Un General care a ales să nu rămână tăcut

0
125

 

Există oameni care trec prin timpul lor și oameni care, în timp, ajung să lase o urmă recognoscibilă în istoria țării lor. Generalul de brigadă în retragere Bartolomeu Constantin SĂVOIU aparține cu siguranță celei de-a doua categorii. Viața sa personală și profesională se dezvoltă pe un drum în care dimensiunea profesională , socială, militară , sindicală, juridică este împletită cu dimensiunea culturală, jurnalistică, civilă și internațională. O figură complexă, cu siguranță nu obișnuită, care de-a lungul anilor a ales să intervină în dezbaterea publică pe temele majore care privesc România și Europa. Gradul său de general nu este doar un nume: Decretul prezidențial român nr. 55 din 26 ianuarie 2006 documentează conferirea gradului de general de brigadă cu o stea în rezervă lui SĂVOIU.

Recunoașterea instituțională este unul dintre cei mai importanți pași din cariera sa. Dar în cariera lui SAVOIU armata este numai o latură a numeroaselor sale angajamente. În 1990 la numai 20 de ani decând se stabilise în FRANȚA și numai la 15 ani decând obținuse Cetățenia Franceză , Președintele François MITTERAND îi acordă Ordinul Național de Merit . A doua Decorație Prezidențială în Ierarhia Franceză. Ca și Ordinul Legiunii de Onoare ceea mai veche și Prestigioasă Decorație creată de Împăratul NAPOLEON I în 1804 ambele îi sunt acordate ca Cetățean Francez nu ca Titlul Protocolar cum sunt acordate aceste Decorații Prezidențiale Cetățenilor Străini.
În anul 2000 Președintele Iliescu al ROMÂNIEI îi va acorda Ordinul Meritul Cultural și tot în acest an Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic BARTOLOMEU I al CONSTANTINOPOLUI il consacră Arhonte al Patriarhiei Ecumenice ceea mai înaltă Funcție Nobiliară , datând din Antichitatea Greco Romană și care în Protocolul Patriarhal este echivalentă cu ceea de Episcop Laic .

Angajamentul său în lumea ofițerilor de rezervă a fost, de asemenea, deosebit de semnificativ. A deținut funcții importante de reprezentare în Asociația Ofițerilor de Rezervă din ROMÂNIA și a avut o dimensiune internațională prin CIOR -NATO – Confederația Interaliată a Ofițerilor de Rezervă din Țările NATO. Este o concepție particulară a serviciului pentru națiune: în “ retragere” nu este interpretat ca sfârșitul unei căi, ci ca începutul unei forme diferite de participare la viața națională. Disciplina, experiența, memoria, responsabilitatea și simțul statului devin instrumente care trebuie transferate societății civile. Pe lângă dimensiunea militară, s-a dezvoltat și dimensiunea culturală șijurnalistică.
Este Director Editor al publicației suveraniste “Patria Română “ și a participat la dezbateri publice prin articole, discursuri și conferințe despre istoria, geopolitica, securitatea și viitorul României.

În intervențiile sale publice se repetă probleme precum : Patria , Familia Responsabilitatea individuală,Memoria istorică, Educația și Respectul față de instituții. Este o viziune care poate fi împărtășită sau criticată, așa cum se întâmplă în mod inevitabil atunci când o personalitate decide să ia poziții clare cu privire la problemele sociale și geopolitice. Dar tocmai această capacitate de a lua poziție a ajutat la construirea personalității publice a lui Bartolomeu Constantin SĂVOIU, În plus, profilul său nu poate fi citit exclusiv în termeni români. Experiența acumulată și în Franța și relațiile cu cercurile internaționale au contribuit la construirea unei personalități obișnuite să se deplaseze între diferite culturi și sisteme. Reflectarea sa asupra rolului, suveranității, identității naționale și echilibrului internațional al României este una dintre caracteristicile activității sale publice. Dar a vorbi despre Bartolomeu Constantin SĂVOIU înseamnă în mod inevitabil și a aborda cel mai discutat capitol al biografiei sale: cel al Francmasoneriei și așa-numitul P3. Mai multe surse au asociat SĂVOIUcu crearea Noii Loji Masonice de Propaganda 3 , o experiență descrisă ca fiind inspirată de tradiția lui Licio Gelli P2. El este Marele Maestru al celei mai vechi Obediente Române “ Marea Lojă Națională Română 1880” și anul acesta sărbătorește Jubileul Masonic , 50 de ani 1976 -2026 de la inițierea sa în Marea Lijă a FRANȚEI , Grande Loge de FRANCE , la Paris.

Acesta este exact unul dintre capitolele care au contribuit cel mai mult la transformarea lui SĂVOIU într-o personalitate care a fost observată și discutată în afara României. Relația sa cu Licio GELLI a fost relatată în mai multe reconstrucții jurnalistice și, potrivit acestor reconstrucți a revendicat o formă de continuitate ideală și spirituală cu proiectul Gellian. În această privință, însă, trebuie menținută o distincție jurnalistică fundamentală: declarațiile atribuite generalului și reconstrucțiile presei nu constituie automat recunoașterea instituțională a unei succesiuni sau a unei continuități formale. Ceea ce rămâne incontestabil este faptul că domnul SĂVOIU , în posesia Scrisorii Testament trimise de Contele GELLI , în 2014 , un an înainte de Decesul are un argument care nu poate fi contestat.
Generalul SĂVOIU a ales să se confrunte public cu o parte delicată și controversată a istoriei politice și masonice europene, preluând, de asemenea, greutatea polemicilor rezultate. Dar valoarea unei figuri publice nu se măsoară doar prin controversele care o înconjoară. Se măsoară și prin capacitatea de a lăsa urme, de a stimula discuțiile și de a se concentra asupra problemelor în care crede. Tocmai în această privință figura lui SĂVOIU este deosebit de importantă.

Generalul reprezintă, în multe privințe, o figură de trecere între lumi diferite: cea a armatei și cea civilă, cea a tradiției și cea a modernității, cea națională și cea internațională. Activitatea sa în lumea ofițerilor de rezervă, dimensiunea sa internațională, jurnalismul, cultura, geopolitica și rolul său controversat în universul masonic alcătuiesc un profil dificil de urmărit până la o singură definiție. Poate că această complexitate o face interesantă. Nu este necesar să îi împărtășim poziția pentru a recunoaște că Bartolomeu Constantin SĂVOIU și-a construit o prezență publică semnificativă de-a lungul deceniilor, păstrând temele patriei, istoriei, securității, culturii și identității în centrul activității sale. Într-un moment în care multe personalități preferă să evite pozițiile incomode, SĂVOIU a ales o altă cale. A vorbit, a scris, a discutat și a luat poziție. El a adus în dezbatere publică punctul de vedere dobândit printr-o lungă experiență internațională, transformându-și ulterior rolul într-o formă de participare la viața culturală și civilă. Aceasta este una dintre trăsăturile care îi caracterizează cel mai mult figura: credința că experiența dobândită în serviciul NAȚIUNII sale nu trebuie neapărat să se încheie odată cu sfârșitul carierei sale militare.
Prin urmare, Bartolomeu Constantin SĂVOIU rămâne o personalitate complexă, autoritară pentru unii, controversată pentru alții, dar cu siguranță imposibil de ignorat atunci când analizăm o parte din viața publică românească din ultimele decenii. Cariera sa militară, recunoașterea oficială a statului român și francez dar și a altor state prin medaliile primite în cei 11 ani de activitate în Rezerva Nato, activitatea culturală, experiența internațională, angajamentul față de lumea rezervelor și controversatul capitol al P3 sunt piese ale unei biografii out-of-the-box. Istoria nu este făcută doar de oameni celebri în unanimitate. Ea este, de asemenea, alcătuită din personalități capabile să stârnească confruntări, dezbateri și discuții. Bartolomeu Constantin SĂVOIUeste unul dintre ei. Un general care a ales să continue să-și servească ideea de patrie prin cultură, informare și dezbatere publică. Și, ne place sau nu, este greu de negat că numele său este acum legat de o parte semnificativă a istoriei contemporane a dezbaterii publice românești.

Nu a ales calea tăcerii: a ales să vorbească despre România, despre istoria ei, despre valorile ei și despre viitorul ei. A ales să se expună. A ales să-și apere convingerile. Și tocmai această determinare, indiferent de judecata pe care o poate avea toată lumea asupra pozițiilor sale, reprezintă unul dintre cele mai caracteristice elemente ale unei personalități care continuă să atragă atenția, comparația și discuția și astăzi.

Dottor Corrado PULIATTI
WLTV. ITALIA

AD