Academicianul Francez, Andrei MAKINE, este unul din cei mai prolifici și de succes romancieri francezi actuali.
Este născut pe 10 sept 1957 la KRASNOÏARSK, Siberia. Studiază la Universitatea din KALININ și după ce obține un Doctorat la Universitatea din MOSCOVA va preda filologia la Institutul Pedagogic din NOVGOROD.
Andrei MAKINE vorbea de la vârsta de 4 ani limba franceză cu o doamnă franceză care l-a educat. Va emigra clandestin în FRANȚA în 1987 unde i se va acorda statutul de refugiat politic. O existență precară, diferite meserii, momente de viață grea pe care le va povesti mai târziu în romanele sale
La SORBONA, i se va da un al doilea Doctorat pentru Teza: “Proza lui BUNIN – Poetica Nostalgiei„.
Cariera de Scriitor de succes începe cu romanul ”Fiica unui Erou al Uniunii Sovietice” apărut în 1990.
Peste 23 de romane , traduse în 30 de limbi, au jalonat cariera sa până prezent.
Obține în 1995 premiile Goncourt și Medicis pentru romanul “Testamentul Francez”
În 1996 va obține la Naționalitate Franceză.
În 2016 va fi ales la Academia FRANCEZĂ, unul din cei “40“ de Imortali!(nu este ales un nou Academician decât după decesul unuia care lasă locul liber)
În interviul publicat în marele cotidian francez “ Le FIGARO” , Academicianul MAKINE scoate în evidență greșelile Occidentului față de RUSIA, care au adus situația actuală și conflictul cu UCRAINA, pământ slavo-rus din totdeauna. O întrebare firească: Occidentul este acum cu RUSIA într-un nou Război Rece. Vom continua la nesfârșit acest Război?
Geografic, RUSIA va rămîne “în același “ loc.
Ce viitor, de ură și confruntare va urma între EUROPA -RUSIA?
Cine ca răspunde la aceste întrebări ?
Washingtonul, Bruxelles sau Opinia Publică Europeană în prada unor Manipulări și Propagande , multiple ?
Gral Bg(r) Bartolomeu Constantin SĂVOIU
FIGARO/INTERVIU cu Academicianul franco-rus, Andrei MAKINE Premiul Goncourt 1995.
El este tulburat să vadă Ucraina transformată în
„cazan războinic”. De asemeni, neagă că este pro-Kremlin și regretă o viziune „maniheistă” a conflictului „care împiedică orice dezbatere”
Andreï MAKINE, născut în Siberia, a publicat o duzină de romane traduse în peste patruzeci de limbi, printre care Le Testament français (premiul Goncourt și premiul Médicis 1995), La Musique d’une vie (ed. Seuil, 2001) și, mai recent, , O femeie iubită (Seuil). A fost ales la Academia Franceză în 2016.
FIGARO – Ca scriitor de origine rusă, ce inspiră în Dumneavoastră acest război?
Andrei MAKINE – Pentru mine a fost de neconceput. Am în vedere chipurile prietenilor mei ucraineni de la Moscova, pe care i-am văzut mai ales prieteni, nu ucraineni. Fețele copiilor și nepoților lor, care se află în acest “cazan războinic”Îmi este milă de ucrainenii care mor sub bombe, la fel ca tinerii soldați ruși angajați în acest război fratricid. Soarta oamenilor care suferă este mai importantă pentru mine decât cea a elitelor. După cum spunea Paul VALÉRY , « războiul este despre bărbați care nu se cunosc între ei și care se masacră unul pe altul în beneficiul bărbaților care se cunosc unii pe alții și nu se masacră între ei.»
Figaro: O parte din presă vă numește un scriitor pro-Putin. Sunteți cu adevărat?
Andrei MAKINE – A fost un jurnalist AFP care mi-a lipit această etichetă acum vreo douăzeci de ani. A fost chiar după plecarea lui Boris Elțin, al cărui bilanț a fost catastrofal pentru Rusia. Îi explicasem că ELȚÎN în permanentă stare de ebrietate, cu responsabilitatea butonului atomic, reprezenta un adevărat pericol. Și că am sperat că RUSIA poate deveni puțin mai rațională și mai pragmatică în viitor. Dar ea a titrat: „MAKINE apără pragmatismul lui Putin. Fiind vorba de o știre publicată de AFP, a fost reluat peste tot. Iar când am intrat la Academie, un mare săptămânal, al cărui nume nu-l voi pomeni din caritate, a titrat la rândul său: „MAKINE, un poutinian la Academie”… Asta spune multe despre lumea minciunii în care trăim.
Figaro: Condamnați intervenția rusă…
Andrei MAKINE – Opoziția mea față de acest război, față de toate războaiele, nu trebuie să devină un fel de mantră, un certificat de civism pentru intelectualii în căutare de publicitate, care caută cu toții “ ungerea doxei moralizatoare” .Pe măsură ce repetăm evidentul, nu oferim absolut nimic și rămânem la o viziune manicheistă care împiedică orice dezbatere și orice înțelegere a acestei tragedii. Putem denunța decizia lui Vladimir PUTIN, scuipa pe Rusia, dar asta nu va rezolva nimic, nu-i va ajuta pe ucraineni.
Pentru a putea opri acest război, trebuie să înțelegem antecedentele care l-au făcut posibil. Războiul din Donbass a durat opt ani și a făcut 13.000 de morți și tot atâtea răniți, inclusiv copii. Regret tăcerea politică și mediatică care îl înconjoară, indiferența față de morți când sunt vorbitori de limbă rusă. A spune acest lucru nu înseamnă a justifica politica lui Vladimir Putin. Așa cum a pune sub semnul întrebării rolul belicist al Statelor Unite, prezent la toate nivelurile de guvernare ucraineană înainte și în timpul „revoluției Maidan”, nu este același lucru cu iertarea stăpânului Kremlinului. În cele din urmă, trebuie să avem în vedere precedentul creat de bombardarea BELGRADULUI și distrugerea SERBIEI de către NATO în 1999, fără a fi obținut aprobarea Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite. Pentru RUSIA ,acest lucru a fost trăit ca o umilire și un exemplu de reținut. Războiul din Kosovo a marcat memoria națională a RUSIEI și liderii săi.
Atunci când Vladimir PUTIN afirmă că Rusia este sub amenințare, nu este un „pretext”: pe bună dreptate sau greșit, rușii se simt într-adevăr sub asediu și totul provine din această istorie, precum și din intervențiile militare în Afganistan, Irak și Libia. O conversație raportată între PUTIN și președintele Kazahstanului rezumă totul. Acesta din urmă încearcă să-l convingă pe PUTIN că instalarea bazelor americane pe teritoriul său nu ar reprezenta o amenințare pentru Rusia, care ar putea fi de acord cu Statele Unite. Cu un zâmbet trist, Putin răspunde: „Tocmai asta a spus și Saddam Hussein!”
Din nou, nu legitimez în niciun fel războiul, dar ceea ce contează nu este ceea ce gândesc și nici ceea ce gândim noi . În Europa, suntem cu toții împotriva acestui război. Dar trebuie să înțelegi ce crede PUTIN și mai ales ce cred rușii, sau cel puțin o mare parte dintre ei.
FIGARO – Prezentați războiul lui PUTIN ca o consecință a politicii occidentale. Dar președintele rus nu a cultivat din totdeauna o răzbunarea împotriva Occidentului?
Andrei MAKINE: L-am văzut pe Vladimir PUTIN în 2001, la scurt timp după primele sale alegeri. Era un alt bărbat cu o voce aproape timidă. El a căutat înțelegerea țărilor democratice. Nu cred deloc că a avut vreodată în minte un proiect imperialist, așa cum se pretinde astăzi. Îl văd mai mult ca un reactiv decât ca un ideolog. La acea vreme, scopul guvernului rus era de a se ancora în lumea occidentală. Este o prostie să crezi că rușii au o nostalgie exagerată pentru gulag și Politburo. S-ar putea să tânjească după securitatea economică, de absența șomajului, de înțelegerea între popoare: la Universitatea din Moscova nimeni nu a făcut diferența între studenții ruși și ucraineni și cei din alte republici sovietice… A fost o lună de miere între RUSIA și EUROPA , între PUTIN și EUROPA ,înainte ca președintele rus să preia postură a “iubitului care a fost trădat” În 2001, PUTIN a fost primul șef de stat care și-a oferit ajutorul lui George W. BUSH după atacurile din 11 septembrie. Prin bazele sale din Asia Centrală, RUSIA facilitat apoi operațiunile americane în această regiune. Dar, în 2002, Statele Unite au părăsit tratatul ABM, care a limitat instalarea de scuturi antirachetă. RUSIA protestează împotriva acestei decizii care, potrivit acesteia, nu poate decât să relanseze cursa înarmărilor. În 2003, americanii au anunțat o reorganizare a forțelor lor, din Europa de Est.
PUTIN s-a întărit din 2004 când țările foste socialiste au aderat la NATO chiar înainte de a adera la Uniunea Europeană, de parcă ar trebuit să devii anti-rus pentru a fi european. El a înțeles că Europa a fost vasalizată de Statele Unite. Apoi a fost un adevărat punct de cotitură în 2007 când a ținut un discurs la MÜNCHEN în care îi acuza pe americani că păstrează structurile NATO de care nu mai erau necesare și că își doresc o lume unipolară.
Dealtfel’, în 2021, când ajunge la putere, Joe BIDEN nu spune altceva când declară că: “America va conduce din nou lumea”.
Figaro – Avem senzația că puneți occidentali și ruși spate la spate. În acest război, RUSIA este într-adevăr agresorul…
Andrei MAKINE: Nu le trimit spate în spate. Regret însă că propaganda europeană se opune propagandei rusești. Este, dimpotrivă, momentul ca EUROPA să-și arate diferența, să impună un jurnalism pluralist care deschide dezbaterea. Când eram copil în RUSIA sovietică și era doar Pravda, visam la FRANȚA pentru libertatea de exprimare, libertatea presei, posibilitatea de a citi opinii diferite în diferite ziare. Războiul dă o lovitură teribilă libertății de exprimare: în RUSIA ceea ce nu este deloc surprinzător, dar și în OCCIDENT Se spune că „prima victimă a războiului este întotdeauna adevărul”. Așa e, dar mi-ar fi plăcut să nu fie așa în EUROPA în FRANȚA
Figaro – Cum putem pretinde că apărăm democrația cenzurând canalele de televiziune, artiștii, cărțile?
Andrei MAKINE: Din punctul meu de vedere, închiderea canalului RT France ( Rusia Television FRANCE) de către Ursula von der Leyen, președintele neales al Comisiei Europene, este o eroare care inevitabil va fi percepută de opinia publică ca o cenzură. Cum să nu fii revoltat de deprogramarea Bolșoiului de la Opera Regală din LONDRA anularea unui curs dedicat lui Dostoievski la MILANO. Cum putem pretinde că apărăm democrația cenzurând canalele de televiziune, artiștii, cărțile? Acesta este cel mai bun mod pentru europeni de a hrăni naționalismul rus, pentru a obține rezultatul opus celui așteptat. Dimpotrivă, ar trebui să ne deschidem către RUSIA în special prin rușii care trăiesc în EUROPA și care sunt evident pro-europeni. După cum a spus pe bună dreptate Dostoievski: „fiecare piatră din această Europă ne este dragă.„»
Figaro: Propaganda rusă încă pare delirantă când PUTIN vorbește despre „denazificare”
Andrei MAKINE: Batalionul Azov, care a recucerit orașul Mariupol de la separatiști în 2014 și care de atunci a fost încorporat în armata regulată, își revendică ideologia neonazistă și poartă căști și insigne purtând emblema simbolului SS și a svasticii . Este evident că această prezență rămâne marginală și că statul ucrainean nu este nazist și nu îl venerează necondiționat pe Stepan Bandera. Dar jurnaliştii occidentali ar fi trebuit să investigheze serios această influenţă, iar Europa ar fi trebuit să condamne prezenţa emblemelor naziste pe teritoriul său. Trebuie înțeles că acest lucru reînvie în rândul rușilor amintirea celui de-al Doilea Război Mondial și a comando-urilor ucrainene care s-au adunat la Hitler și că asta dă crezare, în ochii lor, propagandei Kremlinului.
FIGARO: Dincolo de dezbaterea despre cauzele și responsabilitățile fiecăruia în război, ce părere aveți despre răspunsul european?
Andrei MAKINE: Bruno Le Maire a fost criticat pentru că a vorbit de război total, dar a avut meritul de a spune adevărul și de a anunța culoarea, departe de ipocrizia celor care trimit arme și mercenari și intenționează să ruineze economia rusă, dar pretind că nu sunt în război. În adevăr, este vorba de a provoca prăbușirea Rusiei, sărăcirea poporului său. Trebuie spus clar: Occidentul este în război cu Rusia.
Totuși, dacă există un aspect pozitiv pentru o eventuală democratizare a RUSIEI , este că vom distruge construcția oligarhică care a fost o adevărată tumoare încă din anii 90. Invit liderii europeni să exproprieze prădătorii oligarhii, să confisce acele miliarde de ruble, furate și investite la LONDRA și în loc să le înghețăm așa cum facem astăzi, să le dăm săracilor din EUROPA și RUSIA
FIGARO: Ce altceva putem face?
Andrei MAKINE: Pentru a înceta ostilitățile, pentru a oferi UCRAINEI un viitor, credem în continuare că trebuie să mergem înainte; uneori este necesar, dimpotrivă, să facem un pas înapoi. Trebuie spus: „am făcut o greșeală”. În 1992, după căderea Zidului Berlinului, ne-am trezit la o răscruce. Am luat o întorsătură greșită. Chiar am crezut atunci că nu vor mai exista blocuri, că NATO va fi dizolvată pentru că America nu mai are dușman, că vom forma un mare continent pașnic. Dar am simțit și că va exploda pentru că deja existau tensiuni: în Caucaz, în Armenia, în Nagorno-Karabah… Pe atunci îi scrisesem o scrisoare lui François MITTERAND
FIGARO: Care a fost conținutul acestei scrisori?
Andrei MAKINE: Nu știu dacă l-a primit, dar vorbeam despre construirea unei EUROPE care nu avea nicio legătură cu monstrul birocratic reprezentat astăzi de madame von der Leyen. Am visat la o Europă care să respecte identitățile, precum Mitteleuropa lui ZWEIG și RILKE O Europă în cele din urmă mai puternică pentru că este mai flexibilă, la care am fi putut adăuga UCRAINA Țările BALTICE și de ce nu BELARUS. Dar o EUROPĂ fără arme, fără blocuri militare, o EUROPĂ formată din sanctuare ale păcii. Cei doi garanți ai acestei arhitecturi ar fi fost FRANȚA și RUSIA două puteri nucleare situate la cele două extremități ale EUROPEI, însărcinate legal de ONU cu protejarea acestui ansamblu.
FIGARO: Poate fi aceasta realist?
Andrei MAKINE: Mitteleuropa nu este o utopie, a existat. Vreau să cred în ea și să insist cu această idee. În urmă cu câțiva ani, l-am cunoscut pe Jacques CHIRAC apoi pe Dominique de VILLEPIN care a împărtășit această viziune a Europei de la Paris la Sankt Petersburg.
Dar americanii au decis altfel. Aceasta ar fi însemnat sfârșitul NATO, sfârșitul militarizării Europei care, susținută de Rusia și de bogăția ei, ar fi devenit prea puternică și independentă. Sper totuși ca un nou președinte să pria această idee. Europa este un Titanic care se scufundă și de la un pod la altul, ne luptăm.
Această situație este atât de tragică, atât de haotică, încât ar trebui propusă o soluție radicală, adică o întoarcere la bifurcația din 1992 și recunoașterea faptului că nu a fost necesar să se relanseze cursa înarmărilor, să se reia această direcție democratică și pace care ar putea foarte bine să includă RUSIA Asta ar exclude “pionul “tendințelor extreme din Rusia. Acest lucru ar evita colapsul politic și economic care privește întreaga planetă. Ar fi un rezultat onorabil pentru toată lumea și ar face posibilă construirea unei EUROPE a păcii, a intelectualilor și a culturii. Continentul nostru este o comoară vie, trebuie protejată. Din păcate, noi preferăm să luăm o viziune opusă acestei propuneri: să-l alungăm pe DOSTOIEVSKY și să plecăm la război. Este o distrugere garantată pentru că nu va exista niciun câștigător.
