate urma Franța.

Adevărul este că, din multe puncte de vedere, Uniunea Europeană s-a dovedit a fi, astfel cum este organizată și condusă, un eșec. Este un eșec din perspectiva statelor mai slab dezvoltate, care, în atâția ani, nu prea au simțit efectul pozitiv al vreunei politici de coeziune. Dimpotrivă. Decalajele s-au mărit. Statele mai slabe din UE, în special cele nou venite, s-au transformat, cu excepția Ungariei și Poloniei, care au practicat politici suveraniste, în piețe de desfacere, de materii prime și de forță de muncă ieftină. Un exemplu extrem de concludent este cel al României. Care, treptat, și-a pierdut orice putere de decizie. Inclusiv de decizie în plan militar. Dintr-o altă perspectivă, modul în care a fost condusă Uniunea Europeană și măsurile pe care le-a impus la nivelul statelor membre sunt cel puțin halucinante, dar mai degrabă scandaloase. Și cu conotații penale. Exemplul cel mai izbitor, mai scandalos și mai recent este modul în care Ursula von der Leyen a regizat în secret, printr-un contract confidențial, achiziționarea unui număr imens de vaccinuri, modul în care a impus statelor să-și asume cotele aferente și chiar cote suplimentare celor aferente și să plătească sume exorbitante, pentru doze care nu au putut și nu pot fi utilizate. În viitor de preconizează o grozăvie și mai mare. Ca tot în numele statelor membre și poate tot prin intermediul soțului ei și a relațiilor dubioase ale acestuia, aceeași Ursula von der Leyen să negocieze petrolul și gazele pentru întreaga Uniune Europeană, cotele aferente urmând să fie repartizate statelor. Această formă de globalism de tip neomarxist – putem să-i spunem și progresist, că e tot aia – s-a dovedit a fi nefuncțională. Și lasă Uniunea Europeană la cheremul Statelor Unite. Cărora nimeni nu le poate reproșa că acordă prioritate propriilor interese și-și pun sacii în căruță, în detrimentul concurenților din lumea întreagă.

S-a terminat sau este pe cale de a se termina și circul de tip patologic de înfierare, de demonizare a unor lideri și a unor partide, sub pretextul că ar fi de tip antisemit, xenofob sau extremist naționalist. Nu mai crede nimeni în asemenea baliverne. Nu mai crede nimeni cu adevărat că Ungaria, care în toate analizele instituțiilor occidentale este mult mai democratică și mult mai puțin coruptă decât Ucraina, poate fi un exemplu negativ și poate fi pusă la zid, în timp ce Ucraina, care sub cele două aspecte este plasată în toate statisticile și nu numai geografic, în proximitatea Federației Ruse, ar fi un stat mai democratic, mai puțin corupt și mai demn să facă parte din Uniunea Europeană.

Semnalul a fost deja dat. Azi nu vom vedea la Paris decât o întărire a acestuia. Adunarea Națională, partidul doamnei Marine le Pen, nu mai este perceput în Franța nici ca un partid antisemit, nici ca un partid extremist, nici ca un partid xenofob, ci ca o arhitectură politică pe deplin competitivă, de tip democratic. Admițând că în al doilea tur de scrutin Marine le Pen pierde, putem considera totuși că zarurile au fost aruncate. Franța nu va mai fi niciodată ce a fost. Chiar și sub încă un mandat al lui Macron. Franța va deveni inevitabil încă un centru al suveranității. Și încă o gură de foc îndreptată împotriva globalismului prost înțeles, deșănțat și aplicat discriminatoriu față de o serie întreagă de state.